Energia eoliană nu reprezintă, în general, o ameninţare pentru flora şi fauna sălbatică, însă parcurile eoliene amplasate sau proiectate în mod incorect pot avea efecte negative asupra speciilor şi habitatelor vulnerabile. Din acest motiv, Comisia Europeană a publicat astăzi o serie de orientări privind dezvoltarea de parcuri eoliene în ariile naturale protejate. Aceste orientări se aplică reţelei Natura 2000, care reprezintă piatra de temelie a politicii UE în domeniul biodiversităţii şi un instrument esenţial pentru îndeplinirea obiectivului UE de stopare a procesului de pierdere a biodiversităţii și de a face acest proces reversibil până în 2020. Energia eoliană joacă un rol important în atingerea obiectivului UE de a avea o pondere a energiei din surse regenerabile de 20 % din consumul total de energie în Europa până în 2020, nefiind exclusă în mod automat amplasarea parcurilor eoliene în arii ale reţelei Natura 2000. Cu toate acestea, astfel de proiecte trebuie analizate individua…
Energia eoliană nu reprezintă, în general, o ameninţare pentru flora şi fauna sălbatică, însă parcurile eoliene amplasate sau proiectate în mod incorect pot avea efecte negative asupra speciilor şi habitatelor vulnerabile. Din acest motiv, Comisia Europeană a publicat astăzi o serie de orientări privind dezvoltarea de parcuri eoliene în ariile naturale protejate. Aceste orientări se aplică reţelei Natura 2000, care reprezintă piatra de temelie a politicii UE în domeniul biodiversităţii şi un instrument esenţial pentru îndeplinirea obiectivului UE de stopare a procesului de pierdere a biodiversităţii și de a face acest proces reversibil până în 2020. Energia eoliană joacă un rol important în atingerea obiectivului UE de a avea o pondere a energiei din surse regenerabile de 20 % din consumul total de energie în Europa până în 2020, nefiind exclusă în mod automat amplasarea parcurilor eoliene în arii ale reţelei Natura 2000. Cu toate acestea, astfel de proiecte trebuie analizate individual.
Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: „Aceste noi orientări vor oferi statelor membre şi reprezentanţilor din sectorul industrial de profil o perspectivă mai clară asupra desfăşurării activităţilor de dezvoltare a energiei eoliene în conformitate cu cerinţele Natura 2000. Nu s-au adus modificări legislaţiei sau politicii în domeniu, acestea fiind doar orientări privind legislaţia în vigoare. Scopul nostru este de a asigura atingerea obiectivelor privind energia din surse regenerabile, respectând totodată pe deplin legislaţia UE privind protejarea speciilor.”
Planificarea strategică este esenţială
Scopul orientărilor publicate astăzi este evitarea conflictelor între activitățile de dezvoltare a energiei eoliene și conservarea biodiversității în ariile protejate Natura 2000. Aceste orientări subliniază importanța planificării strategice și necesitatea unei evaluări corespunzătoare și de bună calitate a noilor proiecte. Ele cuprind exemple de bune practici și arată modul în care se pot derula proiecte în domeniul energiei eoliene evitând daunele aduse zonelor naturale vulnerabile.
Planificarea strategică a dezvoltării de parcuri eoliene pe zone geografice extinse este modalitatea cea mai eficace de a reduce la minimum efectele parcurilor eoliene asupra naturii și asupra vieții sălbatice încă de la începutul procesului de planificare. Planificarea strategică asigură un cadru de dezvoltare mai integrat, dar ar putea, de asemenea, reduce riscul apariției unor dificultăți și întârzieri în etapele ulterioare ale fiecărui proiect în parte.
Context
Europa și-a propus ca, până în 2020, energia din surse regenerabile să dețină o pondere de 20 % din consumul total de energie, energia eoliană urmând să contribuie semnificativ la atingerea acestui obiectiv. Utilizarea energiei eoliene contribuie, de asemenea, la reducerea substanțială a emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor emisii poluante în atmosferă, dar și la reducerea consumului de apă asociat tehnologiilor convenționale de producere a energiei în UE. Energia eoliană s-a dezvoltat rapid în ultimul deceniu, în 2009 atingând 4,8 % din totalul consumului de energie din UE. Se preconizează triplarea acestei valori până în 2020.
Natura 2000 este o reţea ecologică la nivelul întregii UE, înfiinţată prin Directiva privind habitatele din 1992, care cuprinde aproape 26 000 de situri în cele 27 de ţări ale Uniunii Europene și acoperă aproape 18 % din teritoriul acesteia. Scopul acestei rețele este de a asigura conservarea și utilizarea sustenabilă a zonelor de mare valoare din punct de vedere al biodiversități și supraviețuirea pe termen lung a celor mai valoroase și mai amenințate specii și habitate. Natura 2000 nu este un sistem de rezervații naturale restrictive în care sunt interzise orice activități umane. Deși rețeaua include, bineînțeles, și rezervații naturale, majoritatea suprafețelor din această rețea vor rămâne probabil proprietate privată și se va pune accent pe asigurarea, în viitor, a unei gestionări sustenabile a acestor zone din punct de vedere ecologic și economic.
Informații suplimentare
Orientări privind energia eoliană și Natura 2000 – click aici
Politica UE privind natura și biodiversitatea – click aici
Politica UE privind energia eoliană – click aici
Sursa:CE
