Prin Hotărârea pronunţată la data de 14 aprilie 2011 în cauza C-522/09, Curtea de Justiţie a Uniunii Europenea declarat inadmisibilă acţiunea Comisiei Europene în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, formulată împotriva României, în temeiul art. 258 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, considerând că „punerea în întârziere nu a identificat în mod suficient neîndeplinirea reproşată ulterior României în avizul motivat şi că procedura pre-contencioasă nu şi‑a atins obiectivul de a garanta dreptul statului membru în cauză de a‑şi prezenta observaţiile cu privire la criticile formulate de Comisie„.
Prin cererea sa, Comisia Europeană a solicitat instanţei europene să constate că România nu şi-a îndeplinit obligaţiile care rezultă din Directiva 79/409/CE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva), întrucât nu a desemnat suficiente teritorii, ca număr şi suprafaţă, drept arii de protecţie specială (APS), care ar fi fost de natură să asigure protecţia corespunză…
Prin Hotărârea pronunţată la data de 14 aprilie 2011 în cauza C-522/09, Curtea de Justiţie a Uniunii Europenea declarat inadmisibilă acţiunea Comisiei Europene în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, formulată împotriva României, în temeiul art. 258 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, considerând că „punerea în întârziere nu a identificat în mod suficient neîndeplinirea reproşată ulterior României în avizul motivat şi că procedura pre-contencioasă nu şi‑a atins obiectivul de a garanta dreptul statului membru în cauză de a‑şi prezenta observaţiile cu privire la criticile formulate de Comisie„.
Prin cererea sa, Comisia Europeană a solicitat instanţei europene să constate că România nu şi-a îndeplinit obligaţiile care rezultă din Directiva 79/409/CE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva), întrucât nu a desemnat suficiente teritorii, ca număr şi suprafaţă, drept arii de protecţie specială (APS), care ar fi fost de natură să asigure protecţia corespunzătoare a speciilor de păsări sălbatice prevăzute de anexa I a actului normativ european menţionat, dar şi a speciilor de păsări migratoare care nu sunt prevăzute în acea anexă.
În apărare, România a ridicat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii declanşate, arătând că prin scrisoarea de punere în întârziere, Comisia a invocat necomunicarea listei APS, în timp ce în avizul motivat a reproşat desemnarea insuficientă a APS, ca număr şi suprafaţă, ceea ce contravine jurisprudenţei instanţei europene potrivit căreia avizul motivat trebuie să fie întemeiat pe aceleaşi motive invocate în scrisoarea de punere în întârziere. Statul român, prin reprezentanţii săi, a precizat că instituţia europeană a invocat, pentru prima dată, abia în etapa avizului motivat caracterul insuficient, ca număr şi suprafaţă al APS desemnate, ceea ce a determinat imposibilitatea autorităţilor române de a demonstra contrariul în răspunsul lor la scrisoarea de punere în întârziere. Starea de incertitudine creată astfel cu privire la caracterul insuficient al desemnării realizate de România a împiedicat constituirea unei apărări adecvate încă de la începutul fazei pre-contencioase.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reiterat jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia procedura pre-contencioasă are ca scop să acorde statului membru vizat, pe de o parte, posibilitatea de a se conforma obligaţiilor sale ce decurg din dreptul Uniunii şi, pe de altă parte, posibilitatea de a invoca în mod eficient mijloacele sale de apărare împotriva obiecţiilor formulate de Comisie, ceea ce reprezintă o garanţie esenţială urmărită de Tratat, respectarea sa constituind un element esenţial al regularităţii procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor de către un stat membru.
Curtea a reţinut că în mai puţin de două luni de la primirea scrisorii de punere în întârziere, respectiv la 21 decembrie 2007, România a transmis Comisiei lista naţională de APS, pe care le clasificase între timp. Cu toate acestea, Comisia a emis un aviz motivat la 23 septembrie 2008, considerând că statul român nu a clasificat suficiente APS, ca număr şi suprafaţă, Curtea reţinând că nu s-a dat statului român posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile asupra acestui aspect.
