Contra unor comisioane grase, statul român achiziționează tehnică militară veche la prețuri exorbitante
Anul 2003 a reprezentat pentru Armata Română anul rușinii. O gașcă de politicieni puși pe căpătuială, a reușit să bage pe gâtul Forțelor Navale Române, două nave militare britanice, vechi, ieșite din uz și cu destinația de fier vechi, la un preț exorbitant.
Acum, în anul 2012, o gașcă de politicieni construită pe aceleași considerente ale căpătuielii cu orice chip,
a reușit în final să bage pe gâtul armatei române, de data asta Forțelor Aeriene, avioane de producție americană, F 16, la fel de vechi și tocmai bune tot de… fier vechi. Și asta în situația în care Forțele Aeriene Române aveau de ales să achiziționeze avioane noi, superioare din punct de vedere tehnic vechiturilor americane și mult mai ieftine și ca preț de achiziție și ca preț de întreținere. În alte țări civilizate, cei implicați în astfel de tranzacții păguboase pentru armată și pentru stat sunt în mod normal pedepsiți cu ani grei de închisoare, dacă nu chiar cu pedeapsa capitală.
Un aricol de Ștefan KOSTOFF
Ministerul Apărării preferă avioanele ca piese de muzeu, nu pe cele operative
Povestea achiziționării unei flotile de avioane de vânătoare performante pentru Forțele Aeriene Române, durează de ani buni de zile. Inițial, “zestrea sovietică’’ a Forțelor Aeriene Române, era compusă din avioane de vânătoare MIG 21 și Mig 29. MIG-ul 29 a fost abandonat definitiv, pentru că ar fi fost prea scump la întreținere (nu că era de fapt mult mai fiabil și mai evoluat ca avionică și multe alte capabilități tehnice și că nu le conveneau noilor aliați din vest ca noi să deținem un avion așa de bun). Așa că am rămas cu vechitura de MIG 21, care a fost cică îmbunătățită, transformându-se în Lancer. De fapt a rămas un avion de vânătoare la fel de prost și în cockpit-ul căruia au murit zeci de piloți români din cauza defecțiunilor tehnice puse pe seama vechimii și oboselii materialelor din care era construit. Nu mai spunem că pentru retehnologizarea acestor vechituri de MIG 21 Lancer, statul român a cheltuit cât pentru achiziționarea unor avioane de vânătoare noi. Recent membrii CSAT au aprobat, programul „Avion multirol al Forţelor Aeriene”. Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, a anunţat că vor fi cumpărate, de la Forțele Aeriene Portugheze, nouă avioane multirol F-16 care vor costa în jur de 600 de milioane de dolari. Achiziționând aceste avioane, România va fi de fapt al trei-lea proprietar al avioanelor, deci le ia la mâna a treia. Înainte de a ajunge în zestrea aviației portugheze, aceste avioane au aparținut forțelor americane staționate în Germania înainte de anii 90’. Aceste avioane au fost donate Portugaliei în 1999, în cadrul programului Peace Atlantis II. Portugalia le-a făcut un upgrade şi în anul 2006 le-a scos la vânzare dar nu a găsit clienţi pentru ele. Deci, ca uzură, cele nouă aparate F 16 care sunt așteptate în România, sunt expirate de mult, și asta contrar asigurărilor că mai sunt încă garantate să funcționeze alți 20 de ani de acum înainte.
În anul 2010, CSAT aprobase cererea MapN de a achiziționa 24 de astfel de avioane. Tot în anul 2010, tocmai când se pregătea “tunul” F 16, suedezii de la Gripen au făcut o ofertă de avioane multirol noi pentru înlocuirea MIG-urilor noastre: 24 de aparate JAS 39 Gripen, în schimbul sumei de 1,3 miliarde de dolari.
F 16 versus JAS 39 Gripen
Avantajele și dezavantajele unui F 16 nou în comparație cu un JAS 39 Gripen:
– un F 16 poate transporta 7.700 kg bombe, pe când Gripen poate să transporte 5.300 kg de bombe
– Raza de acțiune la F 16 este 4200 km, iar la Gripen este de 3000 km
– F-16 este proiectat ca avion de vânătoare ofensiv, pe când Gripen-un a fost proiectat ca avion de vânătoare defensiv ( România nu are de gând să atace pe nimeni, așa că…)
– F-16 este construit in peste 4200 de exenplare
– F-16 este testat in lupta reala.
– – Pentru F 16 există o vastă experiență în mentenanță și piese de schimb, dar SUA nu oferă transfer de tehnologie pentru asimilarea de componente și piese deschimb celor care achiziționează aparatele ci se preferă varianta cea mai scumpă, adică service-ul aparatelor se face exclusiv de echipe americane. Ca dezavantaje în ceea ce privește F 16 se mai numără și faptul că au nevoie de piste speciale de decolare și aterizare și că au costuri mari de operare de circa 8 000 de dolari pe oră.
În comparație cu F 16, avionul de vânătoare Gripen are ceva avantaje în plus: este mai versatil, mai manevrabil, cu o amprentă radar mai mică decât F 16, deci mai greu de detectat de către inamic;
– Gripen mai poate fi îmbunătățit pe când F-16 și-a atins deja limita
– Gripenul poate fi interconectat prin radar. De exemplu patru avioane pot fi deservite de același radar activ, iar inamicul va crede că este în luptă un singur avion
– Poate decola și ateriza de pe piste neamenajate, inclusiv pe șosea
– La Gripen costurile de operare sunt la jumătate celor de la F 16, adică în jur de 4000 de dolari pe oră
– Gripen poate folosi arme americane, europene, sud-africane și israeliene
– Fabricantul suedez, oferă transfer de tehnologie și offset total 100%
– Un avion de vânătoare Gripen aterizează, face plinul de carburant, se reînarmează și decolează în maxim 10 minute. Unui F 16, aceeași operațiune necesită 30-40 de minute.
În prezent acest gen de aparate de vânătoare Gripen înzestrează armatele statelor: Suedia, Africa de Sud, Republica Cehă, Bulgaria și Ungaria.
Povestea F16 seamănă cu cea a Fregatelor
În urmă cu câțiva ani de zile, grație cercetărilor Oficiului de Investigare a Fraudelor Grave (Serious Farud Office) din Londra, s-a aflat despre adevărta față a afacerii dintre statul român și Ministerul Apărării britanic, subiectul acestei afaceri fiind achiziționarea fregatelor London și Coventry, rebotezate ulterior Regele Ferdinand și Regina Maria. Din aproape în aproape, investigatorii englezi au ajuns și la tranzacția încheiată în anul 2003 cu guvernul român, prin care ne erau vândute două fregate ce urmau a fi trimise la tăiat pentru fier vechi de marina britanică. Fregatele Coventry și London, au fost vândute ca fier vechi de Ministerul Apărării britanic firmei BAE contra sumei totale de 200.000 de lire sterline. După ce au fost reparate și reabilitate de BAE, ele au fost vândute cu 116 milioane de lire, adică la un preț de aproape 200 de ori mai mare decât cel de achiziție. Tranzactia fusese prezentată în România ca fiind încheiată între guvernele britanic și cel român, dar ea era de fapt încheiată de guvernul României cu firma BAE.
După dezvăluirile făcute de cei dela SFO Londra, și în România au început să se facă valuri. Astfel s-a ajuns la concluzia, logică de altfel, că achiziționarea celor două fregate a fost o afacere proastă pentru România. The Guardian a citat la acea vreme surse britanice care spuneau că navele au fost foarte mult supraevaluate, cu bani cu mult mai puțini putându-se achiziționa două fregate mai noi, funcționale și cu armament la bord din Olanda. De asemenea, din contractul de offset, care ar fi trebuit să ducă la achiziționarea de echipamente militare și servicii din România, nu se realizase mai nimic. Era clar că acest aspect nu a interesat de fapt pe nimeni de la început. Navele au fost cumpărate efectiv goale, ajunseseră ca până și motoarele principale să fie gasite demontate, navele fiind pregătite de fapt, una pentru a fi folosită ca țintă plutitoare pentru artileria navală britanică, iar cealaltă urma să fi fost tăiată la fier vechi. La acea vreme toate suspiciunile generate de cercetările autorităților britanice au readus în atenție practicile guvernului de atunci, pe când prim ministru era Adrian Năstase și pe vremea căruia România a dobândit o reputație de care nu a scăpat nici în prezent, adică cea de țară coruptă.
