Doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului României,
Domnule rector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative,
Doamnelor şi domnilor secretari de stat,
Doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai Corpului Diplomatic,
Domnule decan al Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană,
Doamnelor şi domnilor,
Îmi este deosebit de plăcut să deschid ciclul de conferinţe dedicate Tratatului de la Lisabona şi rolului României în procesul de aprofundare a integrării europene. Evenimentul de astăzi va fi urmat de un număr de şapte conferinţe pe aceeaşi temă la nivelul regiunilor de dezvoltare, organizate cu sprijinul autorităţilor locale. Concluziile dezbaterilor din următoarele luni vor fi prezentate în evenimentul de închidere a ciclului de conferinţe programat la finele lunii noiembrie. Dorim să atragem un public-ţintă cât mai divers, reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai patronatelor şi sindicatelor, dar şi reprezentanţi ai Orga…
Doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului României,
Domnule rector al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative,
Doamnelor şi domnilor secretari de stat,
Doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai Corpului Diplomatic,
Domnule decan al Departamentului de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană,
Doamnelor şi domnilor,
Îmi este deosebit de plăcut să deschid ciclul de conferinţe dedicate Tratatului de la Lisabona şi rolului României în procesul de aprofundare a integrării europene. Evenimentul de astăzi va fi urmat de un număr de şapte conferinţe pe aceeaşi temă la nivelul regiunilor de dezvoltare, organizate cu sprijinul autorităţilor locale. Concluziile dezbaterilor din următoarele luni vor fi prezentate în evenimentul de închidere a ciclului de conferinţe programat la finele lunii noiembrie. Dorim să atragem un public-ţintă cât mai divers, reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai patronatelor şi sindicatelor, dar şi reprezentanţi ai Organizaţiilor Neguvernamentale, mediului academic şi mass-media. Având în vedere importanţa modificărilor aduse prin Tratatul de la Lisabona, evenimentul care debutează astăzi vizează două aspecte: pe de o parte, să prezinte inovaţiile introduse de noul tratat şi, pe de altă parte, să le contextualizeze în direcţia dezvoltării economice şi sociale a întregii comunităţi de cetăţeni europeni.
De aceea, vă rog să-mi permiteţi ca, în cele câteva minute care urmează, să supun atenţiei dumneavoastră binevoitoare consideraţiile Departamentului pentru Afaceri Europene al Guvernului României cu privire la cadrul de dezvoltare a politicilor europene, cu ilustrarea creşterii legitimităţii proceselor decizionale comune, şi la sensul dezvoltării acestor politici, cu punerea în evidenţă a stimulării armonizării legislative către creştere economică şi bunăstare socială, ambele sprijinite de noul Tratat de la Lisabona.
Doamnelor şi domnilor,
Uniunea Europeană se găseşte astăzi într-un context internaţional dominat de o competiţie economică foarte strânsă, în condiţiile unei identificări încă incomplete a consecinţelor mondializării, şi, de aproape doi ani, de o criză financiară şi, ulterior, economică fără precedent, dacă facem abstracţie de Marea Depresiune din anii 1930. Tratatul de la Lisabona intră în vigoare pe un astfel de fond, caracterizat de provocări deosebit de complexe, astfel încât întrebarea care se naşte este dacă el oferă mijloacele necesare pentru soluţionarea lor durabilă, în favoarea cetăţenilor. Considerăm că răspunsul este afirmativ: Tratatul de la Lisabona sporeşte rolul Parlamentului European şi pe cel al Parlamentelor naţionale şi aduce Europa care se construieşte la Bruxelles mai aproape de cetăţeni.
Tratatul de la Lisabona are în vedere:
- – O Europă mai eficientă;
- – O Europă mai democratică şi mai transparentă;
- – O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei.
În acest sens, pentru o Europă mai eficientă, prin Tratatul de la Lisabona se reglementează simplificarea procesului decizional comun, în sensul că statele membre vor vota în Consiliul Uniunii Europene prin procedura majorităţii calificate în aproape toate domeniile, cu excepţia cazurilor în care tratatele prevăd o altă procedură. Astfel, o decizie nu mai poate fi blocată de un singur stat, iar recursul la unanimitate devine o excepţie. Noile prevederi vor permite flexibilizarea acţiunii Uniunii în toate domeniile cărora li se aplică, iar începând cu 2014 şi în mod excepţional din 2017, un act legislativ european va fi adoptat în Consiliu prin votul a 55% din statele membre, reprezentând 65% din populaţie.
Caracterul democratic al Uniunii se consolidează prin faptul că Parlamentul European devine co-legislator în cvasitotalitatea domeniilor de competenţă ale Uniunii. Procedura co-deciziei, prin care statele membre, reunite în Consiliu, şi reprezentanţii direcţi ai cetăţenilor europeni, reuniţi în Parlament, iau decizii în condiţii de egalitate, devine procedura ordinară. De asemenea, Parlamentul alege în mod direct Preşedintele Comisiei Europene, pe baza propunerii Consiliului European. Un astfel de exerciţiu s-a desfăşurat deja în legătură cu formarea actualei Comisii Europene, al cărei mandat acoperă intervalul 2009-2014.
Tratatul de la Lisabona recunoaşte şi consolidează rolul parlamentelor naţionale, care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii. Tratatul de la Lisabona aduce noutăţi semnificative în special în ceea ce priveşte controlul respectării principiului subsidiarităţii. Elementul de noutate constă în faptul că toate proiectele de acte legislative şi non-legislative ale instituţiilor europene iniţiatoare vor fi transmise parlamentelor naţionale, acestea urmând a le verifica şi a se pronunţa cu privire la respectarea principiului subsidiarităţii. Totodată, parlamentele naţionale dobândesc dreptul de a solicita, înaintea Curţii de Justiţie a UE, anularea unui act legislativ comunitar, dacă apreciază că acesta nu respectă acelaşi principiu al subsidiarităţii.
Parlamentele naţionale îşi conservă competenţele şi în ceea ce priveşte aşa-numita clauză „pasarelă”, care permite Consiliului European să hotărască în unanimitate trecerea de la procedura votului prin unanimitate la cea a votului prin majoritate calificată.Parlamentele naţionale pot bloca trecerea la votul cu majoritate calificată, în cazul în care se constituie unanimitatea în acest sens în Consiliul European, dacă apreciază că domeniul vizat de actul în discuţie este prea important pentru a fi reglementat prin majoritate calificată. Este suficientă opoziţia unui singur Parlament naţional pentru ca propunerea de act legislativ să fie supusă în continuare procedurii de vot prin unanimitate.
În fine, conceptul de democraţie este reflectat şi în decizia statelor membre de a conferi un rol distinct cetăţenilor europeni. Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre vor beneficia de dreptul direct de iniţiativă legislativă comunitară. În mod similar cu sistemele constituţionale naţionale, la solicitarea unui număr de cetăţeni de cel puţin 1 milion de persoane, Comisia Europeană iniţiază un proiect legislativ. Condiţiile şi procedurile de exercitare a iniţiativei cetăţenilor vor fi stabilite printr-un regulament adoptat de către Parlamentul European şi Consiliu, pe baza propunerii Comisiei Europene; Documentul, elaborat de Comisia Europeană, pe baza consultărilor cu statele membre, se află în curs de negociere cu Parlamentul European.
Doamnelor şi domnilor,
În procesul evolutiv al economiei globale, Europa se poziţionează în faţa unor provocări economice, demografice, climatice şi energetice majore. Abordarea acestor provocări necesită ca ansamblul celor 27 state membre să coopereze în cadrul unui sistem instituţional adaptat funcţionării unei Uniuni extinse, dar şi a unei lumi aflate într-o continuă schimbare.
Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a conferit Europei un nou impuls în lupta împotriva schimbărilor climatice, dar şi în promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, educaţiei şi formării profesionale sau combaterii excluziunii sociale. Coeziunea teritorială a fost inclusă între obiectivele Uniunii Europene, completând cu o nouă dimensiune conceptul de coeziune, iar Tratatul a recunoscut în acest fel că politicile subsumate acestui obiectiv trebuie să rămână prioritare ca instrumente de stimulare a creşterii economice durabile şi creării de noi locuri de muncă.
Uniunea Europeană nu se defineşte numai pin prisma armonizării politicilor statelor membre, ci se manifestă şi sub aspectul coordonării politice, asemeni unei organizaţii interguvernamentale clasice. Tratatul de la Lisabona întăreşte metoda de coordonare a politicilor statelor membre, subliniind în egală măsură caracterul inclusiv şi flexibil al Uniunii în determinarea celei mai eficiente abordări în proiectarea unei politici.
Actuala criză economică a demonstrat necesitatea extinderii ariei de coordonare a politicilor economice, mai ales prin consolidarea supravegherii la nivelul Uniunii Europene în cadrul Pactului de Stabilitate şi Creştere. În cursul lunii mai, Comisia Europeană a prezentat o comunicare prin intermediul căreia se propune introducerea unor instrumente de supraveghere eficiente, al căror scop îl constituie prevenirea situaţiilor de dezechilibru macroeconomic, corelat cu identificarea direcţiilor de finanţare care prezintă perspectivele cele mai probabile de creştere.
Înscrierea economiei Uniunii pe un curs de creştere susţinută, în condiţiile unor finanţe publice sustenabile, constituie de altfel şi obiectivul noii strategii Europa 2020, ale cărei obiective au fost adoptate cu prilejul Consiliului European de săptămâna trecută. Această strategie ar trebui să permită creşterea şi consolidarea nivelului de competitivitate al Uniunii Europene, pornind de la cele cinci domenii-cheie, respectiv ocuparea forţei de muncă, cercetarea-dezvoltarea, politica energetică şi combaterea schimbărilor climatice, educaţia şi lupta împotriva sărăciei, care vor orienta acţiunile Uniunii şi ale statelor membre în următorii 10 ani.
Derapajele fiscale grave înregistrate în unele state membre, ca urmare a unor politici nesustenabile în contextul crizei economice actuale, au determinat ca discuţiile privind guvernanţa economică şi fiscală la nivelul Uniunii să se situeze în topul agendei politice.
Tratatul de la Lisabona a conferit Consiliului European un rol multiplu, nu numai de definire a orientărilor generale, de ghidare şi de transmitere a impulsurilor politice necesare, dar mai ales de monitorizare a implementării acţiunilor consensual adoptate la nivelul Uniunii.
În etapa actuală, o prioritate importantă a Consiliului European o constituie adoptarea unor mecanisme care să garanteze atât viabilitatea finanţelor publice, cât mai ales macrostabilitatea financiară la nivelul întregii Uniuni. Pentru aceasta, a fost creat un grup special de lucru condus de însuşi Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy.
Nu în ultimul rând, Tratatul de la Lisabona consolidează atributul Uniunii Europene de a fi o organizaţie a drepturilor, valorilor, libertăţii, solidarităţii şi siguranţei. În acest sens Tratatul promovează valorile Uniunii, în cadrul unor politici care se raportează atât la doctrina drepturilor omului dezvoltată la nivel european, cât şi în raport cu dreptul internaţional; accentul se mută de pe componenta economică şi socială pe valori, pace şi bunăstare, ceea ce consemnează reflectarea în noul tratat a unei noi viziuni asupra construcţiei europene. Tratatul introduce Carta Drepturilor Fundamentale în dreptul primar european, aceasta reprezentând consacrarea unei serii de drepturi civile, politice, economice, sociale pe care le au cetăţenii Europei şi toate persoanele cu rezidenţă pe teritoriul Uniunii.
Totodată, Tratatul prevede noi mecanisme de solidaritate, ca expresie a viziunii actorilor de decizie europeni, în sensul că, în faţa unor provocări majore, cel mai bun răspuns poate fi identificat tot în cadrul cooperării dintre statele membre la nivelul comunitar. Astfel, Uniunea şi statele care o compun acţionează în comun, în spiritul solidarităţii, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori este afectat de o catastrofă naturală.
Doamnelor şi domnilor,
Tratatul de la Lisabona conturează o nouă arhitectură instituţională, însă nu înlocuieşte voinţa politică a liderilor europeni, necesară pentru transpunerea în practică a prevederilor acestui cadru esenţial de dezvoltare. Pentru ca Uniunea, în ansamblul său, să devină mai puternică, mai modernă, eficientă şi democratică, este necesar ca statele membre să conlucreze cu bunăcredinţă pentru asigurarea creşterii armonioase a întregului şi a fiecăruia dintre ele în parte.
Vă mulţumesc.
