diverse

Dacă privatizarea energiei e un dezastru, de ce nu revenim la ce aveam înainte?

Să spunem că avem o casă. Și ne construim o alta, nouă, și – credem noi – mai bună. După care descoperim că asta nouă face mucegai. Trebuie să folosim vopsele noi, dar mucegaiul revine. Așa că dăm tencuiala jos, venim cu tencuială și vopsele noi, superioare și mai scumpe, și zicem că am rezolvat problema. Dar nu, nu am rezolvat-o, pentru că pereții sunt reci și nicio tencuială sau vopsea din lume nu o să-i încălzească. Așa că ieșim pe afară și aplicăm izolație. Care nu rezistă în sine și trebuie acoperită cu altă tencuială. Am rezolvat problema asta, dar acum avem casa învelită în material inflamabil, care trebuie protejat la rândul său cu cheltuieli substanțiale și vegheat în permanență ca nu cumva veverițele, păsările sau șobolanii să râcâie tencuiala și să își facă culcuș în polistirenul izolației – deschizând în același timp un punct slab prin care umezeala să își facă și ea cuib în pereții tăi. Ceea ce – așa cum ați intuit – înseamnă că pe termen mediu-lung mucegaiul va înflori, din nou.

Liberalizarea pieței energiei e precum casa aceea nouă. Ne-am mințit frumos că dacă e nouă, e mai bună, fără să verificăm dacă e bine proiectată sau bine construită. Efectul – exact ca în parabola cu locuința bântuită de mucegai – e că acum ne apucăm să căutăm soluții, să reparăm, să completăm, să peticim un edificiu compromis încă dinainte să fi început construcția lui.

Ideea pieței libere a energiei e o farsă. Din multe puncte de vedere, energia e un monopol natural – la fel cum este, de exemplu, distribuția apei potabile. Nu poți avea 10 țevi de apă rece care intră în casa ta, de la 10 furnizori de apă, și să te sucești de la una la alta, în funcție de cine oferă apa cea mai ieftină, sau mai curată. Similar, nu poți avea 10 cabluri de curent în pereți și nu poți să te apuci să dărâmi și să zugrăvești de fiecare dată când pe piață apare un nou competitor, oricât de ieftin ar fi curentul vândut de el.

Cu producția energiei situația e aproape identică. Nu poți construi cinci centrale diferite lângă fiecare oraș – din care 4 să fie tot timpul închise, mereu altele, în funcție de cum evoluează prețul combustibilului și implicit costul final al curentului electric produs. La capitolul ăsta, situația României e una fericită – Statul Român deține în proporție covârșitoare capacitățile de generare. Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Complexul Oltenia și aproape toate termocentralele sunt în proprietatea aproape exclusivă a statului – exceptând câteva societăți la care o parte mică din acțiuni sunt deținute de privați – însă chiar și la acelea statul având un pachet de peste 80%. La capitolul generare, deci, avem de-a face cu un monopol cât se poate de real, palpabil.

Acum, că am întins toate cărțile pe masă, să vedem cât de realistă e ideea unei piețe libere a energiei: Producția e monopol, distribuția la consumator e monopol, transportul e un monopol pe care nu îl contestă nimeni, nicăieri. Libertatea pieței e o minciună, iar cel ce crede în ea – un prost.

Bun, o să ziceți, dar unde sunt companiile a căror emblemă apare pe factura dvs. de electricitate? Ele nici nu produc, nici nu transportă curent, nici măcar nu instalează cablul din perete. De cele mai multe ori nici măcar nu se deranjează să își trimită un angajat să verifice indexul de la contoare – deleagă o firmă terță să facă asta. Întrebați un politician, orice politician, de ce trebuie să plătim noi factura către aceste companii, de ce trebuie să le facem fundul și contul mare celor trei companii din Franța, Germania și Italia care nu produc, nu livrează, ci doar facturează. Dacă ar fi să vă răspundă direct, ar spune: D-aia!

O dată la fiecare câteva luni, se ridică câte un mic populist să țipe și să amenințe intermediarii care aduc legume în piață. Împotriva intermediarilor de pe piața curentului electric nu zice niciun politician nici -Miau! Piețarii măcar transportă legumele de la sat la oraș, băieții deștepți cu curentul nu își transportă nici măcar fundul până la domiciliul tău, să verifice dacă te auto-taxezi corect. Singurele dovezi ale existenței acestor băieți deștepți sunt reclamele de la tv, site-ul de internet și linia telefonică la care nu răspunde nimeni. Plus contul în care verși bani lunar – pentru serviciile inexistente pe care aceste companii le prestează. Simpla existență a acestor companii e o insultă – oricât de eficiente ar fi în achiziționarea apoi revinderea curentului către tine, ele sunt și vor rămâne pe vecie un intermediar, un super-bișnițar care va plasa (la prețul de achiziție, plus marja lui de profit) un curent electric pe care îl produce și îl transportă statul, iar tu îl plătești. De ce nu se ridică niciun politician împotriva acestor bișnițari de cea mai joasă speță? Simplu – pentru că ei sunt o piesă esențială în întreținerea iluziei unei piețe a curentului electric – reală și concurențială.

Evident, sunt printre noi și oameni mai inteligenți. De exemplu, citind zilele ieri un articol despre propunerea PSD de plafonare a prețului la curent electric, am dat peste comentariul unui asemenea specimen, care spunea că actuala criză energetică se datorează oamenilor proști care votează PSD și care, spre deosebire de el, nu știu să intre pe platforma electronică și să facă contract cu Hidroelectrica – plătind astfel cel mai mic preț de pe piață. Evident, inteligentul de serviciu nu și-a pus problema: Dacă toată lumea vrea să cumpere cel mai ieftin curent (logic!) și toată lumea contractează cu Hidroelectrica, cum o să reușească Hidroelectrica, cu doar 29% din producție, să acopere 100% din cerere? Răspunsul ne conduce la următoarea scamatorie din piața energiei: Licitația.

Liberalizarea prețului energiei a fost realizată în 2021. Atunci s-au așezat la masă toți marii producători și fiecare și-a ofertat prețul. Cele mai ieftine au fost energia hidro și eoliană (care nu consumă combustibili, deci nu au costuri de producție, ci doar de amortizare și de întreținere) și cea mai scumpă a fost energia oferită de Complexul Energetic Oltenia (CEO), care arde cărbune. Curentul vândut de CEO era din start de vreo câteva ori mai scump decât altele, la 262 lei/kWh. Ulterior, statul a impus CEO să vândă curentul care nu era rezervat prin contracte bilaterale la acest preț – pe „bursa energiei”, unde prețul a sărit din start la 900-1000 de lei. Aici intervine șmecheria – CEO nu poate scădea sub costurile de producție, iar ceilalți producători ofereau din start prețuri mai mici. Prin urmare, într-o piață normală, toată lumea ar fi cumpărat de la ceilalți, iar CEO (și ulterior și Nuclearelectrica) ar fi fost scoși de pe piață, falimentați. Însă, întrucât scoaterea CEO și Nuclearelectrica de pe piață ar fi însemnat scăderea producției de energie sub necesar – ceea ce nu poate fi permis, că pică toată rețeaua – ceilalți producători au fost „obligați” de Consiliul Concurenței să crească la rândul lor prețul energiei, la prețul practicat de CEO, și să-și dubleze astfel profitul. Așa s-a scumpit curentul în toamna lui 2021. Ni s-a spus atunci că totul a fost o greșeală, dar de reparat nu s-a reparat nimic, statul a dat niște subvenții și a așteptat ca proștii să uite. Nenorocirea a venit odată cu războiul din Ucraina și creșterea prețului gazelor rezultată din sancțiunile impuse Rusiei. Întrucât regula era ca toți producătorii să se raporteze la prețul cel mai mare, valoarea-etalon care înainte era dată de curentul produs prin arderea cărbunelui a fost înlocuită de cea rezultată din arderea gazului (care a ajuns acum să fie depășească de câteva ori cărbunele), iar prețul a sărit din nou.

Mascarada pieței libere a electricității a fost expusă astfel în toată hidoșenia ei – singura piață în care licitația nu e câștigată de prețul cel mai mic, ci de cel mai mare, care duce la îmbogățirea producătorilor, și care împinge în faliment milioane de firme și oameni mici, insignifianți.
Pentru cei curioși să afle mai pe larg istoria și chichițele acestei șarlatanii de proporții europene, am să pun la final un clip în care ea este explicată mai pe larg de Yannis Varoufakis – fost ministru de finanțe și actual parlamentar grec.

Revenind la mioarele noastre, liberalizarea energiei electrice s-a dovedit a fi un fiasco. Ideea în sine de a avea o piață liberă a energiei – în condițiile în care acesta se dovedește a fi un sector strategic, la fel de important sau chiar mai important ca industria armamentului – ni se relevă acum, în toată stupizenia ei criminală.

În răspuns la acest fiasco numit „piața liberă a energiei”, autoritățile au luam măsuri de fațadă: Au dat pomeni pentru săraci, au mai amânat cascada scumpirilor, au anunțat plafonarea prețului. Ideea plafonării prețurilor e veche de când lumea, și de fiecare dată a avut același efect – creșterea prețurilor. De exemplu, plafonarea prețului la lemnele de foc decisă recent în România a făcut ca comercianții să factureze separat lemnele și serviciile de tăiere. A doua zi după intrarea în vigoare, prețul lemnelor plafonat la 400 de lei era… de 600 de lei (cu tot cu servicii).

Singura măsură de bun simț – acum că toată lumea începe să sesizeze că împăratul este gol – este să revenim la ce aveam înainte: O piață reglementată, în care statul fixează un preț care să echilibreze necesarul de profit al companiilor, cu nivelul de suportabilitate în populație. La asta s-ar reveni chiar de mâine, dar e o mică problemă: Parlamentarii, guvernul și președintele lucrează toți la stat. Același stat care deține CEO, Nuclearelectrica, Hidroelectrica, CET-urile municipale etc. – adică marii profitori români ai mascaradei scumpirilor. Tai din profitul companiilor, tai implicit din banii de pomeni, contracte pentru poduri care se prăbușesc la două luni de la inaugurare și tot restul… Nu mai bine le mai dăm noi o plafonare de fațadă, până trece valul?

Un articol de Răzvan PETRE

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top