Cristi Călin, botezat de către presă Călugărul Amant, continuă demersurile publice pentru deconspirarea presupuselor abuzuri sexuale ale unor membri ai clerului Bisericii Ortodoxe Române. Călin a intrat în atenția mass media cu ocazia apariției în spațiul public a unor fotografii și înregistrări audio în care un deputat din parlamentul României apare în ipostaze stânjenitoare, de natură homosexuală. Același Cristi Călin a depus un denunț împotriva Episcopului Visarion al Tulcii, pe care l-a acuzat de viol asupra unui fost elev minor al Seminarului Teologic din Tulcea și a lansat în spațiul public acuzații similare împotriva altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.
Pe data de 27.10, Cristi Călin a trimis Ministrului Educației, Ligia Deca, o scrisoare în care îi cere să intervină în relația dintre Stat și Biserică, în chestiunea patronajului asupra învățământului teologic. Călin spune că Biserica deține un control prea mare asupra liceelor și facultăților de teologie, acest lucru deschizând calea abuzurilor de natură sexuală.
Autorul scrisorii aduce în discuție celebrul Protocol (inițial ținut la secret) semnat între Patriarhie și Ministerul Educației, prin care Biserica poate să excludă din sistem în mod discreționar orice elev sau student, prin retragerea Binecuvântării. Acesta este, spune Călin, un veritabil instrument de presiune și șantaj de care clericii s-ar folosi pentru a obține favoruri sexuale de la elevii și studenții teologi.
Noi am scris şi anterior despre situaţia ciudată a învăţământului teologic, în care statul finanţează, iar Biserica face regulile: Nu eşti ortodox, nu ai voie la Teologie, deşi facultăţile aparţin Ministerului Educaţiei! – Dezvaluiri.Ro
Redăm mai jos scrisoarea trimisă de către Cristi Călin ministrului educației, Ligia Leca:
“Stimată doamnă ministru Ligia Deca, vă semnalez o problemă gravă care cere intervenția Ministerului Educației. Înțeleg că școlile teologice cumva trebuie să fie și sub umbrela Patriarhiei. În același timp, ele nu se pot separa de tutela statului român pentru că dacă se petrec abuzuri iar autoritățile publice nu au sau nu folosesc pârghii de intervenție, foarte mulți adolescenți și tineri vor fi vulnerabili, abuzurile se vor perpetua și nimeni nu va fi tras la răspundere.
Este foarte cunoscut faptul că în Biserică Catolică timp de decenii au avut loc abuzuri îngrozitoare asupra copiilor. Preoții care îi aveau în grijă s-au dedat la acte de pedofilie lucru care este de natură să afecteze grav evoluția psihică a copiilor. Din nefericire și în România au loc astfel de abuzuri sexuale care se petrec în seminariile și facultățile teologice, chiar dacă nu întotdeauna este vorba de minori. Am fost martorul unor situații în care au avut loc astfel de abuzuri, pe care le-am și relcamat, însă reacția autorităților s-a lăsat prea mult așteptată. Așa cum și Biserica Catolică a încercat să acopere aceste scandaluri în care au fost implicați mii de preoți care a abuzat copiii și în Biserica Ortodoxă există situații în care cei vinovați au fost protejați. S-a încercat intimidarea victimelor, acoperirea unor astfel de fapte, iar cei care au avut curajul să le mărturisească au fost de multe ori tratați cu neîncredere și acuzați că spun minciuni. Astfel că adevărul este uneori foarte greu să iasă la iveală.
De aceea, înțelegând contextul general în care Ministerul Educației colaborează cu Biserica, semnalez faptul că din Protocolul semnat între instituția dumneavoastră și Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române (cu privire la predarea disciplinei religie în învățământul preuniversitar și universitar, cu nr. de înregistrare 9217 din 29.05.2014) nu rezultă sub nici o formă posibilitatea ca Ministerul să intervină atunci când sunt semnalate abuzuri de natură sexuală. Preocuparea mea principală este cum anume aceia dintre profesorii de la liceele și facultățile de teologie care au comis abuzuri sexuale asupra elevilor, respectiv studenților, să poată fi trași la răspundere pentru faptele lor. Și cum anume Ministerul se poate implica pentru a preîntâmpina repetarea unor astfel de abuzuri extrem de grave în învățământul teologic din România.
Doamnă ministru, eu nu vorbesc numai la nivel de principiu. Din nefericire, eu însumi am fost sub presiuni foarte mari din partea unor preoți, călugări și ierarhi și am avut foarte mult de suferit pentru că am spus adevărul și am căutat dreptate după ce am semnalat abuzurile încercările de abuz sexual asupra mea. Dar nu sunt singurul! Sunt mulți alți tineri care au trecut prin situații similare. Unii au avut curaj să vorbească, dar ce mai mulți încă nu au curajul de a vorbi liber despre ceea ce au trăit și despre abuzurile la care au fost supuși. La fel s-a întâmplat și cu mulți preoți catolici: copiii abuzați au mărturisit prin ce au trecut, uneori la mulți ani sau decenii după ce au fost comise acele fapte. Credeți-mă că nu vreau să îmi complic viața intrând în polemici cu foarte mulți oameni care poate vor vrea să ducă în derizoriu ceea ce spun și să mă ia în derâdere.
Sunt un om obișnuit și am avut o viață grea. În familia mea sunt și au fost probleme destul de mari. Aș vrea să îmi ajut frații, surorile, rudele și să fac bine în jurul meu. Dar nu pot să tac. Nu pot să ascund adevărurile pe care le cunosc. Discuția este și una de principiu și una care privește modul de colaborare între statul român și Biserică, în modul în care se efectuează învățământul teologic din țara noastră. Dar ea trebuie să fie dusă și direct asupra unor cazuri concrete care trebuie investigate și scoase la lumină. Aici, doamnă ministru, aveți o responsabilitate însemnată. Poate nu întotdeauna vor fi găsite cu ușurință dovezi. Cei care ascund aceste fapte au o mare putere și o mare influență asupra întregului mediu bisericesc și chiar asupra unor instituții ale statului. Nu va fi ușor ca ei să fie deconspirați. Știu. Dar asta nu înseamnă să ne descurajăm și să capitulăm din start.
Și sunt conștient că mulți mă vor privi cu neîncredere. Sunt conștient că nici eu nu am reușit să îmi păstrez cumpătul întotdeauna, răspunzând poate mai dur decât era cazul unor atacuri la care am fost supus. Dar dincolo de anumite limite de comunicare ale mele și dincolo de, poate, unele erori pe care le-am făcut în spațiul public, vă garantez cu toată ființa mea că spun adevărul și că această problemă a abuzurilor sexuale din Biserică și din instituțiile de învățământ legate de biserică este o problemă reală. Mai devreme sau mai târziu, mulți profesori sau ierarhi din sistemul de învățământ teologic vor fi dovediți ca abuzatori sexuali.
Pot să înțeleg și că din perspectivă politică nu v-ar fi chiar ușor să abordați o astfel de temă. Este o temă delicată iar Biserica este influentă inclusiv la nivel politic. Înțeleg asta, dar de aceea fac apel la curajul dumneavoastră! Dacă victimele trebuie să ducă o luptă foarte grea cu ele însele și cu cei din jurul lor pentru a mărturisi traumele suferite, fie că e vorba de femei violate, fie că este vorba de copii abuzați sexual sau de elevi ori studenți de la licee și facultăți de teologie abuzați sexual, misiunea dumneavoastră este mai puțin grea. Și vă îndemn să o duceți. Sigur vor fi mulți care vă vor sprijini! Mai ales cei care au avut deja de suferit și cei care se solidarizează cu victimele.
Nu în ultimul rând, această binecuvântare de care Protocolul vorbește, reprezintă ea însăși un instrument de presiune asupra elevilor și studenților. Atunci când, spre exemplu, unui tânăr i se cer favoruri sexuale, el știe că dacă le va refuza ar putea imediat să îi fie retrasă binecuvântarea. Așa că va fi supus unor presiuni foarte mari, generate chiar de către felul în care sunt regulile prevăzute în Protocolul dintre Biserică și Ministerul Educației. Iar pentru a-i ajuta pe cei abuzați nu există nici o pârghie instituțională. Nimic.
Poate că soluția cea mai bună ar fi ca învățământul teologic, care desigur că va fi structurat conform canoanelor Bisericii, să se afle sub un control mult mai puternic din partea statului român. El nu poate să nu își asume responsabilități. Nu poate să lase absolut totul la voia întâmplării. Nu poate să nu verifice și să nu aibă niște instrumente legale de verificarea modului în care acest învățământ se desfășoară, pentru că dacă statul român este complet absent, atunci riscul de abuz este mult mai mare. Încercați să vă puneți în pielea unui tânăr elev de 14 – 15 – 16 ani sau a unui student de 18 – 19 ani, asupra căruia se fac presiuni sexuale de către profesorii de la seminarii ori facultăți teologice. El nu are cui să se adreseze, pentru că dacă se adresează unor ierarhi, cum am făcut eu, naivul de mine, va fi exmatriculat. Și acei ierarhi vor dori mai degrabă să își acopere colegii prelați decât să scoată adevărul la lumină!
În ciuda pretenției foarte multor profesori de la de teologie sau călugări sau ierarhi de a-L sluji pe Dumnezeu, vă spun eu că mulți dintre ei se comportă ca niște oameni foarte păcătoși, care au mari probleme de caracter și de morală și care nu se opresc din a-i abuza pe cei lipsiți de apărare și de a-i intimida pe cei care au curajul să le respingă favorurile sexuale cerute, ori să le mărturisească în public.
De aceea, doamnă ministru, vă rog foarte mult să luați în serios ceea ce spun. Prin aparițiile mele TV, mulți au încercat să îmi știrbească imaginea și poate nici eu nu am știut totdeauna să explic foarte clar despre ce este vorba. Nu am o experiență mare în spațiul public, ca să pot scăpa ușor de capcanele întinse de unii jurnaliști cu experiență. Uneori am fost și eu șocat de felul în care am fost tratat și poate am răspuns mai puțin creștinește. Dar dincolo de toate astea, dacă mă scoateți pe mine din discuție, gândiți-vă că ați putea face un bine multor tineri dacă vă veți implica. Iar dacă nu veți face nimic, foarte mulți copii și foarte mulți adolescenți și tineri studenți la teologie vor fi în continuare victimele unor abuzatori și prădători sexuali care abuzează de puterea și de influența lor.
Poate cel mai bine ar fi ca seminariile teologice să fie coordonate direct de Ministerul Învățământului și să existe pârghii pentru a preîntâmpina abuzurile sexuale sau abuzurile de altă natură, pentru că acum nu există sub nicio formă astfel de pârghii ale ministerului și ale statului român. Totul este lăsat la voia celor care controlează seminariile teologice. Sau pe seama curajului victimelor de a vorbi. Dar lucrurile nu trebuie să rămână așa, pentru că victimele nu au întotdeauna curaj, nu întotdeauna sunt crezute, nu întotdeauna găsesc sprijin, ba dimpotrivă, au de îndurat suspiciunea și acuzațiile din partea altora cum că ar minți iar, situația lor este cu atât mai grea.
De aceea, doamnă ministru, vă adresez acest apel de a trata cu maximă responsabilitate tema abuzurilor sexuale în liceele și facultățile teologice. E nevoie de o dezbatere serioasă asupra temei și de măsuri instituționale în sensul a ceea ce am sugerat mai sus. Dumnezeu să vă călăuzească într-un astfel de mers! Eu și alții vă vom fi alături cu tot ceea ce știm și cu tot ceea ce putem face, pentru ca adevărul să iasă la lumină, cei vinovați să fie trași la răspundere, iar pe viitor să nu se mai petreacă asemenea abuzuri”.
