Expoziția de sculptură MONOCHROME de la Muzeul de Artă Constanța mi-a dat ideea să realizez un interviu cu sculptorul Vladlen Babcinetchi. M-am documentat un pic în online, am scris cele mai bune întrebări pe care am reușit să le concep atunci și i le-am trimis. După câteva zile, am primit un text care răspunde la toate întrebările, fără a fi împărțit în capitole în funcție de ele. Un text atât de fluid încât nu am vrut să îl „rup” în bucăți și m-am gândit să îl public ca atare.
Citindu-l, am descoperit în spatele cuvintelor o personalitate complexă, interdiscipilinară, orientată în aceeași măsură spre mistică și spre inginerie industrială, un artist deschis spre provocările inteligenței articiale și fără prejudecăți în legătură cu asta, fără vreo atitudine condescendentă la adresa „profanilor”, implicat în viața comunității. Un om al vremurilor noastre, care înțelege perfect rolul artei și al artistului în viața cetății.
Sunt un artist tânăr, iubesc ceea ce fac și dedic mare parte din timp creației. Mă simt binecuvântat și mulțumesc pentru timpul și locul în care m-am născut, pentru oamenii apropiați din viața mea, pentru mentorii care m-au format pe parcursul evoluției mele profesionale. Când sunt în atelier, sunt creator, sunt liber. Uneori mă apropii, intuitiv, de Dumnezeu. De cele mai multe ori însă, muncesc, muncă grea, contra timp. Poate trăiesc un început de maturitate artistică, ce vine o dată cu firele albe ale timpului petrecut printre pietre… în căutarea veșniciei, este felul în care se vede pe sine Vlad Babcinetchi, un fel de Auto-Portret al artistului la tinerețe, ca să îl parafrazez pe James Joyce.
Nautilus – studiul care demonstrează că mișcarea corpului uman se încadrează în spirala de aur
După finalizarea studiilor de masterat la Universitatea de Arte din Iași, am avut bucuria să accesez o bursă doctorală în domeniul ingineriei industriale, la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”. Au fost anii în care am renăscut, interior, având parte de noi forme de cunoaștere. Am studiat proporțiile corpului uman, în special proporția de aur, cu aplicații în diferite domenii de activitate.
Așa s-a născut programul Sector, ce determină automat secțiunile de aur în cadrul unei compoziții bidimensionale, fiind util în proiectarea produselor sau în proporționarea compozițiilor artistice. S-a născut, apoi, Nautilus – studiu de proporții asupra corpului uman aflat în mișcare, unde demonstrez că mișcarea corpului uman se încadrează în spirala de aur. Am expus acest proiect în cadrul unei expoziții în 2017, apoi am realizat și sculptura ce îi poartă numele, lucrare ce se află acum în patrimoniul Fundației Maria Nobrega.
De la Hyperion și Zamolxis, la ”Fragmentele de Îngeri”
M-am simțit mereu atras de reprezentarea spiritualității omului, a Ființei, a energiei cu care acesta este înzestrat, preluând teme din mitologia babiloniană sau greco-latină. Icar, Hyperion, Arborele Vieții, Zamolxis – sunt câteva din lucrările reprezentative ale tinereții. În ultimul timp, ”figurile mele celeste” se apropie de iconografia bizantină, din care își trag seva. ”Fragmentele de Îngeri” sunt construite pe structura tradiției românești, îmbrăcând elemente ale esteticii contemporane.
Cred că această estetică, din perioada recentă, este cea care mă definește. Chiar dacă mă simt liber să abordez tehnici și subiecte noi, să aplic noi tehnologii, evoluția stilului meu va fi legată de Fragmentele de Îngeri, iar creația mea va fi strâns legată de simplitatea complexă a tradiției românești.
În perioada studiilor am avut numeroase repere care, în mod categoric, mi-au determinat evoluția pe plan profesional. Ani întregi am răsfoit Michelangelo, da Vinci, Paciurea… bineînțeles, Brâncuși. Apoi i-am cunoscut pe Platon, Tarkovski, Paradjanov, Celibidache. Am fost fascinat de Mestrovic, iar mai apoi, de arta contemporană. Am vizitat numeroase muzee ale lumii, visez să îmi aduc și eu contribuția la crearea unui patrimoniu național și, de ce nu, să aducem la Iași maeștri ai artei universale.
„Cred că trăim o formă de Renaștere”
De câțiva ani, prin eforturile a numeroși artiști și operatori culturali, publicul din România are parte de expoziții de artă de o certă valoare. UAPR, alături de muzee naționale și galerii de artă din diferite orașe, au menținut un flux de evenimente culturale semnificative, conform celor mai noi tendințe internaționale. Personal, am savurat expozițiile temporare de la MNAC, de la MARe sau Muzeul de Artă Constanța. Am vizitat expoziția Brâncuși de la Timișoara, cât și minunata Galerie Jecza. Particip la Iași, la Luna Sculptorilor Români și RCW, evenimente ce îmbracă orașul în sărbătoare. Consider, așadar, că publicul beneficiază de numeroase evenimente culturale, care se bucură – cel puțin la Iași – de o deschidere fără precedent din partea autorităților și a instituțiilor de profil. În aceeași manieră profesionistă sunt organizate și evenimentele de la Muzeul de Artă din Chișinău. Cunosc colecția permanentă și am participat la câteva expoziții, simțind, în rândul publicului, același entuziasm pe care l-am simțit și în țară.
Cred că trăim o formă de Renaștere. Avem parte astăzi, atât în calitate de artiști cât și în calitate de public consumator de artă, de numeroase oportunități, născute din parteneriate publice și private, avem posibilități nelimitate de a călători și de a participa activ la diverse evenimente, menite să ne îmbogățească lumea interioară și să dea sens vieții. Avem norocul să trăim într-o perioadă de înflorire, așa cum nu au avut parte predecesorii noștri.
Arta va fi (este) generată de roboți
Sunt convins că arta, în viitor, nu va mai fi așa cum o percepem astăzi. Sculptura va fi (este) generată de roboți, iar actul artistic va fi o expresie cardio-mentală prin care autorul va genera… o lume întreagă. Nu știu dacă eu voi ajunge să creez și, prin intermediul tehnologiei, să materializez în marmură Gândul… însă acolo ne îndreptăm cu toții, cu pași repezi. Ca și acum, valoarea creației va fi determinată de bagajul cultural al fiecărui creator și de trăirile sale interioare, mijloacele de expresie însă, vor fi cu totul altele. Sculptura va fi lumină, sunet, o experiență senzorială imersivă, într-un cadru – adesea – virtual.
Cred că tinerii artiști sunt bunul nostru cel mai de preț. Ei vor fi ceea ce nu am fost noi. În inimile lor este viitorul, ei aduc schimbarea. Prin urmare, sfaturile lor trebuie ascultate.
