Stelian Ion ne zâmbește din pliantul de campanie, anunțând renașterea Constanței. În 2016, același Stelian Ion mergea în instanță, cerând aceleași lucruri pe care le promite acum în pliant – respectarea legii, spații verzi, respect pentru mamele cu copii mici și persoanele cu handicap, încetarea haosului urbanistic. Patru luni mai târziu, el încheia un contract prin care dezvoltatorul imobiliar îi dădea 10.000 de euro, iar el renunța la proces. Și la spațiul verde, la respectarea legii sau a drepturilor cetățenilor.
Într-un oraș în care toți cei care aveau o intrare la primărie au construit blocuri, au întors banii cu lopata și au făcut averi incomensurabile, Stelian Ion a reușit contraperformanța de a fi cel mai mic profitor al regimului Mazăre-Făgădău. Ani de muncă în sprijinul lui Mazăre i-au adus o garsonieră în cartierul Poarta 6, și aceea atribuită în condiții frauduloase. De la RAEDPP a primit în lucru mai multe dosare decât pot munci în mod real o întreagă echipă de avocați, dar suma încasată pentru ele a fost una modică.
Toate acestea s-au schimbat, odată cu apropierea alegerilor din 2016 și intrarea lui Stelian Ion în politică: Mai întâi, Decebal Făgădău i-a aprobat schimbul garsonierei din Poarta 6 cu una în Faleză Nord. Sub semnătura aceluiași Făgădău, Stelian Ion a cumpărat apartamentul pe o sumă la jumate față de piață, prețul fiind stabilit de subordonații lui Făgădău pe baza unui regulament votat de consiliul local la propunerea fostului primar Radu Mazăre. În același timp, RAEDPP a schimbat abordarea, și în loc de multe contracte prost plătite i-a dat acestuia doar câteva dosare, dar plătite de 10-20 de ori mai bine. Nu în ultimul rând, apartamentul din Faleză Nord a ”produs” 10.000 de euro, în urma unui proces intentat de Stelian Ion unei companii de imobiliare – proces care a fost rezolvat în spatele ușilor închise, firma plătindu-i avocatului 10.000 de euro pentru ca acesta să renunțe la proces.
Stelian Ion se plânge să i-a fost afectată viața, dar la final preferă banii
La finele lunii iunie 2016, Stelian Ion a intentat proces firmei Euro House Construct SRL, care demarase construirea unui imobil la mică distanță de locuința lui. În cererea înaintată instanței, Stelian Ion se plânge că noul bloc îl va lăsa în beznă, apartamentul lui fiind privat de timpul de 1,5 ore de însorire pe zi considerate de legiuitor ca fiind minimul necesar pentru asigurarea unei vieți sănătoase. De asemenea, el mai arată că autorizația de construire este eliberată cu încălcarea legii, că lângă noul bloc se va construi ilegal o nouă parcare, la care accesul se va face pe o alee ce va trece pe sub geamurile lui.
O altă obiecție e legată de lipsa acceselor pietonale, mamele cu copii mici și cărucioare precum și persoanele cu handicap fiind nevoite să facă un ocol pentru a ajunge la magazin sau în parc. Poate și mai semnificativ, Stelian Ion atrage atenția asupra faptului că parcarea noului imobil se va realiza ilegal, prin distrugerea spațiului verde.
Procesul avansează, iar în august Stelian Ion ridică miza, chemând în instanță și Consiliul Local Constanța și cerând anularea planului de urbanism. La jumătatea lui noiembrie pică bomba – Stelian Ion renunță la proces.
Explicația acestui gest apare în declarația de avere pe care el o depune un an mai târziu – în care scrie că a încasat 10.000 de euro de la firma pe care o chemase în judecată.
Când temperatura ajunge la 10.000 de… euro, principiile se evaporă!
În clipurile sale de campanie, Stelian Ion cutreieră cartierele Constanței și deplânge faptul că am ajuns să avem doar 4 metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor – față de 26 de metri pătrați, cât e norma UE. Și că avem prea multe blocuri și prea puțină verdeață. ”Distrugerea spațiilor verzi a fost unul dintre principalele motivele pentru care m-am implicat civic, făcând apoi pasul spre politică.” spune el.
Stelian Ion a constatat aceste lucruri pe propria piele, în 2016, când în fața geamului său s-a edificat un bloc nou, parcarea căruia se construia fix peste spațiul verde.
La prima vedere, cererea înaintată de Stelian Ion instanței avea o șansă bună de a fi încununată de succes, dacă nu pentru altceva, atunci pentru că procentul de ocupare al terenului în cazul blocului construit de Euro House depășea reglementările cu caracter de lege în domeniu. Stelian Ion ar fi putut merge până în pânzele albe – ar fi putut să câștige procesul și să salveze pentru sine și pentru constănțeni câțiva metri din spațiul verde jumulit de primărie și rechinii imobiliari – două din grupurile mafiote cu care el pretinde în campanie că se luptă de dimineața până seara. Sau, în cel mai rău caz, ar fi dat peste niște judecători leneși, incompetenți, sau corupți și ar fi pierdut, rămânând în schimb cu gloria de a fi făcut tot ce putea pentru a salva spațiul verde și respectarea legii. (foto – extras din cererea de chemare în judecată înaintată de Stelian Ion)
În legătură cu subiectul procesului la care a renunțat contra sumei de 10.000 de euro, Stelian Ion a declarat: ”Nu era un proces prin care în numele unui interes public doream să opresc construirea unui bloc. Eu și familia mea suntem direct afectați de umbrirea provocată de acest bloc, ca atare mi se pare firesc să fim despăgubiți dacă ni s-a produs o pagubă, un disconfort. Îi rog așadar pe cei care sunt tentați să mă judece că am acceptat o despăgubire să realizeze că efectele negative ale edificării acelei construcții sunt suportate de mine şi de familia mea, nu de altcineva.” Timpul, se pare, i-a șters amintirile lui Stelian Ion. Trei ani după proces, el uită că reclamase, printre altele, distrugerea spațiului verde, îngreunarea accesului pietonilor, sau eliberarea actelor de urbanism cu încălcarea legii. Interesul public – la fel ca dragostea – durează doar trei ani. După care dispare din amintiri.
Acum 100 de ani, Kaiserul Wilhelm spunea că orice om are prețul său. Pentru Stelian Ion, prețul a fost de 10.000 de euro – pentru care a renunțat la sănătate, la spații verzi și la principii. De fapt, nici măcar 10.000 de euro, pentru că din aceștia el a trebuit să achite cheltuielile de judecată, rămânând cu și mai puțini bani.
Minciunele și explicații de adormit copiii. Și alegătorii.
După ce secretul tranzacției dintre dezvoltatorul imobiliar și Stelian Ion a ieșit la iveală, acesta a încercat câteva explicații, pentru a-și drege imaginea șifonată.
Într-o postare din 22 decembrie 2019, Stelian Ion explica: ”În 2016, a început construirea unui bloc în fața locuinței mele. Pentru că acest bloc îmi umbrea garsoniera, i-am intentat un proces constructorului, având ca obiect principal anularea autorizației de construire a noului bloc pentru nerespectarea duratei minime de însorire. După ce am comandat un studiu de însorire la un arhitect din București, am apreciat că șansele de câștigare a procesului sunt de 50%, deoarece acesta arăta o durată de însorire la solstițiul de iarnă de cca 1,5 ore pe zi, la limită. Având în vedere că din decembrie 2016, după obținerea mandatului de deputat, nu am mai putut susține în instanță niciun dosar, nici măcar propriul meu dosar, din lipsă de timp, am acceptat oferta de despăgubire făcută de constructor, în cuantum de 10.000 de euro. După edificarea acestui bloc, la prima iarnă, au apărut pete de igrasie în balcon. Dacă aș fi putut duce mai departe procesul și dacă fost aș fi fost sigur că pot opri sau demola construcția, aș fi făcut-o.” (n.r. – sublinierea ne aparține)
Pentru început trebuie menționat că igrasia e aruncată acolo la derută. Actul prin care Stelian Ion se angaja să renunțe la proces a fost semnat în noiembrie 2016 – înainte de ”prima iarnă” și de presupusa apariție a igrasiei și nu ar fi putut justifica încheierea contractului cu firma Euro House (pentru remedierea unor pagube care nu se produseseră încă).
Stelian Ion se pare că are o părere foarte proastă despre inteligența celor cărora le este adresată această explicație, pentru că ea este plină de inadvertențe care pică la prima verificare logică.
De exemplu, el spune că ar fi continuat procesul, dacă ar fi fost sigur că poate opri sau demola construcția. Cu alte cuvinte, dacă ar fi fost sigur 100% că va câștiga procesul. Or, așa cum își dă seama oricine, nimeni nu îți poate garanta câștigarea unui proces. Poți avea toate probele de partea ta, dar să pierzi dintr-un viciu de procedură, sau din dezinteresul judecătorului. Cu atât mai mult, când soliciți demolarea unui imobil care e terminat până la finalul procesului, șansele unei victorii totale – cu demolarea construcției – sunt foarte mici. Practic, dacă ar fi să luăm în considerare explicația lui Stelian Ion, nimeni nu ar mai trebui să intenteze niciun proces, pentru că nu poate avea garanția că îl poate câștiga…
O altă minciunică strecurată în explicația lui Stelian Ion e cea referitoare la lipsa de timp. Actul prin care Stelian Ion a renunțat la judecată e datat 17 noiembrie 2016. Alegerile pentru Parlamentul României s-au ținut în 11 decembrie 2016, iar Stelian Ion a depus jurământul și și-a început munca de parlamentar în 21 decembrie. Așadar, contractul prin care el a primit 10.000 de euro, renunțând în schimb la proces, a fost semnat cu mai bine de o lună înainte ca Stelian Ion să devină parlamentar și să nu mai aibă timp de procese. Or, în explicația sa, el arată că renunțarea a fost cauzată parțial de începerea muncii de deputat – ceea ce e fals. De altfel, cererea de renunțare la proces a fost introdusă cu fix o lună înainte de validarea rezultatului alegerilor, deci la momentul renunțării Stelian Ion nu știa nici măcar dacă va deveni parlamentar, dară-mi-te că nu va mai avea timp de procese din cauza asta…
De altfel, ideea că nu putea lupta în instanță și câștiga procesul, atâta timp cât nu avea timp să participe personal la ședințele de judecată, este penibilă – mai ales venind din partea unui avocat. Procesele se pot judeca și în lipsă, iar în speța respectivă fuseseră deja depuse la dosar trei tomuri de documente, deci nu mai era nevoie de administrarea probelor. În plus, Stelian Ion ar fi putut să își angajeze un avocat care să îl reprezinte în proces, iar ca avocat cu ceva vechime nu ar fi trebuit să aibă probleme în găsirea unui avocat care să îl reprezinte pro bono, sau pentru un tarif modic. În timp ce Stelian Ion renunța la proces pentru 10.000 de euro și pentru că ”nu avea timp” să meargă în instanță, asociațiile pe care el le prezida mergeau în instanțe cu avocați cu tot pentru anularea altor PUZ-uri și autorizații de construire, în schimb pe el – vezi Doamne! – nu s-a găsit nimeni să îl reprezinte…
Pe cine a mințit Stelian Ion – instanța, sau pe alegători?
În cererea inițială adresată instanței, în 2016, Stelian Ion declara că imobilul construit lângă blocul său ajunsese deja la etajul 3 și deja împiedica iluminarea corespunzătoare apartamentului său. ”În urma consultării unui arhitect pe baza ridicărilor topo de la fața locului, având în vedere stadiul actual al lucrărilor, construcția fiind ridicată pe 3 nivele, am constatat că această construcție îmi va umbri excesiv locuința, care nu va mai beneficia de minimul de 1,5 ore de însorire”, declara Stelian Ion în cererea de chemare în judecată a primarului și constructorului.
Trei ani mai târziu și adresându-se de data asta nu instanței, ci alegătorilor, Stelian Ion o întoarce din condei, declarând că arhitectul îi calculase ”circa 1,5 ore de însorire”. Trecem peste faptul că arhitectul din povestea lui Stelian Ion face calcule cu aproximație, ceva de genul ”4 împărțit la 2 = circa 2”. Și coincidența uimitoare ca însorirea să fie fix la limita legală. Ceea ce frapează este faptul că alegătorilor el le explică faptul că însorirea era la limita legală, în timp ce judecătoarei îi declara, negru pe alb, că însorirea este sub limita legală. Pe cine a mințit Stelian Ion – Pe noi, sau pe judecătoare? Sau și pe unii, și pe alții?
Un articol de Răzvan PETRE
