În timp ce noi, românii, eram ocupați cu gogoașa de reportaj despre traficanți de arme, opera scenariștilor Sky News, o altă poveste mincinoasă a făcut înconjurul globului. Înotătorul american Ryan Lochte a istorisit cu lux de amănunte cum a fost jefuit cu arma la cap de un fals polițist brazilian, la puțină vreme după câștigarea unei medalii de aur la JO de la Rio. „Epopeea” lui Lochte seamănă foarte bine cu cea a jurnaliștilor Sky News – ambele povești sunt false, și în acest caz a fost murdărită reputația unei țări, iar ulterior poliția s-a întors împotriva falșilor acuzatori, care răspândiseră zvonuri ireale. (foto – Lochte/Ramsay)
Un articol de Răzvan PETRE
Relatarea lui Ryan Lochte o făcut într-o zi înconjurul lumii. Colegul său, marele campion Michael Phelps, s-a declarat șocat. Gazdele Olimpiadei și-au cerut public scuze pentru că nu au confirmat inițial știrea și pentru că nu au reușit să acorde atleților protecția necesară. Știrea a fost preluată automat de agențiile de știri și de televiziunile și ziarele din România.
Totul a pornit de la un interviu dat de Lochte postului NBC (televiziune americană care are drepturi exclusive de transmisie a olimpiadei în SUA). El a povestit cum taxiul în care se aflau el și alți trei colegi înotători a fost tras pe dreapta de un fals ofițer al poliției din Rio. Acesta le-ar fi arătat insigna de poliție și i-ar fi pus lui Lochte pistolul la cap, pentru că acesta refuza (chipurile!) să se pună la pământ și să-i dea toții banii. Povestea lui Lochte părea desprinsă dintr-un film de acțiune și din avertismentele de călătorie în care Rio este descris ca fiind un oraș nu tocmai sigur, cu frecvente jafuri, din care unele sunt comise de falși polițiști. Tocmai de aceea, toată lumea a crezut versiunea lui Lochte, care pe deasupra este un tip de 32 de ani, cu 12 medalii câștigate la Jocurile Olimpice – deci părea o sursă de încredere.
Primele semne de întrebare au apărut odată cu un film de pe camerele de supraveghere, care îi arăta pe Lochte și pe colegii lui, la întoarcerea în Satul Olimpic, la puțină vreme după presupusul jaf armat. În imagini, Lochte apărea pus pe șotii, pocnind pe unul din colegii săi mai tineri cu legitimația în cap. Toți cei patru aveau ceasuri scumpe la mână, smartphone-uri scumpe și erau încălțați cu adidași de firmă – deci nu prea arătau ca unii ce doar ce fuseseră jefuiți. Anterior, Lochte postase pe Twitter, ca un veritabil cocalar, o poză cu pantofii lor, în care se lăuda că aceștia valorează, la un loc, 6.000 de dolari.
Chiar și așa, jurnaliștii de la Daily Mail, care obținuseră și publicaseră înregistrarea, l-au crezut în continuare pe Lochte, încercând să justifice comportamentul lui relaxat la întoarcerea în Satul Olimpic, ca fiind o tentativă de a destinde atmosfera…
Ițele povești au fost descurcate până la urmă de poliția braziliana. Așa cum reiese și din înregistrări făcute publice ulterior, falsul polițist care ar fi oprit taxiul sportivilor americani de care povestea Lochte nu există. În realitate, cei patru au petrecut în clubul „France” din Rio (mass media română a interpretat și a tradus aiurea numele clubului, crezând că ar fi vorba de o „Casă a Franței”), după care au luat un taxi. Taximetristul a oprit la o benzinărie, pentru că înotătorii americani, aflați în stare de ebrietate, ceruseră să meargă la toaletă. Din motive ce țin probabil de alcoolemie, cei patru atleți s-au apucat să vandalizeze WC-ul benzinăriei: Au spart oglinzi și alte obiecte, apoi și-au mutat teatrul de acțiuni afară, rupând un banner și urinând pe pereții exteriori. Angajații benzinăriei au sunat la poliție și la firma de pază. Ajunși primii, agenții de pază au reușit cu greu să îi calmeze pe „sportivii” americani, care au căzut la înțelegere cu patronul benzinăriei, plătind circa 50 de dolari pentru a compensa distrugerile și plecând înainte de sosirea poliției. Ulterior, Lochte a inventat povestea cu jaful armat, pentru a poza în victima șmecheră a unui atac mafiot.
Toată acestă epopee a lui Lochte are multe similitudini cu reportajul despre traficanții de arme români, de la Sky News. În ambele cazuri e vorba despre pure invenții transformate în știre senzațională. Atât reporterul englez, cât și atletul american au fost crezuți pe cuvânt, în ciuda neconcordanțelor. De asemenea, dacă în cazul Sky News a fost pătată reputația României, în povestea lui Lochte a fost făcută ferfeniță reputația Braziliei. Ulterior, atât Ramsey, cât și Lochte și-au menținut în parte versiunea, dar s-au dat la fund, în speranța că lumea va uita gogomăniile lor. Atât sportivul american, cât și jurnalistul englez refuză să recunoască adevărul din același motiv – pierderea credibilității. Dacă Ramsey recunoaște că a regizat reportajul, se poate retrage la pensie, pentru că nimeni nu o sa mai creadă o vorbă care iese din gura lui. Iar Lochte se poate apuca de învățat copiii să înoate, pentru că niciun sponsor nu va dori ca produsele sale să fie promovate de un sportiv mincinos.
În final, în ambele cazuri presa din România a înghițit nemestecate prostiile debitate de cei doi, devenind complice la operațiunea de mânjire a reputației unor țări, pe care cei doi smintiți o porniseră, cu sau fără intenție. În cazul reportajului Sky News, majoritatea televiziunilor române au prezentat știrea ca fiind veritabilă, dovedind că au mai puțin discernământ decât membrii publicului englez (care atrăgeau atenția pe site-ul Sky News că povestea pare fabricată și că armele din reportaj sunt de vânătoare). În celălat caz, site-urile televiziunilor și agențiilor de presă române au compilat poveștile evenimentelor negative de la Rio, cu episodul „jafului armat” asupra lui Lochte în deschidere, pentru a crea imaginea falsă a unor jocuri olimpice ale terorii.
Sunt însă și două diferențe notabile. Prima ține de modul în care au reacționat presa și societatea. După ce poliția a lămurit circumstanțele „jafului” din Rio, presa și publicul american l-au etichetat pe Lochte ca fiind un mincinos care face de rușine toată delegația olimpică și pe americani, ca nație. Ramsey, în schimb, se bucură în continuare de sprijinul necondiționat al Sky News și al unei bune părți a publicului.
A doua diferență vine de la modul în care autoritățile au rezolvat problema. La Rio, poliția braziliană a rezolvat dosarul în două zile. Lochte și colegii lui au fost acuzați de „raportare mincinoasă a unei infracțiuni” – infracțiune minoră, care poate fi rezolvată dacă cel acuzat își recunoaște vina și plătește o amendă, sau face o donație unei instituții caritabile (de altfel, colegul lui Lochte care inițial a susținut povestea jafului armat și-a recunoscut vina și a fost lăsat liber, după ce a donat 10.000 de dolari unei instituții).
În România, inițial DIICOT s-a mișcat admirabil: Deși aveau un caz mult mai complex, au lămurit ițele poveștii (și cu sprijinul SRI) în 3-4 zile. Mai departe, însă, lucrurile au luat-o razna. Jurnaliștii britanici, alături de falșii traficanți români, au fost puși sub acuzare pentru distrubuirea de informații false, care este o infracțiune asimilată atentatului la siguranța națională. Mult mai normal ar fi fost ca ai noștri să procedeze ca poliția din Rio: Să facă o conferință de presă, să invite inclusiv presa internațională, și să lămurească faptul că totul a fost o înscenare. Iar pe cei vizați de anchetă să îi trateze cu o amendă, ca pe cei ce sună la 112 pentru a raporta urgențe inexistente.
În loc să facă asta, acum avem la pușcărie trei amărâți a căror vină principală e aceea că au pus botul la minciunile bufonului Ramsay. Plus câțiva ziariști britanici și șefii lor de la Sky News – acuzați de atentat la siguranța națională. Cu alte cuvinte, dacă aberațiile lui Ramsay nu au reușit să ne facă țara de rușine, riscăm să ne-o facem noi înșine, transformând țânțarul în armăsar.
Să nu uităm, în urmă cu un an, SRI și Dacian Cioloș au comunicat public faptul că teroriștii ISIS din Belgia și Franța folosesc cartele prepaid din România. Ulterior, nici serviciul secret, nici primul ministru nu au fost în stare să producă probe în sprijinul acestor acuzații cu mult mai grave decât cele făcute de Ramsay (pentru că veneau de la autorități, deci erau mult mai susceptibile a fi luate de bune). Așadar, până la proba contrarie, DIICOT ar putea foarte bine să îi aresteze și pe cei de la SRI, și pe Dacian Cioloș – pentru comunicarea de informații false.
Nu au făcut-o, și nici nu e cazul să o facă. Cioloș și SRI au fost judecați de presă și de publicul larg, care i-au etichetat în grup ca fiind niște mincinoși ce servesc românilor informații false, pentru a le băga pe gât legile Big Brother. De aceeași judecată au avut parte și jurnaliștii Sky News – etichetați drept mincinoși chiar de unii membri ai publicului lor. Iar lucrurile ar trebui să se oprească aici.
