Editorial

Moartea reginei – România a rămas din nou în urmă

Cu ocazia trecerii în partea cealaltă a reginei Elisabeta a II-a, România a devenit (brusc, total și efemer – la fel ca la precedenta moarte a unui suveran) monarhistă. În țara extremelor, în care toată lumea rage la unison, Elisabeta a fost bocită de parcă ar fi fost regina noastră și pomenită așa de elogios de zici că era Ferdinand Întregitorul și Ștefan Cel Mare – la un loc! În țări mai civilizate – ca SUA, de exemplu – au existat și voci care i-au urat să ardă în flăcările iadului, pentru păcatele Imperiului Britanic. Moartea reginei expune mai multe fațete ale societății moderne. Să le explorăm acum, căci peste 5-10 ani s-ar putea să ragem din nou despre regină – de data asta invers, la unison cu cetățenii deschiși la minte din SUA și Marea Britanie, care i-au urat să crape!
Așa cum spuneam, în alte părți nu toată lumea a fost străpunsă de fiorul pioșeniei de moment ce a transpirat prin toți porii presei române. Voci diverse s-au ridicat, pe rețelele de socializare și în presa de pe continentul american, să condamne memoria suveranei răposate. La unison, aceștia i-au reproșat moștenirea rușinoasă a imperiului britanic – un imperiu colonial – și toate relele pe care acesta le-ar fi adus asupra coloniilor. În cercurile progresiste din SUA, Marea Britanie și alte locuri, militanții pentru justiție socială i-au urat reginei lucruri nu tocmai plăcute. Pornit în 2019-2020, valul mișcării Black Lives Matter a adus inițial violențe de strada și distrugerea monumentelor închinate oricărei persoane care a avut măcar la limită legătură cu marile imperii, negoțul cu sclavi etc. Noul front al mișcării este justiția socială – încropirea unei teorii a reparațiilor sociale datorate și implementarea ei în societate. În SUA și Marea Britanie, toate companiile, de la cele cu câțiva angajați, la Disney World și BBC au angajat „ofițeri de echitate”, însărcinați cu înfăptuirea justiției sociale, prin prioritizarea la angajare sau menținerea la locul de muncă a persoanelor de culoare și a minorităților sexuale în detrimentul angajaților albi – indiferent de nivelul de calificare. În urmă cu o lună, un înalt ofițer din aviația militară SUA a demisionat, pentru că șefii îi ceruseră să școalească drept piloți pe avioanele de vânătoare preferențial persoane de culoare, femei și membri ai comunității LGBT. Maratonul din Londra are anul acesta trei categorii – bărbați, femei, și persoane non-binare. Iar acum câteva zile, sindicatul profesorilor dintr-un stat american a semnat un memorandum prin care, la momentul când trebuie făcute concedieri, profesorii albi să fie concediați primii, indiferent de vechime și calificare. Acestea sunt câteva exemple, valul acestei „revoluții culturale” făcând ravagii în SUA și în bună măsură și în Marea Britanie. Una din ideile de bază ale acestei mișcări este „vina ancestrală”, „păcatul originar” al omului alb – beneficiarul indirect al secole de dominanță a afacerilor europene, în detrimentul coloniilor africane sau din alte locuri. Din acest punct de vedere, atacarea imaginii reginei Elisabeta a venit oarecum previzibil. În urmă cu doi ani, de pe platforma unor reputate ziare britanice se cerea demolarea statuii lui Nelson din Piața Trafalgar. Lui Nelson, care era de condiție medie și nu avea sclavi, i se reproșa un pasaj dintr-o scrisoare și niște ziceri atribuite lui de surse contemporane, în care s-ar fi pronunțat împotriva interzicerii sclaviei. Evident, pentru asta era etichetat „rasist”.
Și nu e singurul. De exemplu, mai nou Planeta are un singur erou – Volodîmîr Zelensky. Care e asemuit, laudativ, cu Winston Churchill. Alăturarea asta e oarecum comică (mai ales când vine din partea unor personalități britanice) pentru că în urmă cu doi ani statuia lui Churchill de la Londra era vandalizată repetat de protestatarii pentru justiție socială. Statuia a fost vopsită, murdărită, măscărită, iar inscripția de pe soclu a fost completată cu vopsea: „Churchill – a fost un rasist”. Toate astea sub privirile îngăduitoare ale poliției, care avea ordin să nu intervină (și în felul ăsta să supere propriii ofițeri de echitate). Simpli cetățeni au venit să încerce să curețe statuia, pentru că autoritățile nu aveau curajul să o facă. După o săptămână, autoritățile au acoperit statuia cu o cutie și Churchill a stat mâzgălit, la carceră, luni de zile. Noroc cu vizita lui Macron, căruia Johnson ar fi trebuit să îi spună „Iar cutia aceea e statuia lui Churchill”… În paralel, BBC rula reportaje emoționante despre cât de rasist e Churchill și cum și-a folosit el privilegiile rasiste pentru a-i oprima pe non-albi. Într-un fel, acesta este un avertisment peste timp: Cei care vă spun azi că Zelensky e la fel cu Churchill – un erou – s-ar putea să vă spună, într-un viitor nu foarte îndepărtat, că Zelensky e la fel cu Churchill – un rasist…


În România, alăturarea la această revoluție culturală a fost făcută mai mult de fațadă. La protestele Black Lives Matter din 2020, ne-am solidarizat și noi, cu un mini-protest la București. A fost – în buna tradiție a acelui an nebun – singura manifestație la care Arafat nu a ieșit la tv să condamne participanții ca fiind criminali ce răspândesc ciuma și singura la care poliția și jandarmeria nu i-a făcut zob pe manifestanți (de altfel, în imaginile surprinse atunci nu am văzut o singură uniformă). În același timp, a fost o replică palidă, aproape kitsch, a manifestărilor similare din alte țări: Câteva cucoane dezorientate, cu mesaje penibile, distanțate nu pentru a opri boala, ci pentru a părea de zece ori mai multe decât erau în realitate. La fel cum am rămas în urmă la bocitul ritualic (o bocim acum pe regina Angliei, la fel cum îl boceam în 1953 pe Stalin), și la anti-rasism suntem rămași ani buni în urmă…
Revenind la regina Elisabeta, moartea ei marchează sfârșitul unei epoci. Elisabeta a însemnat în primul rând decență, împinsă până la rigiditate și scorțoșenie. Cu statornicie, ea a comandat vaporul monarhiei britanice peste o mare de scandaluri – amantlâcurile lui Charles, problemele celuilalt fiu al ei Andrew (client al proxenetului pedofil Epstein), moartea Dianei și mai nou toanele figurantului nepot Harry. De navigat, a navigat cu succes, și în stilul clasic al casei britanice, care până acum 50 de ani putea impune prin intermediul guvernului un ordin-căluș, prin care presa nu avea voie să relateze amănunte incomode din viața familiei regale.
Înafara acesteia, Elisabeta a fost un rege bun, implicându-se util și discret în politica regatului, așa cum îi șade bine șefului unei monarhii constituționale. Acum ea este urmată la tron de Charles, care din start dă semne a fi exact opusul mamei sale. După moartea fostei soții, Charles a fost și rămâne un personaj antipatizat de mulți britanici. Rupând tradiția monarhului neimplicat, Charles s-a afirmat în ultimii ani ca una din cele mai stridente trompete ale Forumului de la Davos și a platformei „În 2030 nu vei mai avea în proprietate nimic și vei fi fericit”. În urmă cu un an, el prezida reuniunea fariseilor de mediu de la Glasgow, unde lideri sosiți cu sute de avioane private țineau predici despre cum trebuie să salvăm planeta de încălzirea globală. Acest fapt i-a făcut pe unii din comentatorii britanici să îl taxeze: „Un tip care călătorește cu o suită de 134 de persoane, un dormitor de campanie și o toaletă mobilă ne spune nouă că trebuie să facem economii și să reducem consumul!”
Toate semnele indică faptul că Charles va fi un rege-jucător. În ultimii ani, din ce în ce mai mult, el a luat fața premierilor britanici pe scena internațională, poziționându-se în prim-plan acolo unde este nevoie de un campion al „cauzelor bune” și lăsând miniștrii să își asume răspunderea pe deciziile nepopulare de implementare „cauzelor bune”. Ca și în cazul mamei sale, presa și opinia publică române sunt din nou date pe spate, și din nou în urmă cu evenimentele. Noul rege iubește România! Noul rege s-ar putea să fie botezat ortodox! Da, și noul rege are mai are și niște scheleți în dulap, așa de mulți că ar putea umple cu ei toate casele cumpărate la Viscri, pentru el și suita lui de 100 de inși…

Un articol de Răzvan PETRE

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top