Editorial

Profesorii față cu Reziliența. Cine va învinge?

Banii pentru salariile profesorilor au fost cheltuiți deja: Pe zecile și sutele de milioane de măști, combinezoane, ventilatoare, teste, doze de medicament cumpărate în pandemie, apoi lăsate să putrezească prin depozitele ISU. Și pe miliardele de dolari împrumutate pentru a plăti aceste cumpărături, bașca milioanele de angajați (inclusiv profesori) ținuți degeaba acasă. Restricțiile și mai ales cheltuielile aiurea s-au întors acum ca un bumerang și i-au pocnit în nas pe profesorii care au închis ochii la distrugerea timp de doi ani a educației.
Rețeta pe care guvernul le-o prescrie profesorilor greviști poate fi pusă sub semnul celor „Trei R: Răbdare. Reziliență. Resemnare.”
Mărirea de salarii pe care o cer acum sindicatele ar fi trebuit să se aplice în 2020. Nu au primit-o atunci, din motiv de… pandemie! Profesorii nu au comentat, au înghițit momeala. Nu au comentat nici când s-au închis școlile (timpul trece, leafa merge). Când s-a trecut la școala online, au cerut „spor de calculator” – pretenție de neam prost, a cărei imoralitate a fost remarcată chiar de unii profesori, care s-au întrebat „Dacă noi ar trebui să luăm acest spor, copiii care trebuie să stea și ei în fața ecranelor ce primesc?”
Când organizațiile pentru protecția drepturilor copiilor (alea adevărate, nu UNICEF) au remarcat dezastrul școlii online și modul în care aceasta îi defavoriza masiv pe copiii săraci din mediul rural, sindicate nu au zis nici Pis! În schimb, când s-au redeschis școlile, sindicatele au cerut prioritate la vaccinare pentru profesori înaintea persoanelor vulnerabile și ca redeschiderea școlilor să fie lentă și treptată „pentru a nu fi pusă în pericol sănătatea colegilor noștri!
În cei doi ani de pandemie – și cei doi ani în care ei ar fi trebuit să aibă salariile deja mărite – profesorii au tăcut, au răbdat și au înghițit toate mizeriile: Închiderea școlilor, etichetarea copiilor ca „vectori de transmisie”, travestiul școlii online, escrocheria testelor de salivă, până și vaccinarea cvasi-obligatorie a profesorilor (pentru a sălta heirupistic rata de vaccinare, guvernul a impus ca școlile să se redeschidă doar atunci când cel puțin 60% din profesori erau complet vaccinați). Abia spre sfârșitul iernii, în 2022, profesorii s-au hotărât să iasă în stradă pentru salariile promise, moment în care au fost din nou refuzați, probabil din motiv de război…
Dacă profesorii nu au dat au arătat prea mare devotament pentru școală și elevi, nici partenerii lor de dialog nu au fost mai breji. Politicienii de tinichea care azi le bat obrazul profesorilor că nu se gândesc la binele elevilor sunt aceiași care au pus lacătul pe școli, acum trei ani, tot în preajma examenelor. Și puteți fi siguri că, în cazul unui nou pui de pandemie, aceiași politicieni ar executa un dublu flick-flack și ar închide din nou școlile chiar mâine, cu cea mai mare plăcere. Bineînțeles, fără vreun motiv temeinic, ba chiar împotriva oricăror studii și argumente științifice – la fel cum au procedat și data trecută.

Băiatul căruia i s-a strigat „Lupul!”

Timp de trei ani, profesorii au răbdat și au încasat toată batjocura la adresa lor, a elevilor, a educației. Deloc surprinzător, managerii acelei batjocuri se așteaptă ca și de data asta profesorii să facă la fel. În fond, trăim în România Educată – țara în care legea promovată ca mega-proiect de haules-baules al președintelui ordonă ca Educația să primească 15% din bugetul statului, anual. Cât a primit anul acesta? – 2,1%…
Guvernul a promovat legea, Parlamentul a votat-o. Dar de aplicat nu o aplica nimeni, guvernul și parlamentul sunt primii care o încalcă, iar președintele o ține langa cu România Educată – în timp ce educația e moartă în coteț.
În pandemie, guvernul a impus profesorilor o marjă de vaccinare dublă față de media populației (60%, față de 30% cât era rata de vaccinare în România la acel moment). Rațiunea era simplă: Profesorii și medicii reprezintă peste 500.000 de persoane la nivel național, deci impunând măsuri draconice pe aceste sectoare puteau ridica rapid procentul vaccinaților. Aceeași logică funcționează acum împotriva
lor: Cu circa 330.000 de persoane în sistem, dacă guvernul ar da un leu la fiecare, ar ieși 330.000 de lei pe lună, patru milioane pe an. Dar profesorii nu cer un leu, ci de 1.000-2.000 de ori mai mult – deci șanse slabe să existe loc de compromis…
Colac peste pupăză, secretarul general al guvernului a aruncat pe piață informația că Planul de Reziliență nu permite măririle de salarii cerute de profesori. Mai departe, sunt două variante: Fie guvernul folosește o stratagemă și le arată pisica sindicatelor („dacă vă mărim salariile, pierdem banii din PNRR iar voi sunteți de vină”), fie secretarul guvernului are o preocupare reală, iar planul-fantomă chiar prevede așa ceva.
Indiferent care e varianta corectă, guvernul și să vrea, și tot nu ar avea de unde să dea. Timp de doi ani, sub bagheta maestrului Cîțu, datoria publică a României a sărit de la 33% la 48% iar în februarie 2023 ea a depășit 50% din PIB, deci guvernul a amanetat la marile bănci mondiale și viitorul copiilor noștri. La finele lunii martie, guvernul cheltuise cu 23 de miliarde mai mulți lei decât încasase de la începutul anului, iar în condițiile astea prioritatea este să jupoaie și pielea de pe contribuabili, nu să mărească salariile.
De aici și cele două stratageme: Mai întâi propunerea acordării unei șpăgi de 2.500 de lei în două tranșe, „pentru susținerea carierei didactice”, apoi măsura adoptată prin ordonanță de urgență, de creștere a salariilor, dar gradual, pe parcursul mai multor ani.
Din nefericire pentru guvern, profesorii s-au învățat minte: De trei ani, guvernul încalcă legea privind salariile lor, deci nu există nicio garanție că el va manifesta mai mult respect pentru ordonanța dată deunăzi de Ciucă. În plus, creșterea graduală înseamnă că mărirea va fi halită integral de inflație, deci vor sfârși peste trei ani și cu salariile mărite, și mai săraci decât la început.
Deocamdată, lupta continuă, dar șansele nu sunt în favoarea profesorilor: fiecare zi de grevă e o zi în care unii nu sunt plătiți, iar alții sunt înjurați de părinți și mulți vor fi tentați să se resemneze cu mizilicul obținut. Guvernul în schimb nu mai are unde bate în retragere, deci negociază la derută și la trasul de timp. În plus, are și exemple încurajatoare, de exemplu din Franța, unde Macron se ține tare, după luni de proteste. Dacă în Franța sindicatele scot milioane de oameni la protest, cât deranj pot produce câteva mii de înfometați, în Piața Victoriei?

Un articol de Răzvan PETRE

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top