Dacă la Caracal s-a răsturnat căruța cu proști, sunt, în schimb, indicii serioase că la Ovidiu s-a răsturnat barca cu proști! Dovada – Primăria din localitate a realizat primul debarcader din lume interzis bărcilor. Lucrarea, denumită pompos „Debarcader al orașului Ovidiu”, care a înghițit o groază de bani atât din fonduri europene cât și din bugetul primăriei Ovidiu, este de fapt o mare farsă. O baracă de lemn aproape putred și două punți plutitoare din lemn de brad la care nu poate acosta nicio barcă din cauza balustradei – iată investiția în care primăria condusă de primarul George Scupra a băgat aproape două miliarde de lei!
Lansată cu pompă în urmă cu doar câteva luni, investiția primăriei este „o capodoperă” – nu a ingineriei civile- ci una care mai de grabă s-ar încadra în regimul ingineriilor financiare.
Un articol de Răzvan PETRE
Ștefan Doru COPOȚ
Investiția denumită „Debarcader al orașului Ovidiu”, a fost finanțată cu 782.000 lei din bugetul Primăriei Orașului Ovidiu și cu 1.182.000 lei din fonduri guvernamentale și europene. Lucrarea a avut ca termen de finalizare anul 2015, dar din nu se știe ce motive (și din ce fonduri), acolo încă se mai lucrează… și suntem în anul 2016. Zona arată a șantier, dovadă fiind grămezile de moloz, resturi de betoane, șanțuri neacoperite, teren netoaletat..etc.
Ovidiu, mai tare decât Caracalul! Scupra a construit primul debarcader interzis bărcilor
Două punți din lemn de brad, vopsite în culoarea roșie, montate pe niște flotoare ieftine din polipropilenă, vor să pară din punct de vedere scriptic două debarcadere pentru bărci pescărești. O aberație mai mare ca aceasta nici că se putea arunca în piață decât de cei de la primăria Ovidiu, co-finanțatorii acestei mărețe lucrări.
Așa cum evidențiază și fotografiile atașate acestui material, se poate observa fragilitatea acestor construcții, stilul de mântuială în care au fost făcute și nu în ultimul rând inutilitatea lor. 
Structura debarcaderului pare o improvizație. Schelele de acces de la mal spre pontoane au o înclinație mare și nu sunt prevăzute cu sisteme anti-alunecare. Oricine sau orice poate aluneca la vale pe ele dacă afară plouă sau dacă punțile efectiv sunt ude de la apa valurilor lacului. Rolele de contact cu pontoanele sunt luate parcă de la niște cărucioare de supermarket. Nici nu este de mirare că deja unele s-au și rupt sau s-au deplasat în exteriorul pontoanelor cu tot cu schela de acces… (vezi foto – click pentru a mări)
Structura punților este montată pe flotoare de polipropilenă, care aduc la prima vedere cu o improvizație făcută din resturi de țeavă folosită pentru aducțiunea apei potabile în gospodării… Îmbinările segmentelor (pontoanele sunt făcute din mai multe segmente de flotoare!!!) sunt deja rupte, deplasate, și cu elementele de prindere expuse (vezi foto dreapta – click pentru a mări). 
Ce e mai amuzant este faptul că într-un exces de zel „designerul“ a prevăzut aceste pontoane cu un fel de „mână curentă”, adică o serie de stâlpi fragili uniți între ei cu un lanț foarte subțire, ce țin loc de balustradă. La cât de șubțiri sunt stâlpii și lanțurile, această găselniță nu ar putea opri să cadă în apă nici măcar un câine, darămite un copil sau un adult. Colac peste pupăză, lanțurile sunt fixate rigid de stâlpii de susținere, fără posibilitatea de a fi detașate în cazul în care, într-adevăr, cineva ar veni cu o barcă și ar dori ori ambarcarea de persoane ori debarcarea lor. Așadar, Scupra se poate lăuda cu faptul că a realizat un obiectiv unic în lume – primul debarcader pentru bărci, la care nu pot acosta bărcile… (vezi foto stânga – click pentru a mări)
Prin realizarea debarcaderului, Scupra și-a îndeplinit, de formă, una din promisiunile de campanie. Și a mai bifat încă în obiectiv, de care nu le-a spus nimic localnicilor: A pus Ovidiu pe harta prostiei mondiale.
La Caracal s-a răsturnat căruța cu proști, s-a înregistrat un mare incendiu în cazarma pompierilor și s-a edificat închisoarea de pe Strada Libertății. Dar Ovidiu vine tare din urmă, cu primul debarcader din lume la care bărcile nu au acces, decât cu condiția ca ocupanții lor să sară gardul, pentru a pune piciorul pe puntea debarcaderului.
Yachtul lui Gheorghiță, priponit de-o garofiță…
Cel mai important la orice cheu sau debarcader este sistemul de prindere a bărcilor. Fără el, te poți trezi că barca îți fuge de sub picioare, sau că ambarcațiunea pe care o știai legată la debarcader plutește acum liber pe apa lacului.
Artizanii butaforiei pompos denumite Debarcader au scăpat însă din vedere cel mai important component – ocheții de legare a ambarcațiunilor de aceste pontoane… Ceea ce trebuia să fie într-adevăr rezistent și de anduranță, adică sistemele de legare a ambarcațiunilor, sunt de fapt niște simple inelelușe de sârmă zincată, înșurubate în scândurile de brad… O butaforie mai mare ca asta nici că se putea… o barcă de doi-trei metri, la un vânt și un val moderat ar smulge inelușele din scândurile de brad ale pontonului în nici zece minute. (vezi foto dreapta – click pentru a mări)
O rampă de beton pentru broaștele ovidiene
Aceeași investiție a primăriei condusă de George Scupra cuprinde și o rampă de beton menită inițial să folosească la lansarea și scoaterea ambarcațiunilor din apă. Ei bine, și aici s-a făcut o mare „capodoperă inginerească”. Pe lângă faptul că rampa are un unghi de incidență cu suprafața apei prea mare, adâncimea apei din capătul ei este de nici jumătate de metru. Astfel că nu se pot nici scoate și nici da la apă nici un fel de ambarcațiuni, fără ca acestea să fie avariate de fundul pietros al apei din acea zonă. Deci încă o cheltuială inutilă, parte a aceluiași proiect denumit, pompos ”Debarcader”….
Un obiectiv atât de inutil, încât nici Scupra nu știe de ce l-a construit
„Construirea unui debarcader a fost una dintre promisiunile făcute în campania electorală din 2012, atunci când oamenii au avut încredere în mine şi m-au ales primar. Respectăm procedurile şi, practic, termenul de finalizare este 30 septembrie 2015”, declara primarul Scupra, în primăvara lui 2015.
Tot înainte de demararea proiectului, el anunța că „în urma acestui proiect, se va dezvolta zona de debarcare şi descărcare a peştelui la standarde europene”. Așa cum s-a văzut ulterior, la standarde europene au fost doar banii, restul fiind la standarde demne de Caracal. De altfel, banii de la UE au venit din Fondul European pentru Pescuit, iar site-ul Primăriei Ovidiu ne informează că obiectivul debarcaderului este „creșterea valorii adăugate la produsele pescărești tradiționale” (numai Dumnezeu poate ști ce o fi însemnând asta) și „creșterea consumului de pește și a produselor din pește la nivelul zonei Dobrogea Nord.”
Odată lucrările demarate, Scupra s-a sucit la 180 de grade. Proiectul promovat inițial ca fiind unul destinat dezvoltării pescuitului a devenit peste noapte… zonă de promenadă și obiectiv turistic! „Zona din apropierea lacului trebuia cumva fructificată, mai ales că locuitorii nu au un loc unde să se plimbe. Acesta este doar începutul, pentru că noi dorim să aducem Ovidiu mai aproape de staţiunea Mamaia!” declara Scupra în decembrie 2015. Așadar, debarcaderul care inițial trebuia să crească valoarea adăugată a produselor pescărești tradiționale și inexistente din Ovidiu, devenise brusc parc și cap de pod către turiștii din Mamaia…
Cert este că, la jumate de an de la recepția oficială, debarcaderul nu e nici laie, nici bălaie. Chestiunea pescuitului a rămas în suspensie, iar Siutghiolul este un lac bolnav, în care se scurg apele a două orașe, și cu o populație piscicolă decimată, prea mică pentru a putea susține flotila de pescadoare din imaginația lui Scupra.
Iar utilitatea turistică a debarcaderului, în condițiile în care Primăria Ovidiu nu are nici obiective, nici strategie pentru dezvoltarea turismului, e nulă. Nu mai vorbim de faptul că cei care ar dori să traverseze lacul și să ajungă la Ovidiu ar trebui să sară gardul debarcaderului pentru a se da jos de pe barcă, sau ar riscă să nu își mai găsească bărcile la debarcader când se întorc…
