Pe malul drept al Dunării, la hectometrul 13 spre Gura de Vărsare, a existat o făbricuță cu un destin neobișnuit. Localnicii o numeau simplu „făbricuța de ojă”, dar oficial se producea acolo guanină – o substanță rară, extrasă din pește, folosită în industria cosmetică și aeronautică.
🔍 Construită între anii 1963-1964, pe platforma Întreprinderii Piscicole Sulina, cu sprijinul specialiștilor din RDG, această mică fabrică era unică în sud-estul Europei. Rolul ei? Transformarea peștelui comun din Marea Neagră în sidef prețios.
Ce este guanina și cum se obținea
– Materia primă: chiulca și șprotul, pești aparent banali și resturi rămase în urma procesului de fabricare al conservelor de la fosta fabrică de conserve de pește din Sulina.
– Procesul: opărirea peștelui, apoi centrifugarea.
– Rezultatul: solzii de pește, tratați chimic, se transformau în guanină.
– Substanța se prelucra cu acetonă și amoniac.
– Din 2 tone de pește, rezultau doar 1,5 kg de guanină.
📑 Această pulbere sidefie ajungea la Cluj, la fabrica Farmec, unde devenea ingredient principal pentru oje. Când producția era mare, o parte din guanină mergea și la fabrica de avioane, pentru vopsea cu efect irizat.
Cum funcționa făbricuța și cine lucra acolo
„La început, se prelucra o cantitate mare. Lucrau și noaptea câteodată. Se procesa chiar și peste 300 kg pe zi”, povestește Gheorghe Comârzan, curatorul și inițiatorul Expoziției Sulina Veche.
📢Tot Gheorghe Comârzan a mai afirmat: Fabrica de conserve din pește din Sulina funcționa separat de făbricuța de ojă. Făbricuța de ojă funcționa numai sezonier pe timpul sezonului cald având ca materie primă hamsia, chiulca și șprotul prins în zona litoralului marin de pescarii de la Întreprinderea Piscicolă Sulina. Fabrica de conserve din pește din Sulina avea aproximativ 600 de angajați și funcționa cu pește oceanic pescuit și adus de navele aparținând de lPO Tulcea de pe coasta de vest a Africii. Făbricuța de oja nu aparținea de Fabrica de Conserve din pește Sulina ci aparținea de Întreprinderea Piscicolă Sulina.Producția era sezonieră și intensă. Masa de pește sau mai ales solzii sau ce rămânea după procesarea peștelui în fabrica conserve din Sulina acelor ani, era opărită rezultând o pastă. Apoi, centrifuga separa sideful din solzi, iar substanța era tratată chimic.
🔗 Făbricuța era parte a unui ecosistem economic bine pus la punct. Totul se baza pe pescuitul marin. Iar materia primă venea direct din mare, nu din Delta Dunării, care nu putea susține un volum atât de mare.
Declinul: de ce s-a închis
🛑 În 1995, făbricuța și-a încheiat activitatea. Oficialii de la Protecția Mediului au decis închiderea. Clădirea a fost dezmembrată și tăiată pentru fier vechi.
🟠 Cauzele au fost multiple:
- scăderea flotei de pescuit;
- lipsa zonei de pescuit accesibile;
- pătrunderea conservelor ieftine din Thailanda;
- scăderea cererii, inclusiv din partea armatei;
- reducerea cantității de pește marin disponibil.
🎙 „Piața românească nu mai exista. Nu mai era nici cerere, nici materie primă. S-a ales praful după anii ‘90”, spune Gheorghe Comârzan, curatorul și inițiatorul Expoziției Sulina Veche.
Ce a rămas azi din „făbricuța de ojă”
🎥 Doar câteva fotografii salvate de pasionați. Restul – tăiat, dus la fier vechi, uitat. Istoria acestei făbricuțe e acum prezentă doar în poveștile localnicilor și la Expoziția Sulina Veche.
💡 Pentru tineri, poate părea o poveste bizară. Dar pentru Sulina, a fost un simbol al ingeniozității și adaptării. Din pește se făcea cosmetică. Și nu orice ojă – ci una de calitate, folosită chiar și în industria aeronautică.
Pentru cititori, ce merită reținut:
– Se obținea guanină din chiulcă și șprot
– Producția era chimică, controlată, sezonieră
– Doar 1,5 kg de guanină din 2 tone de pește
– Substanța era folosită pentru ojă și vopsea
– Făbricuța a fost unică în sud-estul Europei
– S-a închis în 1995 din lipsă de materie și piață
👉 O fabrică mică, o poveste mare. Din Sulina.
(Sursa foto – Facebook – Expoziția Sulina Veche, Gheorghe Comârzan și Dezvăluiri.Ro)
C.D.S.
