În ultimii doi ani, locurile de joacă ale Constanței, multe dintre ele reabilitate în 2020, nu au beneficiat deloc de lucrări de reparații. Rezultatul e vizibil, de exemplu, în parcul Casei de Cultură, unde din 4 leagăne toate 4 sunt rupte, de luni de zile. În loc să angajeze un reparator, Primăria a realizat un dosar, serviciul urmând a fi contractat extern prin achiziție publică.
Stricate la câteva luni de la inaugurare
Majoritatea locurilor de joacă din Constanța au fost cuprinse într-un amplu program de reabilitare, programat a se termina înainte de alegerile locale din 2020. Lucrarea a fost atribuită unei firme abonate la lucrări publice în perioada Mazăre-Făgădău. Pandemia însă a dat peste cap planurile fostului primar, alegerile fiind amânate iar surpriza electorală ruinată de închiderea locurilor de joacă – ca măsură de prevenție.
Terminate în iarna 2020-2021, majoritatea locurilor de joacă au început să se deterioreze de la primele utilizări, încă înainte să fie inaugurate oficial. Mai mult, întrucât echipamentele erau montate de un subcontractor iar suprafața și utilitățile de către contractorul principal, au apărut din start disfuncționalități. De exemplu, acolo unde suprafața de cauciuc a fost prea groasă, sau unde la montarea echipamentelor nu a fost luată în calcul înălțimea suprafeței cauciucate, echipamentele de joacă au terminat prin a fi prea aproape de suprafață. Această eroare de execuție a făcut ca echipamentele să fie amplasate, sau să funcționeze în condiții înafara parametrilor: Tobogane ce se termină la 10 centimetri de sol, leagăne proziționate prea jos, tobogane ce au trebuit înălțate către capăt pentru a permite turnarea cauciucului dedesubt etc.
Efectul acestor tergiversări și decizii proaste, precum și al calității în general proaste a lucrărilor a fost acela că multe echipamente s-au uzat prematur: Suprafețele de cauciuc au început să se desprindă, arcurile balansoarelor montate prea aproape de sol s-au rupt sau defectat, tirolienele care trebuiau sa mearga la un metru de sol au mers la 50 cm, cu efectul unor stressuri suplimentare asupra echipamentelor etc.
Colac peste pupăză, unele locuri de joacă au „beneficiat” și de pe urma unor erori de proiectare: De exemplu, locul de joacă de la plaja Modern, amplasat la nivelul zero al plajei, fără drenaj, cuplat și cu lucrările de poveste ale celor de la Apele Române, s-a transformat prompt într-o „mlaștină de joacă”.
Lucrări de mentenanță zero
Chemată de primarie să remedieze problemele și să execute garanția lucrărilor, firma executantă a scăpat ușor, dând vina pe vandalism și exploatarea în condiții necorespunzătoare a echipamentelor de joacă. Evident, copiii nu vin la joacă cu târnăcoape și nu se apucă să sape cu ele sub leagăne – dar reprezentanții primăriei nu au reușit să demonstreze asta firmei executante…
Mai departe, peste locurile de joacă ale Constanței s-a așternut praful nepăsării. Contractul de reabilitare fiind gândit ca o petardă electorală, nu a avut asociat un contract de mentenanță. Iar noua echipă sosită în primărie după 2020 nu a sesizat acest lucru.
Treptat, locurile de joacă au început să se descompună și să devină monumente ale nepăsării față de nevoile comunității. Echipamentele vandalizate au rămas vandalizate și murdare, iar cele defectate înainte de timp au rămas rupte. În doi ani de zile, primăria Constanța nu a fost în stare să repare un leagăn…
În loc să repare leagăne, primăria face dosare
Pentru a ne lămuri de ce ditamai Municipiul Constanța nu are măcar un angajat care să se ocupe de locurile de joacă, ne-am adresat primăriei. Spre deosebire de cei care au în grijă locurile de joacă, angajații biroului de relații publice au fost prompți. În câteva zile ei ne-au transmis un răspuns complet, din care reies următoarele:
1. „Gestionarea locurilor de joacă se realizează de către Serviciul amenajări urbane din cadrul Direcției gestionare îndrumare și sprijin comunitar – Direcția generală gestionare servicii publice.” Un exemplu superb de birocrație – un serviciu care e în subordinea unei direcții, care e în cadrul altei direcții – dar în toate aceste servicii și direcții nu există nici măcar un om cu un clește, care să repare ceva la locul de joacă…
2. În anul 2021 s-a întocmit documentația pentru achiziția unui acord cadru privind „Înlocuire componente deteriorate și menținere-întreținere locuri de joacă”. S-a muncit la dosar, s-a calculat câte echipamente se vor defecta anual, cât ar costa aceste echipamente, câte ore de lucru ar fi necesare pentru remedierea defecțiunilor și cât ar trebui să coste mâna de lucru. Momentan, dosarul se află într-o altă rundă de verificări și va ajunge în
curând pe SEAP.
Un leagăn costă 60 de lei
Exemplul pe care l-am dat în solicitarea noastră către primărie a fost cel al locurilor de joacă din parcul Casei de Cultură – de lângă biserică, respectiv Liceul de Artă. Aici existau două leagăne solide, de bebeluși, și patru leagăne normale. Din acestea patru, două au reușit să supraviețuiască până astă-iarnă, peticite de părinții copiilor cu funii, sfori și bandă izolatoare aduse de acasă. De șase luni, nu mai funcționează niciunul. Primăria a reușit să dezafecteze leagănele rupte, ce puneau în pericol siguranța copiilor, dar nu a reușit să repare nici măcar unul din cele patru.
Leagăne similare sau identice cu cele din parcul Casei de Cultură sunt disponibile pe internet la prețuri de 60-70 de lei cu totul (scaun+funii+inele de prindere). Cu 4.000 de lei – echivalentul unui salariu lunar al unui angajat al direcțiilor sus-menționate – primăria ar putea cumpăra la preț de retail cel puțin 70 de leagăne, suficient cât să înlocuiască toate leagănele ce se rup în locurile de joacă din oraș pe parcursul a 1-2 ani. Un singur angajat ar fi arhisuficient pentru a repara, simplu și rapid, orice defecțiune apărută.
În loc să facă asta, primăria a decis să externalizeze serviciul. Ce presupune asta? Întârzieri de luni de zile pentru selecția firmei, apoi semnarea contractului și munți de procese-verbale de prestare a serviciilor sau recepție a lucrărilor, acte de constatare, notificări, propuneri, avizări și aprobări de deviz etc. Un munte de hârtie care trebuie să preceadă și să însoțească schimbarea fiecărui șurub…
Până la acel munte de hârtii, primăria mai are de învins un obstacol, deloc neglijabil: Legislația tâmpită din România. Conform Normativului ce plasează locurile de joacă pentru copii sub autoritatea Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor (ISCIR), montarea și repararea locurilor de joacă se poate face de acei agenți economici care sunt autorizați de ISCIR. Neavând această autorizație, firma care a câștigat pe vremea lui Făgădău licitația pentru reabilitarea locurilor de joacă a trebuit să subcontracteze partea de instalații unei alte firme, cu sediul la sute de kilometri distanță. Acum, pentru repararea instalațiilor de joacă, va trebui găsită din nou una din puținele firme autorizate ISCIR – și care să fie dispusă să detașeze lunar sau săptămânal un om la Constanța, pentru lucrări de abia câteva mii de lei pe an. Altfel spus, șansele ca Municipiul Constanța să aibă o firmă autorizată care să asigure reparația în timp util a leagănelor și balansoarelor din oraș, în cincinalul 2020-2025, e foarte, foarte, foarte mică. Dacă aveți copii, ar fi înțelept să îi învățați să se dea uța cu mâinile pe bară, că leagăne funcționale nu o să vedem prea curând…
Un articol de Răzvan PETRE