Cristian Moşnianu este lector universitar doctorand titular şi două dintre principalele activităţi şi responsabilităţi în cadrul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii “Ovidius”, din Constanţa, este conducerea administrativă a facultăţii şi pregătirea bugetului şi asistenţa decanului în analizele bugetare. Câteva dintre cursurile şi seminariile pe care le susţine sunt “Introducere în economie politică”, “Economie mondială” şi “Relaţii internaţionale comerciale”.
Interviu realizat de Andreea PAVEL
Dezvăluiri: Va avea România creştere economică în 2011?
Cristian Moşnianu: Dacă ar fi să ne luăm după prognozele FMI, BERD sau ale Băncii Naţionale, în 2011 România va avea o creştere economică cuprinsă între 1-4%, în funcţie de anumite condiţii. Creşterea cea mai mare, de 4%, ar fi posibilă doar dacă vom reuşi să absorbim 60% din fondurile europene, ceea ce, din punctul meu de vedere, este o utopie. Am reuşit în perioada 2007-2009 să atragem circa 20% din aceste fonduri, echivalentul întregii sume alocate de UE României pe anul 2007. În 2008, creşterea economică de 7,8% s-a bazat pe sectoare ca agricultura, silvicultura, piscicultura, construcţiile, la care s-au adăugat veniturile românilor plecaţi la muncă în străinătate şi repatriate periodic rudelor din ţară. Acum, pe fondul actualei crize mondiale, veniturile celor care lucrează în străinătate s-au redus drastic, consumul a scăzut considerabil, iar creditarea are un trend descendent accelerat. P.I.B.-ul României este în continuă scădere. Investiţiile străine directe s-au redus cu peste 60%. Opinia mea este că în 2011 creşterea economică va fi extrem de mică, sub 1%, dacă nu va avea loc chiar o contracţie de 0,5%.
Dezv.: Pe ce s-ar construi presupusa creşterea economică şi care este opinia dumneavoastră faţă de actuala stare a economiei naţionale?
C.M.: Din punctul meu de vedere sunt puţine premisele unei creşteri economice şi multe elementele care ţin economia încă în recesiune: taxe prea mari şi crescute în momente neadecvate; lipsa de încredere a investitorilor în economia ţării; scăderea consumului pe fondul scăderii veniturilor populaţiei; lipsa infrastructurii rutiere şi feroviare afectează grav transporturile, adică plăpânda industrie ramasă şi implicit producţia; problema arieratelor neplătite; creşterea alarmantă a muncii la negru; scăderea investiţiilor străine directe; risipa deşănţată a banului public. Pe lângă acestea, cred că cea mai mare problemă a economiei noastre o reflectă discursurile politicienilor pe teme economice. Orice intervenţie guvernamentală pe aşa-zisa „piaţă liberă” din mult râvnita „economie de piaţă” a României nu poate produce decât rău. Să exemplificăm: un înalt oficial considera la un moment dat că preţurile dintr-un anumit sector vor creşte cu 8-10%. Rezultatul: a influenţat piaţa, iar anumiţi vânzători deja au acţionat în sensul scumpirii produselor. Alt exemplu: obligativitatea echipării tuturor autoturismelor cu anvelope de iarnă. Rezultatul: creşterea preţurilor cu 20% la toate tipurile de anvelope de iarnă precum şi creşterea vânzărilor faţă de anul trecut cu 60% a produselor. La noi preţurile se fac la televizor şi nu cum ar trebui, în piaţă, de aceea sunt rezervat în a crede că au fost simple stângăcii guvernamentale. Cred că s-a intenţionat să se influenţeze piaţa. Păcat că niciodată aceste greşeli nu se plătesc prin demiteri sau demisii. Citându-l pe Guvervatorul BNR, Mugur Isărescu, „suntem total incoerenţi în politici şi mesaje”. Creşterea TVA de la 19% la 24% nu cred că va aduce mai mulţi bani la buget. Cred că evaziunea fiscală va înflori. Întotdeauna când pui presiune pe antreprenori, fără măcar să le oferi cadrul fiscal sau juridic necesar dezvoltării afacerii, rezultatul va fi eludarea legii. Ce predictibilitate să mai aibă mediul de afaceri când modificările la Codul Fiscal se fac săptămânal? Ce planuri de afaceri să mai faci sau cum să mai investeşti în această economie cînd singura ta certitudine constă în faptul că vei pierde bani? Să fim bine înţeleşi: oricine, dar absolut oricine cu un liceu, poate să facă, cel puţin în materie de fiscalitate, ceea ce face actualul guvern. De când a început această criză, recesiune după alţii, nici o măsură luată de guvernanţi nu a ajutat economia. Impozitul forfetar şi-a atins scopul: a lichidat 100.000 de firme. Dar pierderile adiacente reprezentate prin locuri de muncă, impozite, contribuţii, TVA, cine le contabilizează? Ce efecte pozitive a cules actualul guvern în urma acestui demers, în afara faptului că a scos din piaţă “firmele care fac şmecherii”. Dacă este aşa, economia neagră de ce a crescut în ultimul an? De ce munca la negru a devenit “sport naţional”? Poate că actualii guvernanţi ar trebui să deschidă cartea de economie politică şi să vadă că celula de bază a economiei este societatea comercială, pe care au îngenunchiat-o prin acest impozit. De ce se prezintă zilnic în mass-media, cu cazuri de netăgăduit, achiziţii pe bandă rulantă pentru lucruri care nu au importanţă în creşterea economică (autoturisme; echipamente IT; fântâni arteziene; ceasuri publice de aur; schimbarea parcului dentrologic; studii de fezabilitate pentru proiecte care vor începe peste mulţi ani sau poate, niciodată; etc.), în loc să se facă investiţii în infrastructura rutieră, în agricultură, în industrie, mediu, competitivitate economică, servicii. Interesele de grup şi de partid sunt mult mai mari decât interesul naţional. Şi aici mă refer la toate partidele importante. Fără excepţie. Începând de la privatizările “cu cântec” din timpul guvernărilor PSD, continuând cu cedarea drepturilor de exploatare a resurselor subsolului din timpul guvernării PNL şi ajungând la actual guvern, care nu mai are nimic de privatizat, dar care drenează banul public (în condiţiile în care bugetarii au veniturile reduse chiar şi cu 50%) prin procedeele amintite mai sus. Toate guvernările au făcut cu totul altceva decât să aducă creştere economică şi implicit un nivel de trai mai bun pentru locuitorii acestei ţări. Probabil că este mai important “ciolanul” de la guvernare, decât să ai „conştiinţă naţională”. Momentan, România se află într-un blocaj financiar. Şi aceasta se datorează majorării TVA de la 19 % la 24%. În loc să se mărească veniturile la buget acestea au scăzut considerabil, iar mediul de afaceri s-a gripat. Statul, pe lângă faptul că este cel mai prost manager, este şi cel mai mare hoţ acoperit de lege deoarece îi penalizează pe antreprenori pentru cea mai mică întârziere la plata taxelor şi impozitelor dar uită, de altfel, să-şi plătească arieratele. Sunt foarte critic la situaţia economică actuală pentru că văd şi simt în fiecare zi cum măsurile luate de guvern pentru ieşirea din criză (definiţie = stare de dificultate a activităţilor economice, ruptură, schimbare bruscă în activitatea economică, concretizată în încetinirea, stagnarea sau scăderea activităţii economice) nu fac altceva decât să adâncească clivajele dintre guvernanţi şi populaţie şi să conducă economia spre o depresie. Convingerea mea este că suntem în criză şi am depăşit faza recesiunii economice.
Dezv.: Cum trebuie interpretate mesajele pozitive ale lui Mugur Isărescu, din ultima vreme, fiind cunoscut faptul că, în ultimii ani a fost mai curând pesimist în declaraţii, pe această temă?
C.M.: Guvernatorul Isărescu realizează că economia ţării trece prin momente dificile, atât datorită crizei mondiale actuale, a incoerenţei formulării şi aplicării politicilor fiscale, cât şi a crizei politice actuale. Este cea mai abilitată voce din ţară care poate si trebuie să transmită mesaje pozitive pentru a reda încrederea investitorilor în economia României. Mai mult ca oricând, din 1990, de când se află în poziţia de guvernator al Băncii Naţionale, şi până în prezent, Isărescu ştie că toate aceste manipulări din mass-media pe teme economice, sau „stângăcii” în declaraţii ale unor politicieni importanţi în presă influenţează, mai mult sau mai puţin, politica monetară care este apanajul Băncii Centrale, şi care conduc la o creştere a inflaţiei. Cu toate eforturile guvernatorului am îndoieli că investiţiile directe vor înregistra o creştere. Cred că acesta este răspunsul la întrebarea dumneavoastră.
Dezv.: Ce rol vor juca banii de la următoarea tranşă FMI în relansarea economiei?
C.M.: Ţările forţate de criză să intre în acorduri stand-by cu FMI se vor confrunta, cel puţin pe termen mediu, cu necesităţi de finanţare din ce în ce mai mari, iar rambursarea datoriei va încetini redresarea economiei. Şeful misiunii de evaluare, Jeffrey Franks, a decis, în urma unor negocieri dure cu actualul guvern, eliberarea celei de-a şasea tranşe din acordul încheiat cu România, în valoare de 900 milioane euro. Aceşti bani vor merge în conturile BNR pentru consolidarea rezervelor valutare ale ţării. În opinia mea, în 2011 cred ca va trebui încheiat un nou acord cu FMI care ar da credibilitate economiei noastre, în condiţiile în care, la ora actuală, nimeni nu împrumută România pe termen lung datorită deficitelor structurale. Probabil că va fi un „acord de precauţie”, în care, în situaţii excepţionale, să putem apela la Fond. Este o carte de vizită care ar determina creditorii să reinvestească în România având în vedere faptul că investiţiile străine directe în România s-au prăbuşit la 754 de milioane de euro în primul trimestru din 2010, jumătate din nivelul înregistrat în 2009 şi de şase ori mai puţin decât intrările de investiţii înregistrate în Polonia. Avem în continuare nevoie de bani, pentru că se cheltuie mai mult decât se produce. Nu avem altă sursă de bani. Nu-mi place, cunoscând istoria FMI-ului, că nu avem independenţă financiară, dar, în situaţia actuală această „centură” (Traian Băsescu) este singura care ne mai poate ţine pe linia de plutire (în condiţiile în care în zona euro au început să apară cu adevărat probleme ale politicilor monetare).
Dezv.: Posibila creştere a salariilor va duce la creşterea consumului sau oamenii, de teamă, vor avea tendinţa să economisească?
C.M.: Cred că sintagma de „creştere a salariilor” este improprie. Putem vorbi de o recuperare de la 25% la 18%, nicidecum de o creştere, recuperare care, din punctul meu de vedere, este aproape utopică. Chiar dacă la baza creşterii economice stă consumul nu cred ca această recuperare se va duce în consum. Lumea a învăţat că în criză e bine să ai lichidităţi şi de aceea lumea va încerca să economisească mai mult. În anii trecuţi, datorită avântului „creditului cu buletinul”, populaţia s-a îndatorat excesiv. O dată cu tăierile de venituri care uneori au ajuns chiar la 50% din sumă, românii au descoperit ce înseamnă să ai probleme în a achita rata la bancă sau pe cea de leasing. Şi atunci apare dilema: dispui de o sumă un pic mai mare decât anul trecut, dar ai rate restante de plătit. Cum procedezi în acest caz? Părerea mea este că se vor plăti în continuare achiziţiile făcute în anii de creştere economică, iar consumul nu va avea procente semnificative. Acum plătim lăcomia băncilor, dar şi nechibzuinţa de a gândi în perspectivă atunci când facem investiţii personale. Probabil, mentalitatea oamenilor care au trăit atâta timp în comunism şi foamete i-a împins pe mulţi să achiziţioneze bunuri mai mult decât puteau plăti. Lipsa unui control riguros al contractelor şi a legislaţiei bancare a făcut să avem cele mai mari dobânzi din Europa, să avem cel „mai scump” credit. Se observă, că şi în situaţii de criză, băncile vor să facă „supraprofit”. Creditarea, motorul economiei, este încă gripată şi nu se întrevăd lucruri bune în acest sens. Chiar implicarea FMI-ului în O.G. 50 arată că bancile încă au un cuvânt greu de spus. Băncile sunt subtaxate, fiind scutite de TVA, şi ar trebui să contribuie la refacerea economiilor care au suferit din cauza lor. Aceasta este si opinia Comisiei Europene. Proiectul nu găseşte însă susţinere unanimă nici măcar în Europa. Până nu se vor reglementa anumite aspecte pe acestă nişă nu cred ca motorul economiei va funcţiona normal. Ca să dau un răspuns tranşant la întrebarea dumneavoastră nu văd o creştere salarială în 2011 ci, din contră, ca urmare a noii legi a salarizării ce urmează a fi votată sau asumată românii vor mai pierde din venituri. Acest lucru va duce la o adâncire a recesiunii şi, fără să fiu pesimist, ne îndreptăm cu paşi repezi către depresie economică. Anul 2011 va fi un an mai greu pentru români decât 2010. Din toate punctele de vedere.
