Un articol de Stefan KOSTOFF
Cantitatea marfurilor care se tranzitau prin porturile de la Dunare si Marea Neagra în aceste conditii depasea 2 milioane tone si la import-export peste 16 milioane tone pe an.
Odata cu intrarea în exploatare a canalului Dunare-Marea Neagra, acest trafic a scazut în mod ciudat, explicatia fiind la acea vreme: evitarea supraaglomerarii portul Constanta. Prin specificul lor, porturile fluvio-maritime trebuiau sa foloseasca pentru intrarea în Dunare Canalul Sulina si serviciile Administratiei Fluviale a Dunarii de Jos, iar taxele de tranzitare Canal Sulina, taxele de cheiaj (A.P.D.M. Galati) si tarifele de pilotaj se aflau la un nivel destul de ridicat. La darea în folosinta a Canalului Dunare Marea Neagra atât AFDJ-ul cat si Constanta au început sa caute solutia monopolizarii serviciilor pe ruta canalului si continuarea traseului pe Dunare catre Galati, Braila si invers. În tot acest timp, mafia hotilor de tabla care opera în Galati în zona Docurilor, platea taxa de discretie în mai multe parti pâna ce marfa ajungea în Zona Libera Constanta. Convoaie întregi cu tabla furata de Galati, sute de mii de tone de otel au fost tranzitate pe filiera Galati-Dunare-Canal Dunare Marea Neagra- Constanta Port de unde ori erau exportate direct, ori erau întoarse la Galati si declarate ca marfa de import. Manevrele acestea sunt deja clasice si cunoscute ca fiind cele mai profitabile tertipuri de produs bani negri. În aceste conditii capii afacerii au decis sa-si protejeze sursa de venit controlând si întreaga ruta a marfii, atât pe Dunare cât si pe Canal, pâna în Portul Constanta.
Statul Român – învins în instanta, dar învingator pe teren
Odata cu anularea Ordinului 508/2000 Ministerul Transporturilor nu a reusit totusi sa controleze deplin activitatea de pilotaj în portul Constanta. Seria actelor cu privire la activitatea de pilotaj, menite sa modifice legea, a continuat. Printr-un nou ordin cu acelasi obiect, nr. 595 emis în urma cu sase ani Ministerul a ignorat un drept câstigat în instanta de o societate de pilotaj maritim, Pilot Service. Ulterior a fost emisa o alta Hotarâre de Guvern cu numarul 167/2000, prin care s-a decis organizarea unei licitatii pentru concesionarea pilotajului portuar. Portul a fost împartit în doua zone. Si de aceasta data licitatia a fost câstigata de apropiati ai reprezentantilor ministerului, oameni în strânse legaturi cu Mitrea, Miky Spaga, Fanel Pavalache etc. SC Pilot Service a actionat în justitie Ministerul Transporturilor. Printr-o sentinta civila Tribunalul Bucuresti a anulat licitatia. În urma acestei sentinte, au primit dreptul de a-si desfasura activitatea în port un numar de cinci societati de pilotaj. Cu toate acestea, activitatea propriuzisa în zona a desfasurat-o doar societatea Agigea Pilot, agreata de puterea de la Bucuresti de la acea vreme. Aceasta a ramas fara concurenta pe zona si a cautat sa intervina în dosarele initiate de Pilot Service împotriva Ministerului, cu scopul de a tergiversa judecata.
Pilot Service a câstigat pâna la urma procesul, dar nu a putut schimba situatia. Instanta a stabilit ca Pilot Service are dreptul de a exercita activitea de pilotaj potrivit autorizatiei. În dosarul judecat la Curtea de Apel Constanta, s-a dispus ca Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei sa despagubeasca Pilot Service, cu suma de 942.254 dolari. Cu toate ca societatea a obtinut aceasta hotarâre, nu a putut executa Ministerul. De altfel, la aceasta ora, din cauza blocajelor în justitie si mai ales a activitatii, SC. Pilot Service nici nu mai exista, ca de altfel si multe alte societati de pilotaj aflate în situatie identica.