Privite inițial ca o binecuvântare, eolienele au adus o problemă dublă pe capul primarilor dobrogeni: Mai întâi, sumele încasate ca impozit la indicația guvernului au trebuit returnate în urma deciziilor judecătorești. Un al doilea efect nefast este acela că, deși au acum datorii de milioane de euro, aceleași primării sunt sărite adesea la alocările și rectificările bugetare – pe principiul „Au eoliene, deci au bani mulți!”
Promisiunea unui viitor luminos
Dobrogea a fost primul teritoriu avut în vedere pentru construirea de parcuri eoliene, în România. Primele turbine au fost ridicate în urmă cu 20 de ani, iar în scurt timp mari parcuri eoliene cu sute de generatoare au trecut de la stadiul de proiect – la cel de realitate.
Apariția acestor generatoare pe ceea ce anterior era teren neutilizabil sau agricol a venit cu o sumedenie de promisiuni: Dezvoltarea economiei locale, locuri de muncă și nu în ultimul rând – bani. Întrucât guvernul – așa cum se întâmplă de cele mai multe ori – pusese carul înaintea boilor, aveam eoliene, dar nimeni nu știa cum să le încadreze pentru impozit. Primarii au experimentat mai multe formule de impozitare, uneori consultându-se cu, sau ajung la înțelegeri cu dezvoltatorii acestor proiecte energetice.
În 2014, Ministerul Finanțelor a emis un ordin care ar fi trebuit să pună capăt acestei neuniformități, încadrând eolienele în categoria clădirilor și impunând primăriilor să impoziteze firmele de eoliene în conformitate cu ordinul primit de la minister.
Vântul bate, dar se mai și schimbă
Situația aceasta a durat până în 2019, când au fost obținute primele decizii judecătorești împotriva ordinului de la Ministerul Finanțelor. Odată precedentul stabilit, deciziile judecătorești au început să se țină lanț: Una câte una, primăriile dobrogene în care sunt parcuri eoliene s-au trezit că sunt obligate să returneze sumele încasate ca impozit, multe dintre ele având de plătit milioane de euro – mult mai mult decât bugetul lor anual. Bașca, bineînțeles, pe lângă impozitul încasat, le-au picat în sarcină toate cheltuielile procesuale, avocați, expertize, plus dobânda aferentă…
La această situație, guvernul și parlamentul au avut un răspuns palid: „E vorba de bani pe care primăriile i-au încasat, deci primăriile nu ar trebui să se plângă. Cum au luat, așa să dea!” au opinat nu câțiva din reprezentanții acestor autorități.
Pacientul moare, în așteptarea salvării
Adesea ignorați de presa centrală și de liderii de la București, primarii dobrogeni au și ei un argument, mult mai de bun-simț decât cel al cinicilor care îi îndeamnă, ca în povestea cu greierele și furnica, să scoată bani din apă seacă, acum că vara încasărilor la buget s-a terminat. Ei spun – pe bună dreptate – că grosul banilor nu a fost încasat pentru că așa dorea primarul, sau pentru că așa se negociase cu dezvoltatorul – ci pentru că așa impusese guvernul. Primăriile au obligația să aplice Codul Fiscal, apoi să cheltuie banii încasați, până la finele anului fiscal. Altfel spus, legea și guvernul i-au obligat să încaseze și să cheltuie, iar acum (când a venit vremea plății), guvernul și-a întors spatele.
Salvarea a venit, în primă fază, de la parlamentarii locali. Într-un moment rar de solidaritate, aleșii locali de dreapta și de stânga spectrului politic și-au dat mâna pentru a modifica legea și a veni în ajutorul primăriilor. Codul Fiscal a fost modificat pentru ca guvernul să medieze și să finanțeze compensările financiare către firmele de eoliene. Din păcate, și de data aceasta guvernul a rămas repetent: Deși legea impunea ca guvernul să emită până la sfârșitul lui mai 2023 ordinul care să reglementeze modul în care autoritățile centrale să se implice în rezolvarea acestui dezastru financiar, acesta nu a fost emis nici în ziua de azi.
Griji și incertitudine
„Dacă ar fi să plătesc totul, aș da la plată, apoi aș pune lacătul pe primărie – pentru că nu aș mai avea bani nici să plătesc iluminatul public, darămite salariile!” ne-a declarat un primar aflat în această situație, ales local într-o comună care datorează acum peste două milioane de euro firmei de eoliene.
Lăsați de izbeliște, edilii au revenit exact în punctul în care erau înainte de 2014: Nevoiți să negocieze direct cu dezvoltatorii de proiecte energetice – doar că de data asta nu pentru a spori veniturile la bugetul local, ci pentru a eșalona despăgubirile ordonate de instanți și pentru a asigura supraviețuirea instituțiilor și proiectelor locale…
Lipsa intervenției guvernamentale îi lasă într-o situație incertă, și – mai rău – ei se trezesc adesea că ceea ce ar fi trebuit să fie o binecuvântare, devine un blestem: Pe principiul că satele cu eoliene au un venit suplimentar, multe din unitățile teritorial-administrative lovite de acest bumerang fiscal se trezesc că sunt sărite la alocările și rectificările bugetare. Practic, umbra celor cinci ani de relativă prosperitate adusă de încasările din eoliene se prelungește, lungă, peste perioada aceasta dificilă, iar primăriile vizate sunt lovite dublu, și din partea deciziilor judecătorești de returnare a impozitelor, și din partea autorităților centrale care ar fi trebuit să le ajute.
DEZVĂLUIRI se implică
Având în vedere timpul lung trecut de la data la care guvernul ar fi trebuit să pună legea în aplicare și să se implice în rezolvarea acestei situații, precum și faptul că proiectul Normelor de aplicare a legii pare să se fi pierdut prin sertarele ministerelor, ziarul Dezvăluiri s-a decis să intervină – dacă nu pentru rezolvarea situației, atunci măcar pentru lămurirea ei.
Pentru început, am reușit să aflăm că proiectul normelor există – dar el este plimbat de la o instituție la alta. Promitem să urmărim cu atenție, în continuare, traiectoria acestui proiect și să ținem la curent publicul cu evoluția sa. Și – de ce nu? – sperăm să fim primii care să putem da vestea bună zecilor de primării vizate de acest accident fiscal, care a generat până acum pagube colaterale de peste 100 de milioane de euro.
Un articol de Răzvan PETRE
