România a ratat fiecare ocazie, fiecare val al pandemiei a fost tratat execrabil și am reușit de fiecare dată să facem lucrurile mai rele decât erau. În pragul Valului 5, avem din nou șansa să ne facem sepuku, să transformăm un eșec – într-un dezastru de proporții. Să nu pierdem această ocazie nesperată – ar putea fi ultima!
Pentru început, contextul. Valul 1 al pandemiei l-am ratat complet. La fel ca majoritatea țărilor central și est europene, România (datorită vremii frumoase, venirii târzii a virusului, sau imunității naturale) nu a avut un val 1 – lucru vizibil clar în grafice. Fiind conduși de specialiști buni la toate (dar care nu se pricep la nimic) am imitat ca maimuțele comportamentul țărilor din vest, care chiar se confruntau cu o epidemie: Am construit spitale de campanie care au rămas goale, am dat afară din spitale sute de mii de pacienți care erau bolnavi de alte lucruri care astfel s-au agravat, ei devenind mai vulnerabili în fața următorului val al pandemiei etc. După o lună, am avut ocazia să constatăm că luam măsuri de pomană și să ne redresăm, dar noi ne-am ținut tari cu restricții inutile, luptând nu împotriva bolii, ci împotriva imunității naturale. La finalul stării de urgență, președintele, premierul și Comandantul Acțiunii se băteau unul pe altul pe burtă că ce măsuri bune am luat noi. La drept vorbind, ar trebui să fii complet idiot să îți închipui că am fost salvați de restricții, când Franța sau Marea Britanie, cu restricții și mai severe, au înregistrat sute de mii de morți. Dar acest capitol – idioțenia – e unul la care conducătorii noștri nu au înregistrat niciodată lipsuri…
Previzibil, Valul 2 ne-a luat pe sus. Restricțiile au fost dublate, iar ca efect cazurile și decesele au crescut de zece ori. Deși se știa deja din Valul 1 că deficitul de vitamină D și lipsa exercițiului fizic sunt factori care cresc radical șansa de a muri de covid, autoritățile ne-au carantinat local și ne-au limitat timpul petrecut afară, făcând practic tot posibilul să ne înrăutățească șansele de supraviețuire. Specialiștii au prezis că mișcarea populației și distracția fac cel mai mare rău, decretând că sărbătorile vor aduce cohorte de morți. În realitate, s-a petrecut pe dos, de Crăciun și Revelion românii au dat drumul la șprițuri și rata de infectare a scăzut la zero.
Pentru că măsurile avuseseră efect nul, în Valul 3 autoritățile noastre ne-au tratat cu jumătăți de măsură, ceea ce – logic, nu-i așa? – ar fi trebuit să dea rezultate mai bune. A fost introdusă pe scară largă „rata de incidență” cu toate aberațiile ei, s-au dat zeci de ordine, ordonanțe, hotărâri și circulare, care să ne permită să fim și în normalitate, și în restricții, în același timp. Rezultatul este că avem și acum sute de pagini de legislație de urmat de fiecare dată când mergem la muncă, la piață, la doctor etc. și că din șirul măsurilor de pandemie a dispărut orice urmă de coerență.
Cu discriminarea nevaccinaților introdusă peste celelalte prevederi de la 1 iunie, și dublată la mijlocul toamnei, am intrat triumfal în Valul 4, în care am reușit să ducem dezastrul pe noi culmi. În septembrie 2020 eu scriam că pentru a fi eficientă, campania de vaccinare trebuie făcută înainte de debutul sezonului virozelor – e o chestie știută de toată lumea că nu te vaccinezi, de exemplu antigripal, în aprilie, pentru gripa care va veni în octombrie. „Specialiștii” noștri însă știu altceva – ne-am vaccinat la greu în epidemie, în Valul 3, apoi am reluat cu surle și trâmbițe vaccinarea, din nou în epidemie, în Valul 4. Cât de bine o să ne fie, ne spune direcția de sănătate publică din Ontario, Canada, care a studiat și a descoperit că doza 3, târziu în epidemie, are eficiență de 37%, iar dozele 1-2, fiind făcute prea devreme, bat spre 0%. Șefii României au fi putut ușura Valul 4 dacă ar fi ținut vaccinurile la sertar și ar fi tras tare și științific să ne vaccinăm în august, în pregătire pentru toamnă. Dar nu au ratat ocazia de a trage în bară cu poarta goală, toată vara asigurându-ne că Valul 4 e bine pregătit și că – vă aduceți aminte? – „Noi practic am învins pandemia!” (Klaus Iohannis, iulie 2021)
Din iunie, englezii s-au zbenguit liberi: Fără restricții, fără măști, fără certificate de vaccinare, câte 70.000 de inși pe stadion, practic, cum spune Geniul Carpaților Cristian Tudor Popescu „fund în fund ca niște pitecantropi”. Rezultatul s-a văzut astă toamnă: Țara Galilor, Scoția și Irlanda de nord, care fac parte practic din aceeași țară (dar care au avut restricții criminale și certificate covid) s-au dus în cap, în timp ce englezii fluierau. Săptămâna trecută, Marea Britanie anunța o creștere săptămânală de peste 100% a cazurilor Omicron. Față de această medie, Anglia avea doar 39%, în timp ce celelalte țări ale Regatului aveau 150-200%, trăgând media în sus. Explicația vine de la autoritățile britanice, care estimau că peste 90% din englezi aveau în septembrie imunitate naturală. Fără restricții și liberi pentru prima oară după un an de lockdown, englezii s-au covidat pe capete toată vara, având o medie de 40.000 de infectări pe zi în iunie-august (România avea în aceeași perioadă 150 pe zi). Făcând covid în perioada caldă, când acesta nu generează îmbolnăviri severe, au evitat decesele și au acum o doză babană de imunitate naturală.
Valul 5 va fi valul Omicron. Primele semnale din Africa s-au confirmat – acestă tulpină generează preponderent infecții ușoare. Inițial, țările occidentale au băgat din nou restricții, iar noi, ca niște maimuțici obediente, le-am imitat în totalitate. Între timp, a început să se petreacă un fenomen interesant – peste tot în Vest numărul infectărilor bate record după record: În Marea Britanie, Franța, Canada infectările sunt de 4-5-6 ori cât acum un an, iar SUA a înregistrat recent 750.000 de infectări într-o singură zi. În America, s-a trecut de la „nu cunosc pe nimeni cu covid”, direct la „nu cunosc pe nimeni care să nu fi făcut covid în ultima lună”. În multe din țările vestice s-a redus sau se intenționează reducerea carantinei la 5 zile iar câteva permit deja personalului medical vaccinat (dar bolnav de covid) să vină în continuare la muncă – deși astea practic înseamnă reintroducerea persoanelor infecțioase în comunitate și o răspândire mai rapidă a bolii. Deja oficiali și medici din mai multe state vorbesc despre ceva ce noi spuneam de la începutul pandemiei – că testarea aiurea a asimptomaticilor nu ajută la nimic. Iar mesajul lor e preluat în media care până mai ieri nu tolera o asemenea teorie. Semnalul este clar, aceiași specialiști opinând că ar trebui să ne orientăm spre alți parametri – numărul spitalizărilor (al celor cauzate de covid, nu al pacienților bolnavi de altceva, dar ieșiți pozitivi și cu covid după internare). Practic, în timp ce Arafații noștri nu mai știu ce să mai facă să ne închidă școlile, teatrele și locurile de muncă, vesticii au optat pe șest pentru varianta imunizării pe cale naturală. Situația devine clară – mai puțin pentru guvernanții români.
Nu mă deranjează cu nimic faptul că vesticii se imunizează natural cu varianta Omicron (eventual pentru a spune apoi că imunitatea se datorează vaccinării). Ce mă deranjează în schimb e clasa copilului meu, care intră din nou în online, pentru că un coleg cu care copilul meu nu s-a mai întâlnit de vreo săptămână a testat pozitiv peste week-end. Nu e doar un inconvenient, situația e de-a dreptul stupidă.
Vesticii au furat din nou startul – de data asta la imunizare naturală – și nu sunt deloc surprins că prostănacii noștri nu s-au prins, sau că nu au curajul măcar să țină școlile deschise. Să facă toate astea ar fi însemnat să întrerupă recordul de dezastre și de măsuri anapoda – singurul capitol la care suntem campioni absoluți, în pandemie. Practic, singura măsură bună din ultimii doi ani a fost discriminarea pozitivă a vaccinaților, cărora li s-a permis să circule peste tot fără test și fără carantină, fapt ce a sporit numărul de infecții dar și imunitatea naturală. În rest, guvernanții noștri au făcut tot posibilul să ne limiteze șansele de imunizare reală și de ieșire din pandemie. Din lipsă de alternative, ne punem acum speranța pentru imunitate și normalitate – nu în autorități, ci în varianta Omicron.
Un articol de Răzvan PETRE
