Văzând că încrederea românilor în clerici este foarte scăzută (13% încredere foarte mare în preoți, conform ultimelor sondaje), Patriarhia Română s-a îndreptat, așa cum era firesc, către laici. Este un prim pas și o demonstrație că în Dealul Mitropoliei se înțelege, în sfârșit, că Biserica e formată și din credincioși, nu numai din purtători de sutană care se comportă ca administratori ai lui Dumnezeu. Doar că, din dorința de a folosi societatea civilă în războiul cu trupa „Taxi” care a lansat melodia „Despre Smerenie”, Patriarhia a dat în stânga și în dreapta cu scrisori de mulțumire, mai ceva ca de Bobotează, cu busuiocul.
Un articol de Călin GAVRILAȘ
Așa cum știm din străbuni că graba strică treaba, așa a stricat treaba și graba consilierului patriarhal Vasile Bănescu de a mulțumi din încredințarea PF Daniel, oricărui cetățean care a scris zilele acestea ceva de bine despre construcția Catedralei, sau a înfierat cu mânie proletară pe cei 33 de nesimțiți care au apărut în clipul trupei Taxi și pe susținătorii acestora, toți adepții lui Cernea, ai 
secularismului, plătiți din banii lui Soros, necredincioși, atei și cum le-a mai venit la… tastatură acestor apărători ai zidurilor Patriarhului Daniel. Așa se face că unul dintre cei care au primit mulțumiri patriarhale a fost artistul Paul Hitter. Nu comentăm opera acestuia, fiecărei persoane îi poate plăcea orice, la fel cum fiecare dintre noi e liber să vrea sau nu construirea unui mamut cu cruce în vârf. Câteva picturi ale artistului le puteți vizualiza atașate acestui articol. În mod similar, nu comentăm diferite afirmații de-ale domnului Hitter pe pagina de Facebook sau în interviuri sau alte ieșiri în spațiul public. Dacă sunt ele ortodoxe sau nu, dumneavoastră decideți singuri. Ne întrebăm doar dacă oamenii Patriarhului au văzut limbajul mai mult decât obscen al acestuia, dacă au văzut câteva dintre operele sale? Dacă da, și dacă au decis că el trebuie să primească o scrisoare de mulțumire și binecuvântare, înseamnă că BOR a rămas doar cu astfel de susținători și, din disperare, le validează comportamentul și opera. Dacă pentru Daniel și BOR e destul să scrii un articol „de bine” despre Catedrala Neamului (care neam, că românii se ceartă pe acest subiect?) indiferent de alte idei sau comportamente ale tale, rezultă că BOR a ajuns la cel mai jos prag de oportunism. Încă odată se demonstrează că scopul scuză mijloacele, iar visul Patriarhului Daniel de a rămâne în istorie ca cel care taie panglica (sfințește) Catedralei Neamului depășește orice barieră a bunului simț, a smereniei sau a iubirii de aproapele. Banii nu sunt numai ochii dracului, pot fi și plăcerea patriarhului…
