Nu e nimic mai frumos pe lumea asta, pentru neamul românesc, decât o analiză la cald. Fie că e o discuţie la terasă, cu o bere în faţă, pe marginea ultimei etape a campionatului de fotbal, sau o dezbatere încinsă pricinuită de numărătoarea voturilor la euro parlamentare, da, nouă ne place să despicăm firul în patru. Ne face să ne simţim importanţi, superiori şi, de cele mai multe ori, detaşaţi, situaţi undeva în afara problemei, pe care o observăm şi o comentăm, dinafară. Tragismul situaţiei, tragismul orchestrei – în situaţia în care mai toţi se simt dirijori, nu prea mai are cine să cânte la vioară. Aşadar, ale cui sunt voturile lui Marko, Vadim şi Elena?
Un editorial de Răzvan PETRE
Situaţia după euro parlamentare nu e roz, ci cărămizie. PD-L şi PSD merg, cap la cap, social-democraţii au ceva în plus, dar, la numărătoarea mandatelor, îşi iau ţeapă, ca la alegerile de anul trecut. PNL, părând să nu îşi fi revenit după pierderea puterii, începe să semene cu PRM – feţe acre, acuze de fraudă. Semn că i-a ascultat prea mult pe consilierii electorali americani, Crin Antonescu face prostia de neconceput şi de nedigerat în politica românească de a-şi recunoaşte eşecul. Practic, toate partidele mari au rămas cu un gust amar. Deşi au înhăţat 75% din voturi, PSD, PD-L şi PNL nu au reuşit să îşi atingă obiectivul.
La polul opus, UDMR, PRM şi EBa jubilează. Porniţi ca outsideri, ei reuşesc să bată recordurile şi să depăşească aşteptările publicului. Ungurii reuşesc să obţină cel mai tare scor din istoria recentă a partidului, constituind surpriza alegerilor. Gigi Becali, la braţ cu Corneliu Vadim Tudor, se pregătesc să ia calea Bruxelles-ului, voioşi-nevoie mare şi punctând cea mai spectaculoasă revenire în prim-planul vieţii politice. Pe acelaşi drum, la fel de veselă, purcede şi juna familiei Băsescu, care obţine un scor mai mare decât se aşteptau mulţi, inclusiv prezidenţialul său tată.
Acum intervine Oda Bericii, sau a paharului de apă şi a microfonului, când analiştii de frunte ai ţării, sau ai cârciumii de cartier, se aşează să ne explice ei nouă răspunsul la întrebarea: De ce? De ce au scos candidaţii ăştia, împreună, mai mult de 20% din voturi? Şi cum nimic pe lumea asta nu e simplu, iar realitatea ne scapă, nouă, neofiţilor, ei au multiple şi alambicate explicaţii. Bunăoară, UDMR-ul are, se ştie deja, alegători disciplinaţi. Ploaie, soare, vijelie sau Zefir, maghiarii ies la vot. Unde mai pui că gaşca lui Marko, pentru a se feri de pericolul dezbinării, a reuşit să îl pună pe listă şi pe radicalul episcop(?) Tokes, asigurându-se că toţi ungurii din România votează aceeaşi listă? La capitolul Gigi + Vadim = Love, explicaţiile se îndreaptă spre tema Crizei. Carevasăzică, temerile legate de economie, nesiguranţa socială, şomajul, ar fi dat apă la moară extremismului şi naţionalismului. În plus, Vadim ar fi sesizat ocazia şi l-a luat în barca sa pe tovarăşul de ideologie para-creştină, Gigi Becali, căruia îi crescuse cota de audienţă, de când cu scurta sa şedere la Mititica. Teoriile privind succesul Elenei Băsescu sunt ceva mai subţiri, ele variind de la masiva (?) prezentare la vot a băieţilor din Dorobanţi, la alegerea ei exclusiv prin contribuţia celor 10 voturi per secţie garantate de slugile din PD-L.
Din păcate, logica acestor explicaţii este viciată de pierderea din vedere a unui aspect esenţial. La alegerile pe liste, majoritatea votează strategic, cu unul dintre partidele mari. Cea mai importantă parte a alegătorilor, însă, este reprezentată de cei care nu s-au decis unde să dea cu ştampila, sau dacă să se ducă, măcar, la vot. Pe aceşti „leneşi” nu prea poate să îi scoată din adormire programul unui partid, sau principiile politice vechi de sute de ani. Ei au nevoie de ceva nou, de ceva spectaculos. Ăsta a fost cazul Elenei, care, ca fiică a lui Băsescu nu interesa decât pe Hrebe Jr., dar ca tânără politiciancă agramată şi pusă pe prima pagină de tabloide, a interesat pe alegători. Cât despre Marko şi Vadim, pe ei i-au votat ai lor – maghiarii şi moşnegii (se ştie că majoritatea votanţilor PRM au studii medii şi cel puţin 50 de ani). Aşadar, cu excepţia EBei, pe care Badea, Gâdea şi tabloidele au scos-o parlamentară, criticând-o, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Credeaţi că EBa, Vadim şi UDMR-ul au câştigat peste 20% din voturi? Greşit! Ei au câştigat aproape 80% – numărul celor care au privit alegerile la televizor.
