De la înfiinţarea sa, competenţele Parlamentului European au crescut constant de-a lungul anilor, lucru care însă nu este bine cunoscut de public.
Tema aceasta nu este tratată decât marginal în programele de învăţământ şi este, deseori, incorect prezentată de mass-media, poate şi din cauză că este atât de complexă. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, nu schimbă fundamental structura instituţională a Uniunii, care se va baza, în continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce câteva elemente noi, menite să amelioreze eficienţa, coerenţa şi transparenţa instituţiilor, astfel încât acesta să poată răspunde mai bine exigentelor cetăţenilor europeni.
Principalele modificări aduse competenţelor Parlamentului European<span lang=”RO”…
De la înfiinţarea sa, competenţele Parlamentului European au crescut constant de-a lungul anilor, lucru care însă nu este bine cunoscut de public.
Tema aceasta nu este tratată decât marginal în programele de învăţământ şi este, deseori, incorect prezentată de mass-media, poate şi din cauză că este atât de complexă. Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, nu schimbă fundamental structura instituţională a Uniunii, care se va baza, în continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta, Tratatul introduce câteva elemente noi, menite să amelioreze eficienţa, coerenţa şi transparenţa instituţiilor, astfel încât acesta să poată răspunde mai bine exigentelor cetăţenilor europeni.
Principalele modificări aduse competenţelor Parlamentului Europeanprinintrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona sunt:
Ø Procedura codeciziei este extinsă, în mod semnificativ şi devine procedură legislativă obişnuită. Prin urmare, Parlamentul European devine un legiuitor aflat pe picior de egalitate cu Consiliul pentru 95% din legislaţia comunitară. Implicarea Parlamentului creşte legitimitatea democratică a legislaţiei europene.
Ø Noua procedură bugetară asigură paritate deplină între Parlament şi Consiliu în ceea ce priveşte aprobarea bugetului general al UE (nu se mai face distincţie între cheltuielile obligatorii şi cheltuielile neobligatorii) şi a cadrului financiar multianual, care capătă statut juridic obligatoriu.
Ø Parlamentul şi Consiliul vor avea competenţe egale în ceea ce priveşte definirea modalităţilor de control al actelor delegate şi al celor de punere în aplicare (comitologie).
Ø Este introdusă o repartizare exactă şi clară a competenţelor, însoţită de o clauză de flexibilitate, similară celei existente în prezent, dar în care Parlamentul trebuie să îşi dea acum acordul.
Ø Preşedintele Comisiei va fi ales de către Parlamentul European, cu votul majorităţii membrilor. Candidatul va fi propus Parlamentului European de către Consiliul European, care îl va nominaliza cu majoritate calificată, luând în considerare rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi după organizarea consultărilor necesare. Parlamentul va vota, de asemenea, pentru învestitura întregii Comisii, inclusiv a Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe, care va avea şi funcţia de Vicepreşedinte al Comisiei.
Ø Pe lângă aşa-numita procedură „cartonasul galben” (yellow card) (în cazul în care o treime din parlamentele naţionale resping o propunere legislativă, Comisia o va reexamina), a fost introdus un nou mecanism menit să permită parlamentelor naţionale să controleze aplicarea principiului subsidiarităţii: dacă o majoritate simplă de parlamente naţionale adoptă un aviz în care se afirmă că opropunere legislativă nu respectă principiul subsidiarităţii şi fie Consiliul, fie Parlamentul European este de acord cu respectivele parlamente naţionale, propunerea este respinsă.
Ø Parlamentul European joacă un rol consolidat în procedura de revizuire a tratatului. Acesta are dreptul la iniţiativă, face parte din convenţia care stă la baza noii proceduri obişnuite de revizuire, iar acordul său este necesar în cazul în care Consiliul doreşte să nu convoace o convenţie în cazul unor modificări minore.
Ø Procedurile simplificate de modificare a tratatelor cu privire la politici şi proceduri prevăd că partea din Tratat privind politicile şi acţiunile interne poate fi modificată prin decizia unanimă a Consiliului European, cu acordul statelor membre şi cu consultarea Parlamentului European.
Ø O altă procedură simplificată permite trecerea de la unanimitate la majoritate calificată în Consiliu sau de la procedura legislativă specială la procedura legislativă obişnuită (codecizie) prin decizia unanimă a Consiliului, cu acordul Parlamentului European. Dacă un parlament naţional obiectează, decizia nu poate fi adoptată. În acest caz, poate fi aplicată numai revizuirea obişnuită a tratatului.
Ø Noul Preşedinte permanent al Consiliului European (ales pentru o perioadă de doi ani şi jumătate de către şefii de stat şi de guvern) va prezenta Parlamentului European un raport după fiecare dintre reuniunile Consiliului.
Ø Modalităţile şi procedura prin care un stat membru poate părăsi Uniunea Europeană, aşa-numita clauză de retragere, prevede obţinerea acordului Parlamentului European.
