Investigaţii

Palaz & Co. – terenuri de lux la preţuri de nimic şi subevaluări demne de Dosarul Retrocedărilor

Săptămâna trecută vă povesteam cum a ajuns casa lui Palaz să fie înconjurată de un teren de peste 1.000 de metri pătraţi, din care 250 făcuţi cadou de primărie la un preţ de nimic, la care s-a adăugat o fostă stradă a municipiului, care a fost pur şi simplu „înghiţită” de curtea fostului prefect Palaz. Aşa cum promiteam, revenim cu lămuriri privind „filiera Palaz” – lanţul de prieteni şi interpuşi care figurează atât în afacerea casei lui Palaz, cât şi în alte şmecherii imobiliare. Prin acestea, Palaz şi prietenii au ajuns să stăpânească hălci din faleza Municipiului Constanţa, pe care primăria Constanţa le-a cedat la preţuri subevaluate mai grosolon chiar decât preţurile terenurilor din Dosarul Retrocedărilor…

În 2001-2002, reşedinţa familiei Palaz era construită pe strada Tabla Buţii din Constanţa. Ulterior, curtea lui Palaz avea să înghită Aleea Pescăruş (peste care se întinde astăzi gazonul din curtea vicepreşedintelui CJ Palaz) şi o bucată din faleză. Primul pas în această direcţie a fost făcut de primăria Constanţa, care a decupat o porţiune din alee şi i-a pasat-o lui Palaz, prin interpuşi, la un preţ scos parcă din desene animate: 9.000 de dolari pentru un lot de casă pe malul mării. Pentru a face asta, primăria a operat un schimb de terenuri cu doi cetăţeni: A luat de la aceştia două parcele pe câmp, pe strada Vârful cu Dor, cedându-le terenul de lângă casa lui Palaz, iar aceştia au vândut terenul, în pierdere, lui Palaz.

Dilancea reloaded

Ca toate afacerile de succes ale lui Palaz, povestea casei sale implică rudele şi prietenii lui Claudiu Palaz, distribuiţi în roluri de interpuşi. În cazul terenului de la piciorul podului de la Agigea pe care tatăl lui Palaz l-a vândut pe 2,5 milioane de euro (deşi terenul era proprietate publică a statului) unul din personajele cheie este Dan Dilancea. Acesta participă fără să liciteze la o licitaţie trucată, apoi răscumpără la suprapreţ terenul scos la vânzare, înainte de a-l pasa mai departe către principalul beneficiar al afacerii – Gheorghe Palaz (tatăl lui Claudiu Palaz).
Dilancea figurează şi în documentele casei lui Palaz, de pe strada Tabla Buţii (vezi foto sus). În rechizitoriul procurorilor scrie „Numitul DILANCEA ȘTEFAN DAN este arhitectul care printr-un set de documentații falsificate a reușit crearea unei aparențe de legalitate a situației casei lui PALAZ CLAUDIU IORGA, care a fost amplasată pe domeniul public, ocupând o parte din strada Pescarilor și făcând să dispară Aleea Pescăruș din Constanța, pentru că și-a amplasat curtea locuinței până la buza falezei.”
De altfel, Dilancea, indicat de surse ca interfaţă a lui Claudiu Palaz în mai multe afaceri, semnează în calitate de arhitect mai multe documentaţii tehnice şi PUZ-uri din zonă, în care casa şi curtea lui Palaz apar ca fiind legal şi corect construite, şi din ce în ce mai apropiate de mare. Numele lui Dilancea apare şi pe PUD-ul lui Sorin Muhscină (vecin peste stradă cu Palaz), în desenul tehnic reşedinţa lui Claudiu Palaz figurând ca legal construită până aproape la buza falezei. Pentru a nu fi sesizat faptul că Palaz îşi întinsese gardul pe domeniul public, Dilancea desenează în schiţă strada Tabla Buţii cu vreo 15 metri mai lungă decât în realitate (până aproape deasupra plajei!!!), astfel încât curtea lui Palaz să pară retrasă cu câţiva metri faţă de colţul străzii. În realitate era exact pe dos – încă din 2006 gardul lui Palaz era mai aproape de mare decât carosabilul străzii. (vezi foto jos. Comparația trebuie făcută cu foto de sus, in care se vede poziția reală a străzii Tabla Buții, care se termina în realitate în dreptul casei lui Palaz, nu deasupra plajei și falezei)
Şi – ca să vedeţi că nimic nu e întâmplător – numele lui Dilancea mai apare într-un loc: În documentaţia tehnică prin care primăria lui Mazăre făcea schimb de terenuri, dând terenul de pe malul mării la doar 9.000 de dolari. În aceasta, Dilancea semnează planul de încadrare în zonă al terenului. 

Galan, de la sere pân’ la stele, graţie lui Palaz

Un alt personaj implicat în şmecheriile cu terenuri ale lui Palaz – atât la Agigea, cât şi în cazul casei de pe Tabla Buţii – este Mihai Galan. Indicat de surse ca un tip de condiţie modestă, acesta a avut un noroc în viaţă – i-a fost coleg de şcoală lui Claudiu Palaz. Odată cu ajungerea lui Palaz în funcţii publice de prim rang, destinul lui Mihai Galan se schimbă radical, el şi familia sa figurând ca interpuşi în mai multe afaceri la capătul cărora se află actualul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean.
În afacerea cu terenul de la Agigea, Galan legitimează alături de Dilancea, licitaţia trucată prin care terenul statului îşi lua zborul cu destinaţia Gheorghe Palaz. Ulterior, pe fir intră Mărioara Galan, mama lui Mihai Galan. Ea se asociază cu Dilancea pentru a răscumpăra terenul pe care fiul său refuzase să îl cumpere la licitaţia trucată, şi pentru a-i facilita lui Gheorghe Palaz îmbogăţirea cu 2,5 milioane euro.
În cazul schimbului de terenuri în urma căruia Palaz şi-a lungit curtea până la faleză şi dincolo de ea, terenul pe care îl preia primăria, aflat pe strada Vârful cu Dor, se învecinează cu un altul, propărietate a… ta-daam… Mărioarei Galan.
În paralel cu schimbul de terenuri care viza viitoarea curte a lui Palaz, primăria lui Mazăre mai face un schimb, aproape identic: Mărioara Galan cedează şi ea terenul de la sere, primind de la primărie un teren tot pe malul mării!
Mărioara Galan ia în posesie 2.100 de metri pătraţi pe buza falezei, lângă blocul FZ 14 şi la 3 minute de mers pe jos de la curtea lui Palaz. Din nou, e vorba de o tranzacţie la care preţul terenului cedat de primărie e subevaluat grosolan.
Să îi fi lăsat Palaz pa Galani să se îmbogăţească singuri? Cert este că, câţiva ani mai târziu, pe numele Mărioarei Galan mai figurează un lot de 650 mp din terenul de 2100 de metri pătraţi, pe care aceasta îşi ridică o vilă cu etaj şi piscină, pe buza falezei, lângă restaurantul Reyna.

 

Subevaluări mai grosolane ca cele din Dosarul Retrocedărilor

Terenul care avea să devină curtea lui Palaz, dat de primărie unor cetăţeni care l-au vândut prompt şi în pierdere lui Palaz, a fost evaluat la 37,8 dolari pe metrul pătrat.
Terenul schimbat de primărie cu Mărioara Galan a fost evaluat la 41,4 dolari pe metrul pătrat.
Ca să vă faceţi o idee despre cât de deplasate sunt aceste cifre, cel mai bun exemplu este Dosarul Retrocedărilor. În aceeaşi perioadă în care Palaz îşi lua curte la preţ redus, iar Mărioara Galan devenea stăpâna în acte a falezei la FZ 14, Mazăre semna celebrele dispoziţii prin care se „retrocedau” felii de faleză în zona Portului Tomis şi a plajei Modern. Deşi aceste zone au potenţial turistic mai mare, au şi dezavantaje – acces mai dificil, lipsa utilităţilor, lipsa canalizării şi necesitatea de a pompa apele menajere la deal etc. Trăgând linie, putem spune că terenurile lui Palaz şi Galan au aceeaşi valoare, dacă nu sunt chiar mai valoroase decât cele din Dosarul Retrocedărilor.
La finalul procesului din Dosarul Retrocedărilor, judecătorii au confirmat faptul că terenurile retrocedate de Mazăre fuseseră subevaluate. Preţul mediu, subevaluat (conform deciziei instanţei) al acestor terenuri a fost de 54 de euro pe metrul pătrat.
Prin comparaţie, terenul lui Palaz a fost dat de primărie cu 37 de dolari/mp, iar cel al lui Galan, cu 41 de dolari/mp. Zilele acestea este scos la vânzare un teren, la 100 de metri de casa Mărioarei Galan. Preţul este 960 de euro/mp.
Cel care ar fi trebuit să sesizeze subevaluarea grosolană a valorii terenurilor lui Palaz şi Galan era şeful comisiei de fond funciar şi secretarul prefecturii, pe numele său – Claudiu Palaz. Din motive lesne de intuit, Palaz nu a sesizat nimic.

Un articol de Răzvan PETRE

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top