Mediul sub lupă

Fotografiile de epocă ne întreabă: Care eroziune costieră?

De mai bine de cinci ani, litoralul românesc e subiectul a ceea ce va rămâne în istorie ca una din cele mai mari lucrări de infrastructură din istoria UE: Proiectul de reducere și prevenire a eroziunii costiere. Oficial, totul e justificat de eroziunea care mușcă din coasta Mării Negre. Pentru a verifica această ipoteză, am aruncat un ochi la fotografiile de epocă, iar rezultatul va surprinde pe mulți: În multe locuri, plajele și falezele Constanței arată exact cum arătau în urmă cu 50 sau 100 de ani…

Combatem de zor, dar avem ce combate?

Oficial, proiectul desfășurat pe Litoral are ca scop combaterea și prevenirea eroziunii costiere. Mai nou, în ton cu eco-demagogia la modă, pe panourile de informare ale proiectului scrie – de te apucă plânsul – că scopul este „adaptarea la schimbările climatice”…
Înainte însă de a verifica eficiența rezolvării, trebuie să înțelegem problema care trebuie rezolvată. Din fericire, Litoralul este de 100 de ani perla coroanei, locul care fascinează toată nația română. Iar în ajutorul nostru vin multitudinea de fotografii realizate la Marea Neagră în toți acești ani, martori tăcuți ai evoluției – apoi ai involuției litoralului românesc.
Pentru că lucrările de combatere a eroziunii sunt acum în plină desfășurare în stațiunea Eforie Sud, vom trece mai întâi în revistă realitățile documentate fotografic, în Eforie Nord și Eforie Sud. Să vedem așadar ce arată fotografiile, care, nu-i așa? ne spun mai mult decât 1.000 de cuvinte mari și frumoase, despre combatere, eroziune și încălzirea globală…

Citind acest articol, veți înțelege cum lăcomia unora și indolența autorităților au distrus o porțiune de plajă, iar Apele Române au dat vina pe mare, pentru a justifica o lucrare cu prețuri mari – aproape la fel de mari ca indolența și prefăcătoria autorităților.

La Eforie Nord eroziunea e morală, nu marină

O primă fotografie pe care v-o supunem atenției este realizată prin anii ”60-”70, de pe terasa Acapulco. Porțiunea surprinsă de fotografie este una afectată puternic de eroziune în anii 2000, malurile de sub esplanada superioară a falezei surpându-se în mod repetat. O privire mai atentă la fotografia de epocă ne relevă însă adevărata cauză: Proasta întreținere a falezei (sau mai degrabă lipsa completă a întreținerii?), nu eroziunea. De altfel, în fotografia de acum 50-60 de ani se vede clar că la Acapulco exista o limbă de plajă spre digul din depărtare, în rest țărmul fiind stâncos.
În imaginea a doua, preluată din Google Earth și datată 22.07.2012, am marcat 1) terasa Acapulco, de unde fusese realizată fotografia anterioară, 2) Faleza prăbușită și acoperită cu folie de culoare albă și verde, respectiv 3) ditamai bucata de plajă, apărută între anii 1970 și 2012, suficient de mare pentru 5 rânduri de șezlonguri…
Concluzia? La Eforie, „eroziunea”a creat, în 40 de ani, 30 de metri de plajă, acolo unde plaja nu existase niciodată! Iar prăbușirea falezei poate fi atribuită fără emoții incompetenței administratorilor – primăria, consiliul județean, Apele Române – și în niciun caz acțiunii apelor marine.

Belona – Cauzele dezastrului ne privesc în ochi

Următoarele fotografii ne arată zona Hotelului Belona din Eforie Nord. Pe lângă arhitectura plăcută și aerul aerisit al stațiunii devenită între timp raiul coșmeliilor, mai surprinde un lucru – plaja naturală, ce se întindea omogen, de o parte și de alta a promontoriului Belona.
Fotografia a doua e realizată de deasupra Lacului Techirghiol. În depărtare, în dreptul Hotelului Belona, se ițește un dig – începutul a ceea ce avea să ducă la decesul celei mai frumoase plaje de pe litoralul românesc – Plaja de Azur (codonul Eforie Nord-Eforie Sud). Ulterior, în prelungirea acelui dig a fost construit Portul Turistic Belona, care a dirijat fluxul de sedimente către larg, sufocând plaja dintre Eforie Nord și Eforie Sud.

Eforie Sud n-avea plajă acum 100 de ani…

Eforie Sud a fost prima stațiune de pe litoralul românesc. Atestată în 1899, cu aproape zece ani înainte ca la Mamaia să fi fost inaugurat un loc de îmbăiere, stațiunea s-a numit inițial Băile Movilă (după fondatorul său, boierul Ion Movilă), apoi Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta a României). Fotografiile de epocă arată plaja din Băile Movilă ca fiind sublimă… dar aproape inexistentă. Explicația e simplă – Boierul Movilă construise o stațiune balneară, pentru exploatarea apelor și nămolului din Lacul Tuzla (actualmente Lacul Techirghiol). După ce moda plajei marine a fost impusă de Mamaia, centrul activităților s-a mutat dinspre lac și hotelul Parc, spre țărmul mării. Construirea Cazinoului din Eforie (având același stil arhitectonic și inaugurat în același an cu cel din Mamaia) a fost o întreprindere grea. Dar replicarea obiceiurilor de plajă din Mamaia s-a dovedit de-a dreptul imposibilă, pentru că Eforie Sud nu avea plajă aproape deloc.
În prima fotografie, făcută către nord, dinspre Capul Turcului, plaja naturală apare ca o fâșie discontinuă, de 10-15 metri în porțiunile cele mai largi. Fotografia poartă inscripția „Carmen Sylva”, iar în stânga sus se vede Cazinoul (ceea ce ne permite să datăm fotografia între 1935 și 1948). Alte repere sunt vila înaltă din centrul fotografiei și cele două diguri-debarcadere de pe țărm.
O a doua fotografie este realizată aproximativ la mijlocul plajei. În ea apar atât vila înaltă, cât și cele două debarcadere. După vegetație (sau mai exact lipsa ei pe faleză și în dreptul vilei) putem aprecia că a doua fotografie este cu circa 20-30 de ani mai veche decât prima. În imagine se vede clar că plaja din Eforie Sud era mică și înghesuită, putând găzdui 500-1.000 de turiști, în condiții deplorabile.

 

În 1960, Eforie Sud avea plajă!

Următoarele fotografii spun o cu totul altă poveste. Realizate după sistematizarea stațiunii și realizarea lucrărilor hidrotehnice, în perioada comunistă, fotografiile prezintă plajele mici create în nordul stațiunii, respectiv plaja Capul Turcului – aceeași din fotografiile de epocă. Ambele fotografii demonstrează cu prisosință faptul că și la Eforie Sud efectele eroziunii sunt minime și se datorează în principal dezinteresului autorităților.
În foto 1 este vizibilă plaja de nord, de lângă sanatoriu, cu digurile aferente și plaja. După hotelurile Riviera și Capitol vizibile în fotografie, aceasta este realizată cel mai probabil între 1960-1965. Comparând această imagine cu cea preluată din Google Earth (datată 16.06.2016) se observă efectul indolenței autorităților. Astfel, digul de nord, cel mai expus, este aproape complet distrus și scufundat sub apă, fiind afectată plaja semicirculară din spatele său. Și digul al doilea, de forma literei V, este măcinat de timp și de valuri, furtunile de iarnă trecând peste dig și creând adevărate carii în plajă (porțiunile încercuite cu roșu). Spre sud, efectul eroziunii este minim. Pe fotografie am conturat, de asemenea, extensia digului la momentul inițial, ușor de identificat cu ajutorul fragmentelor de dig rămase sub apă. De asemenea, am încercuit, în partea de sus a fotografiei, fosta plajă de nord. De ce „fosta”? Pentru că, în perioada 2008-2011, sub bagheta Apelor Române porțiunea respectivă a fost „reabilitată”. În loc să repare – cu cheltuieli minime – digurile, constructorul a trântit un maldăr imens de piatră, de-a lungul țărmului. Țărmul de nord a dispărut sub pietre, iar plaja (încercuită pe fotografie) a fost acoperită cu moloz și pământ de umplutură – probabil pentru a justifica umflarea costurilor.

Fotografia următoare este realizată la puțină vreme după sistematizarea din perioada 1957-1960. Față de limba de nisip de la 1935, plaja are 30 de metri lățime, în medie. Prin comparație, în imaginile Google Earth de acum câțiva ani, aceeași plajă măsoară 30-40 de metri, cu o porțiune mai îngustă (exact ca în fotografia din 1960) în partea în care golful cotește spre Capul Turcului. Mai este ceva care sare în ochi în această fotografie: Numărul mare de capace de canalizare. Mult prea mare pentru ca ele să fie doar aferente unei rețele de distribuție a apei pentru cele câteva construcții de pe faleză. Explicația acelor capace de canalizare este alta – ele asigurau întreținerea sistemului de drenaj a apei pluviale. În lipsa acelui drenaj, faleza se îmbiba cu apă și – sub greutatea clădirilor de pe faleză – se surpa.

Concluzii: Adevărata eroziune

Poate că vor exista cei care vor spune că să negi eroziunea marină pe litoralul românesc e ca și cum ai nega încălzirea globală. Ca să lămurim lucrurile, trebuie menționat că eroziunea marină – pe Litoral și pe oricare alt țărm marin din lume – e reală. Însă, pentru a limita efectele ei, trebuie mai întâi stabilite locurile exacte unde marea mănâncă din țărm și unde depune nisip, și să stabilești cauzele.
Fotografiile de epocă pe care le-am supus atenției publice în acest articol demonstrează câteva lucruri clare, referitoare la porțiunea de țărm din Eforie:

  • Eforie Nord a avut tradițional un țărm stâncos, exceptând porțiunea plajei Belona. De aceea, centrul stațiunii și toate hotelurile vechi sunt apropiate de Belona, iar hotelurile mai noi din nordul Stațiunii (Steaua de Mare etc.) au fost construite în jurul vechiului sanatoriu balnear – nu pentru țărmul stâncos din apropiere.
  • Eforie Sud, de asemenea, a avut istoric un țărm cu faleză și un petic de plajă spre Capul Turcului, stațiunea fiind orientată de la bun început spre Lacul Techirghiol, nu spre plajele… inexistente.
  • Atât la Eforie Nord, cât și la Eforie Sud, lucrările hidrotehnice din anii 1950-1960 au creat plaje noi care s-au menținut – la Eforie Sud sau chiar au crescut – la Eforie Nord și Capul Turcului, atâta timp cât digurile și faleza au fost întreținute.
  • Pe sectorul Eforie, singura porțiune afectată real de eroziune a fost Plaja de Azur (cordonul Eforie Nord-Eforie Sud), Portul Turistic Belona întrerupând și deviind către larg circulația naturală nord-sud a sedimentelor și creând un curent invers sud-nord, care eroda plaja.

Eroziunii marine de pe cordonul Eforie Nord-Sud i s-a adăugat una de origine umană: În timp ce valurile și curenții lucrau dinspre mare, Omul lucra dinspre șosea. Între 2000 și 2009, pe o fâșie de 70 de metri – în multe locuri mai mult de jumătate din lățimea plajei – a apărut o șosea nouă și zeci de mici hoteluri. Consiliul Județean, Garda de Mediu, Apele Române și Comitetul Zonei Costiere – aceleași instituții care ard acum de mama focului când vine vorba de vreo plajă unde nu sunt interese – s-au făcut atunci că plouă. Construcțiile pe plajă, una lângă alta, au modificat dinamica pânzei freatice și au ras perdeaua forestieră ce proteja împotriva vântului și – cel mai important – au făcut să dispară în câțiva ani o suprafață de plajă mai mare decât „furase” marea într-un secol!
Pe o porțiune din nordul cordonului de nisip, unde plaja avea o lățime de 110 metri, a apărut peste noapte un complex de vile cochete. Complexul a „halit” 80 de metri, plaja a rămas de 30 de metri. Asta da eroziune!

Soluții avem, dar nu sunt suficient de scumpe!

Pentru toate problemele singurei plaje erodate din sectorul Eforie existau soluții – simple, eficiente, cunoscute și testate de peste 100 de ani: Digul de nord al Portului Belona ar fi trebuit spart și reconfigurat cu un nou acces pe pod sau pasarelă, pe sub care să se poată mișca natural curentul și sedimentele (soluție aplicată în California de mai bine de 60 de ani). Se puteau construi scurte diguri perpendiculare cu rol de sparge-val (în cazul în care soluția menționată anterior nu era aplicată). Sau, cel puțin, se puteau repara digurile de pe vremea lui Ceaușescu, ajunse între timp niște ruine cariate – de exemplu cel din dreptul plajei de nudiști.
Ce au făcut, în schimb, Apele Române și restul autorităților? – Au stat cu mâinile în sân, au așteptat să se ducă totul de râpă, apoi, dând vina pe valurile mării, au putut justifica o lucrare faraonică – cu costuri monstruoase…
Pentru 1,5 km de plajă afectați real de mare (care puteau fi reparați cu costuri relativ mici), „protejăm și prevenim” acum zeci de kilometri de coastă, care nu erau afectați de nimic, pentru care Guvernul și UE decontează sute de milioane de euro. Vă mai amintiți semnele cu „Aici sunt banii dumneavoastră”? Pe plajă la Eforie ar trebui pus acum un semn similar – doar că mare de câteva zeci de hectare…

Un articol de Răzvan PETRE

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top