”Școala Veche” din orașul tulcean Măcin a fost construită în anul 1907 prin contribuția locuitorilor urbei. După 110 ani de la ridicarea ei și după ce zeci de generații de elevi i-au călcat pragul, administrația locală dorește transformarea acestui imobil într-un Muzeu al Civilizației Locale.
De la unirea Dobrogei cu România, noiembrie 1878 şi până în 1907, în Măcin, învățământul s-a desfășurat în săli de clasă, amenajate şi închiriate în condiții improprii destinației ce o aveau.
Începând din 1881 şi până în 1907, au fost insistente şi repetate demersuri, făcute către forurile superioare, ca statul să construiască un asemenea imobil destinat învățământului, dar el nu s-a realizat decât în 1907 când a apărut actuala „Şcoală Veche”, numai din contribuția integrală a locuitorilor orașului Măcin .
Profesorul Sorin Mureșanu a lansat un apel pentru neuitare pentru realizarea acestui deziderat, transformarea ”Școlii Vechi” într-un Muzeu.
Apel pentru neuitare
De 110 ani ”Școala veche” a însoțit și modelat destinul atâtor generații de măcineni și nu numai. Din lipsă de fonduri, măcinenii au ridicat-o prin subscripție publică, punând câte un ”bănuț”, după puteri, pentru viitorul copiilor lor. Nicolae Iorga și Spiru Haret, care au vizitat-o înaintea Marelui Război, o socoteau cea mai frumoasă școală din Dobrogea de nord.
Timpul i-a conferit aura de emblemă a comunității, spațiu al atâtor amintiri și speranțe ale începuturilor, dar și răni ce se adâncesc pe trupul său, iremediabil. Doar sufletul său palpită prin toți cei care i-au trecut pragul și s-au împărtășit din lumina cunoașterii sub acoperișul său. 
Printre atâtea nevoi, tentații, comodități și amânări avem datoria morală de a nu lăsa să se năruiască un edificiu-simbol al Măcinului, de a-i da dreptul la o nouă viață ca edificiu de cultură reprezentativ pentru patrimoniul comunității și nu numai. Precum fiecare familie păstrează memoria celor trecuți, avem ca și comunitate datoria păstrării unei efigii a memoriei noastre colective. Dacă în 1905, în condiții mult mai grele, s-a putut trebuie să putem și noi, cei de astăzi, ca asumare față de înaintași și moștenire de suflet pentru viitorime.
”Școala veche” este ”ștafeta” generației noastre…
Dacă ”sufletul locului” înseamnă ceva și pentru dumneavoastră, implicați-vă !
Puteți dona orice sumă, puteți oferi obiecte vechi, fotografii din ”lada de zestre” a bunicilor și părinților, puteți susține cu idei constructive renovarea acestei efigii a Măcinului și fondarea unui muzeu al civilizației locale. Vă așteptăm alături de noi și vă mulțumim anticipat că vă pasă !
Sorin Mureșanu
