Evanghelia a fost scufundata pentru prima de asigurare

Fostul comandant la Grupului de Interventii si Salvare (G.I.S.), Mircea Ionescu este persoana care în toamna anului 1968 a supravegheat si executat actiunea de salvare a navei Evanghelia care a esuat la Costinesti. Din declaratiile sale reiese clar ca proprietarii navei aveau ca plan exclusiv încasarea primei de asigurare, prin simularea unui sinistru naval.
„La 15 octombrie 1968, la Grup a fost primit un semnal SOS, prin care o nava sesiza prin radio ca se afla în stare de dificultate. Marea era foarte calma, vântul nu batea cu forta. Mesajul radio cuprindea pe lânga caracteristicile navei si a încarcaturii, si pozitia în care se afla la momentul semnalarii starii de dificultate, adica latitudinea si longitudinea.” Verificând pe harta coordonatele transmise de nava, salvatorii de la GIS, au constatat ca nava era esuata undeva între Gura Portitei si bratul Sfântu Gheorghe, înaintând adânc pe uscat. Dupa un nou contact radio, nava a transmis alte coordonate, de data aceasta indicând o pozitie undeva pe litoralul dintre Gura Portitei si zona Vadu.
„Echipajul salvatorului Voinicul s-a deplasat imediat catre ultima pozitie semnalata de nava în dificultate. Din pacate, în punctul dat de coordonatele transmise nu a fost gasita nici o nava. Din nou s-a luat legatura cu nava Evanghelia. De data aceasta nu a mai raspuns”, ne-a declarat Mircea Ionescu Tacerea suspecta l-a determinat pe seful GIS sa solicite cautarea vasului aflat în dificultate, apelând si la salvatorul Albatros (acesta avea pescajul mai mic decât Voinicul, si putea sa navige mult mai aproape de uscat). „Am început cautarile în directia opusa coordonatelor date de greci. Banuiam eu ceva.” Pornind spre sud, undeva în dreptul statiunii Costinesti, a fost localizata nava Evanghelia. Aceasta era esuata pe un petec de nisip, singurul de altfel din toata zona; în rest, malul si fundul marii sunt predominant pietroase. Salvatorul Albatros a ajuns la nava esuata pentru a duce la semnat contractul de salvare si apoi a început verificarile corpului navei. Echipajul salvatorului a fost primit foarte bine de marinarii greci, inclusiv de comandantul navei care era, surpinzator, de origine româna. La un control al navei, salvatorii au gasit în magazia nr. 4 un motor naval de mici dimensiuni, ambalat, ce avea ca adresa de destinatie portul Constanta, (la Constanta s-a dovedit ulterior ca nimeni nu astepta o asemenea marfa). Cambuza navei era plina cu alimente, ca pentru un voiaj de lunga durata.

„Nava de salvare Voinicul si-a luat locul pe pozitie pentru a începe operatiunea de dezesuare”, spune comandantul Mircea Ionescu. „La nava Evanghelia au fost coborâte la apa ancorele si lanturile din dotare. Nava a fost debalastata si totodata a fost deversata întreaga cantitate de apa tehnica si apa potabila din tancuri. S-a constatat ca Evanghelia se usurase bine în urma acestor operatiuni.” Calculându-si punctul cu precizie, nava salvator Voinicul s-a ancorat în larg si a dat parâma de remorca navei Evanghelia. Dupa câteva ore de tras, Evanghelia plutea din nou, fiind dezesuata. „Parea ca toata lumea era multumita! Dupa operatiune, navele Voinicul si Albatros s-au întors în Portul Constanta pentru alimentare cu combustibil, urmând sa se întoarca a doua zi cu câtiva oficiali români ce doreau sa se prezinte la locul esuarii. În zorii zilei urmatoare, nava de salvare Voinicul revine la locul esuarii. S-a calculat din nou punctul anterior fata de nava asistata.” Pozitionându-se în locul de unde cu o zi înainte a tras nava de pe uscat, comandantul salvatorului a ordonat sa se trimita din nou parâma de remorca catre Evanghelia pentru a trage nava mai mult în larg, deoarece în pozitia în care fusese lasata nu avea loc de manevra.

Noaptea, grecii au pornit motorul si au esuat din nou

Uimitor, la momentul întinderii parâmei de remorca s-a constatat ca Evanghelia era din nou pusa pe uscat, de data aceasta mult mai adânc. Lui Ionescu acest fapt i s-a parut foarte suspect caci, spune el, “marea nu a fost deloc agitata, vântul nu a batut cu putere, ca sa poata împinge nava înapoi pe uscat”. Având o vasta experienta cu grecii, comandantul Mircea Ionsecu a devenit suspicios si a trimis rapid un scafandru sa verifice pupa navei Evanghelia. Scafandrul a raportat ca elicea navei era avariata proaspat, semn ca motorul a fost pus pe „toata viteza înainte”, astfel ca elicea a fost avariata de fundul apei. „În acel moment am stopat salvarea si s-a intrat în litigiu cu armatorul grec.” Dupa nici 24 de ore, echipajul a parasit vasul definitiv, plecând ulterior si din România. „În astfel de situatii nava revine statului pe litoralul caruia se afla, mai ales daca statul respectiv a intervenit cu nave de salvare proprii. Nava fiind abandonata, statul român a recuperat de pe ea motorul aflat în cala magaziei nr. 4, lenjeriile de pat si alte bunuri ce au intrat în depozitele Navrom Constanta” ne-a mai spus comandantul Mircea Ionescu.
Pe 6 ianuarie 1969, o nava sora cu Evanghelia, pe nume Anastasia, a esuat în conditii identice la Movila Sara (zona Constanta Sud-Agigea). Singura diferenta ca a fost ales un timp nefavorabil, care, totusi,  în situatii clasice de navigatie nu ar constitui motiv de esuare. Aceste esuari sunt o practica curenta a armatorilor greci pentru obtinerea primelor de asigurare. În cazul navei Evanghelia asiguratorii  au refuzat sa mai acorde prima armatorului grec, în urma consultarilor facute de salvatorii români.