În exclusivitate: Copie din Jurnalul de bord al petrolierului Biruinţa
Subiectul principal de discuţie al ultimelor trei săptămâni, în mass-media centrală, în special pe televiziunile care găzduiesc „talk-show”-uri de rating ridicat, a fost cel legat de declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, referitoare la Regele Mihai, Mareşalul Antonescu şi Războiul de Reîntregire a Patriei, început odată cu celebrul ordin „Români, treceţi Prutul”. Nu vrem să ne înscriem şi noi în corul comentatorilor acestei teme. În conformitate cu statutul nostru de jurnalişti de investigaţii, contribuim doar, prin publicarea în premieră a unui document din 1984, la creionarea portretului caracterologic al celui care a stat în centrul pasiona(n)telor dezbateri, „pro” şi „contra”, în controversa pe care chiar el a iscat-o.
Un articol de Paul PÂRVU, Ştefan Doru COPOŢ
Afirmaţia sa legată de faptul că, în locul Regelui Mihai, ar fi fost mai degrabă înclinat să meargă până la capăt, atât în războiul cu URSS, cât şi în rezistenţa faţă de comunizarea ţării aflată sub cizma sovietică, refuzând să abdice, ar putea fi susţinută de întreg trecutul de comandant de navă al „preşedintelui-jucător” Băsescu. În acest număr, publicăm, în premieră şi în exclusivitate, o copie a unei pagini din jurnalul de bord al navei-petrolier Biruinţa, la a cărei comandă s-a aflat, încă de la voiajul numărul 1, căpitanul de cursă lungă Traian Băsescu. Acest document ne face să credem că actualul şef al statului nu a minţit atunci când a susţinut că nu şi-ar fi abandonat nava, sub nici o formă: nici măcar în mâinile Securităţii comuniste, aşa cum dovedeşte documentul din 1984, publicat de noi!
Securitatea a blocat Biruinţa!
Prea multe comentarii nu-şi au locul, în legătură cu acest extras din „Jurnalul de bord” al petrolierului Biruinţa (foto jos), pe care-l puteţi vedea în facsimil, în premieră şi în exclusivitate! Din el reiese că, la debutul celui de-al doilea voiaj al navei (de fapt, conform regulamentelor şi cutumei maritime internaţionale, se consideră voiajul început din momentul în care ai pornit în marş, din apele teritoriale; de aici numerotarea „Călătoria nr. 1”, din Jurnal: nava era încă la ancoră, în radă, din cauza vigilenţei excesive a securiştilor), care urma să plece din Constanţa, spre portul egiptean Sidi Kerir, organele de Securitate, alertate în legătură cu prezenţa unui pasager ilegal la bord, au efectuat un control amănunţit, care a întârziat respectiva plecare a navei cu aproximativ cinci ore.
Comandantul navei, Traian Băsescu, a consemnat, în „Jurnalul de bord”, nu numai incidentul, dar a făcut şi câteva, foarte tranşante!, afirmaţii în legătură cu purtarea abuzivă a organelor MI, la bordul navei. A folosit chiar aceste cuvinte dure: „ false presupuneri ale organelor MI)” ; “reţinere abuzivă” şi „jignitoare la adresa modului în care se execută serviciul civil pe navă” etc…
Mai mult, el cere ca „organele” care recurg la asemenea măsuri abuzive să suporte daunele materiale, cauzate de întârzierea plecării navei în voiajul internaţional. Trebuie să menţionam că „Jurnalul de bord” al unei nave este un document oficial şi că el reprezintă, şi reprezenta şi atunci, la noi şi oriunde în lume, raportul scris al comandantului de navă, către autorităţile navale şi statale, nu numai către proprietar, armator sau navlositor. Ceea ce vrem să subliniem este faptul că Traian Băsescu, consemnând în acest document, repetăm: oficial!, abuzurile Securităţii comuniste, şi chiar protestând împotriva ei, ba încă cerând şi pedepsirea făptaşilor!, se adresa nu numai conducerii IEFM Navrom (fosta Întreprindere de Exploatare a Flotei Maritime), ci chiar autorităţilor comuniste, inclusiv şefilor Securităţii! Cine avea, pe atunci, curajul să facă aşa ceva? Alţi comandanţi stăteau în poziţie de drepţi în faţa reprezentanţilor (atot)puternicei instituţii a Securităţii Statului. Băsescu se războia cu ei, pornind de la principiul care pare să-l călăuzească şi acum, când conduce ţara ca pe o navă: pe vaporul său nu intră două săbii în aceeaşi teacă. 
Concluzionăm, în încheierea scurtului nostru comentariu în legătură cu documentul publicat de noi , constatând că afirmaţia sa recentă, conform căreia, în locul Regelui Mihai, n-ar fi abdicat, la 30 decembrie 1947, oricât de puternică ar fi fost presiunea comunisto-sovietică, pare a fi susţinută de temeritatea de a se lua de piept, în 1984, cu Securitatea comunistă, care îi ştirbea autoritatea asupra navei „lui”. De atunci. Poate că nu întâmplător se numea “Biruinţa”! O predestinare, ceva… Astăzi este pe o altă punte de comandă, dar continuă să pară a nu accepta să-i sufle nimeni în ciorbă! De fapt, în pânze!
Textul integral din „Jurnalul de bord”
„Jurnal de bord”-1984, nava Biruinţa, voiajul nr. 1, Constanţa-Sidi Kerir, 18 octombrie. Nava acostată în dana 78, din Portul Constanţa, cu bordul tribord, după care a fost scoasă şi reţinută la ancoră, în radă, de Securitate.
„În timpul controlului de plecare, organele MI au primit informaţii că la bordul navei s-ar putea afla o femeie, introdusă ilegal la bord, ceea ce a făcut ca tot controlul să dureze 5h şi 15 min. În timpul manevrei de plecare, mi s-a cerut să rămân la dană, nava fiind reţinută, deşi la terminarea controlului mi s-a comunicat că pot cere pilot. Ca urmare, am ancorat în radă, unde am aşteptat organele de securitate şi PCTF, negăsindu-se, nici de această dată, persoane străine la bord, fiind însă debarcat în mod gratuit motoristul Budrescu Constantin. Consider că reţinerea navei şi controlul prelungit, în baza unor false presupuneri ale organelor MI, este abuzivă şi, în acelaşi timp, jignitoare la adresa modului în care se execută serviciul civil pe navă.
Trebuie luate măsuri ca organele ce recurg la asemenea măsuri abuzive să suporte daunele materiale ale întreprinderii.
Comandant T. Băsescu”
