Criza energetică și descinderea autorităților la Dunăre au ținut capul de afiș în ultima săptămână. Dincolo de imaginile și declarațiile spectaculoase, însă, totul a fost un spectacol de lumini și umbre, o criză mai degrabă simulată decât reală. În acest articol, iau la rând și demontez cu informații oficiale, minciunile oficiale, respectiv trec în revistă posibilele motivați ale regizării acestui spectacol.
Cote istorice – și nu prea!
Una din minciunile repetate aproape zilnic la tv a fost aceea a „minimului istoric” al cotelor Dunării. Imaginea cu vacile păscând și bând apă în albia Dunării, la Roseți, în județul Călărași, prezintă ceea ce altfel e o realitate banală – aproape în fiecare an, între iulie-septembrie, vacile pasc și beau în aceeași zonă, pe bancuri uriașe de nisip ce apar în urma retragerii apelor, pe fundul albiei Brațului Borcea – lucru pe care vi-l pot garanta, personal.
Cât despre cotele presupus la un minim istoric, pentru a mă lămuri, am consultat anuarul Comisiei Dunării (v. pagina 200), care consemnează toate valorile – maxime, minime, medii și zilnice – de la începerea măsurătorilor, acum 100 de ani. Pentru Cernavodă, cel mai scăzut nivel istoric a fost cota -237 centimetri, în 10 septembrie 2003. Prin comparație, prin 2 august anul acesta, când toate televiziunile urlau că suntem într-o situație fără precedent, cota era -215 cm. Iar acum este -227 cm – deci cu 10 cm mai sus de minimul istoric.
Cât despre debit, cel mai mic înregistrat anterior la Cernavodă a fost în anul 2011 – 229 metri cubi/secundă. În 8 august 2026, debitul estimat la Cernavodă era de 213 mc/s – deci da, aici pare să avem într-adevăr un minim istoric. Daaar… trebuie menționat: 1) În 1-2 august era de 234mc/s, deci presa care vorbea atunci de recorduri… exagera, și 2) în 2011, când s-a înregistrat precedentul record negativ, nu a fost oprit niciun reactor, ambele au funcționat bine-mersi la debitul Dunării de 229 mc/s…
Autoritățile zic că apa crește – în realitate ea scade!
Scoasă vinovată pentru scăderea debitului pe Dunărea Veche, Stânca Pârjoaia a fost atacată de Armata Română cu explozibili duminică, 2 august, apoi luni, 3 august, la ora 9:40 (rețineți ora, este foarte importantă, cum veți vedea mai încolo!)
Primul care a proclamat succesul operațiunii a fost ministrul demis al Apărării/Transporturilor, Radu Miruță, care a postat pe Facebook, luni seara, că nivelul Dunării la Cernavodă crescuse deja cu doi centimetri! Marți, 4 august, și purtătoarea de cuvânt a Apelor Române a venit cu același refren, pe pagina de Facebook a instituției fiind postat un mesaj agramat în care eram anunțați că „Nivelele Dunării au crescut în cursul nopții cu 2 cm!”
În realitate, însă, Dunărea la Cernavodă nu numai că nu a crescut cu doi centimetri, ci chiar a scăzut cu un centimetru! Realitatea a fost consemnată în buletinele cât se poate de oficiale ale Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ), care arată o cotă de -213 în 3 august și o scădere la -214 cm în 4 august, la Cernavodă, deci cu un centimetru mai puțin decât în ziua precedentă, înaintea detonării stâncii Pârjoaia. De altfel, la toate stațiile hidro pe sectorul dintre Zimnicea și Brăila, în 4 august au fost înregistrate scăderi de 1 cm – deci efectul detonării stâncii a fost clar zero barat…
Culmea hidrologiei – apa a crescut de frică!
Faptul că ministrul și Apele Române au dezinformat este cert. Ce nu e cert e dacă au făcut-o intenționat, sau din necunoaștere. O posibilă justificare pentru derapajul lui Miruță vine din faptul că Dunărea la Cernavodă chiar a crescut cu doi centimetri – doar că asta s-a întâmplat înainte de detonarea stâncii. Mai exact, cota pentru 2 august a fost – 215 cm, iar în dimineața lui 3 august apa a crescut la -213 cm.
Trebuie notat că, potrivit legislației, ora standard de observație hidrometrică pe Dunăre și pe râurile interioare este ora 07.00, așadar Dunărea a crescut cu 2 centimetri – lucru consemnat cu aproape trei ore înainte de detonarea stâncii (măsurătoarea, la ora 07.00, detonarea – la 09.40).
Nu e deloc exclus ca Miruță – teleportat ca specialist, de la Economie, la Apărare și acum la Transporturi – să nu știe asta, și aflând abia luni după amiază de creșterea de doi centimetri, să creadă că ea avusese loc după detonarea stâncii (și nu înainte, cum se întâmplase în realitate).
Inginerul Miruță măsoară timpul în centimetri
Cine are curiozitatea să intre vreodată pe pagina de Facebook a lui Radu Miruță va descoperi că acesta este un politician tipic, capabil oricând să facă din țânțar, armăsar, și să proclame orice fapt banal ca fiind o realizare epocală. Postarea despre „Operațiunea Specială Pârjoaia” nu a făcut excepție: „Vești bune: Nivelul apei a crescut cu 2cm. Ținând cont că prognoza indica o scădere cu 2 cm, putem spune că operațiunea a adus un câștig net de cel puțin 4 cm!”
Evident, la fel de bine am putea spune că prognoza a fost eronată, sau că nici cei doi centimetri în plus proclamați nu existau în realitate… Dar să nu lăsăm realitatea să îi strice bucuria ministrului!
Mesajul lui Miruță se termină confuz – cei 4 centimetri în plus (inexistenți) fiind decretați a însemna „alte 2 zile de funcționare în plus” (pentru centrala nucleară). Deci, dacă Dunărea ar fi crescut cu 200 cm, centrala ar fi putut funcționa încă 100 de zile? După care s-ar fi oprit, din lipsă de centimetri??
Salutar, deunăzi, același Radu Miruță a propus introducerea unei legi care să permită eliminarea „dezinformării pe rețelele sociale”. Dacă inițiativa se va materializa, vor fi făcute să dispară mesajele etichetate „dezinformare”, evident, ca să-l cităm pe ministru „fără să atingem libertatea de exprimare!” În cazul de față, nu este clar ce ar trebui să facă „rețelele” – să elimine postarea ministrului, plină de dezinformări – sau articole ca acesta, care demontează dezinformările oficiale?
Debitul Dunării e de 6 ori mai mare decât necesarul
Argumentul de bază pentru „criza” de la Cernavodă este acela că pe Dunăre circulă prea puțină apă pentru a asigura răcirea reactoarelor. Asta deși – așa cum arătam anterior – în 2011, la un nivel al Dunării cu 15 cm mai mic ca acum, cele două reactoare duduiau, fără probleme.
Pentru a lămuri acest paradox, am accesat mai întâi fișa tehnică a centralei de la Cernavodă. Din construcție, aceasta este prevăzută cu câte patru pompe de răcire per reactor, fiecare din aceste pompe având un debit maxim de 11,5 mc/s (vezi Memoriu, pagina 43) – deci cantitatea maximă de apă pe care aceste pompe o pot prelua din Dunăre este de 46 mc/s de fiecare reactor.
Trebuie însă notat că – fiind vorba de un obiectiv nuclear – sistemul are un grad ridicat de redundanță, fiind proiectat în așa fel încât să opereze cu 3 sau chiar 2 pompe în funcțiune (astfel încât centrala să nu riște oprirea sau un accident, în cazul în care o pompă ar fi defectă sau ar intra în revizie).
Volumul necesar pentru răcire în condiții normale este de circa 25 mc/s. În literatura științifică și informațiile publicate de centrale similare sunt citate volume similare sau ușor mai mari. În orice caz, chiar și luând în considerare temperaturile ridicate ale apei de Dunăre din această perioadă, un reactor de la Cernavodă necesită 30-35 metri cubi pe secundă, în timp ce debitul Dunării la Cernavodă – despre care ni se zice că e periculos de mic – e de șase ori mai mare, undeva pe la 200 mc/s.
Așadar, la acest necesar, menținerea unui reactor în funcțiune este floare la ureche, în condițiile actuale de debit – și toate intervențiile autorităților au fost lipsite de justificare – un circ ieftin, în condițiile în care oficialii știu că e apă suficientă, iar închiderea reactorului nu e necesară. Așadar, toate declarațiile panicate despre „salvarea reactorului” și „Dunărea prea scăzută” sunt doar… fanfaronadă și dezinformare, răspândită de autorități cu bună știință.
Sute milioane de metri cubi de apă care stau degeaba
Printre refrenele cel mai des utilizate la știri au fost acelea că „Dunărea dispare” și că „minim istoric la intrarea Dunării în țară”. Pentru a lămuri acestea, am apelat din nou la anuarul Comisiei Dunării (v. pagina 156). Stația Baziaș nefiind monitorizată de Comisie, am ales stația Drencova, aflată câțiva km mai la vale de Baziaș, la mijlocul lacului de baraj Porțile de Fier I. Aici am aflat cota cea mai scăzută, istoric, la Drencova (după darea în folosință a barajului) care a fost de 710 centimetri, în 9 martie 1999.
Față de acest minim istoric, la începutul lunii august 2026, când „Dunărea dispăruse” și „la intrarea în țară e dezastru”, cota era de… țineți-vă bine de scaune… 964 cm – adică apa era cu peste 2,5 metri mai sus.
Am făcut un calcul simplu: La o lungime a lacului de acumulare de 140 km, o lățime medie de 1,5 km și o înălțime a coloanei de apă de 2,5 metri, a rezultat un volum de 568 de milioane metri cubi. Toată această cantitate de apă, dacă ar fi fost eliberată într-un volum de 200 mc/s, ar fi putut asigura suplimentarea debitului pe Dunărea inferioară cu acești 200 mc/s, timp de 32 de zile. Cum Dunărea Veche preia 15-20% din volumul total, cam 40 mc/s în plus ar fi plecat spre Cernavodă – suficient pentru a răci un reactor. Dacă scopul chiar ar fi fost „salvarea reactorului”, autoritățile ar fi putut să facă exact așa – fără să mai riște detonări și scufundări de barje, și cu costuri zero. Dar nu au făcut-o…
Mai mult, la stația Orșova (ultima înainte de baraj), pe toată perioada „crizei” apa a oscilat între 2510 și 2515 cm, acum crescând la 2518. Așadar, în loc să „salveze reactorul”, autoritățile țin apa în baraj, la Porțile de Fier… Iar oscilațiile arată ceva și mai interesant – apa e reținută, apoi eliberată pentru a crește producția de curent – când e nevoie de mai mult curent pentru a acoperi deficitul din sistem, sau pentru a exporta energie ieftină la prețuri maxime. De două luni, cota la Orșova oscilează la aceleași valori, între 2510-2520 cm. Deci, în realitate, interesul economic a primat, în detrimentul așa-zisei „crize”…
(vezi foto, sursa foto eDelta.ro)
Unde merge suta, merge și milionul!
După reușita scamatoriei cu detonarea Stâncii Pârjoaia – când apa a scăzut, dar autoritățile ne-au prostit cu succes că de fapt a crescut – oficialii au prins curaj. Având în vedere că nu s-a prins nimeni, la tura următoare au dublat miza.
Astfel, cota la Cernavodă, înainte de scufundarea barjelor, era de -222 cm. A doua zi după scufundarea barjelor, tot -222 cm, iar după încă o zi scăzuse cu 5 cm, până la -227. Deci efect zero barat (cifrele sunt toate oficiale, direct din buletinele emise de INHGA).
Asta, însă, nu l-a împiedicat pe ministrul Miruță să proclame din nou depășirea ceaușistă a cotei, la apă-n-gârlă: Pe fundalul unei fotografii în care Miruță reia rolul lui Kate Winslet in „Titanic”, el anunță pe Facebook „8cm câștigați la Cernavodă. Cel puțin alte 9 zile pentru Unitatea 2!”
Conștiente că minciuna deja devenea gogonată, ziarele au mai tăiat din coada vulpii, anunțând că Dunărea a crescut cu doar 4 centimetri (și aceia, evident, imaginari).
Dezinformarea oficială e bună și legală!
Cu cifrele prezentate anterior am demonstrat că atât criza de la Cernavodă, cât și rezolvarea ei, au fost artificiale, inventate de către autorități. Acum să vedem care ar fi putut fi motivele pentru punerea în scenă a acestui spectacol.
• Guvernul a creat o pretinsă criză, pentru a se arăta util. Variantă propusă de mai mulți comentatori în spațiul public, validată cel puțin prin transformarea ministrului Miruță într-un Raed Arafat la pătrat: Nu contează dacă ai de doborât o dronă, sau de aruncat în aer Dunărea – ministrul Miruță este peste tot și rezolvă orice!
• Spectacolul de la Cernavodă justifică situația de criză – nu invers. Starea de alertă energetică era prea abstractă, dar acum pare reală și palpabilă – iar de instituirea ei e vinovată natura, nu guvernul. La adăpostul crizei, deja s-au luat decizii controversate și s-au tocat fără licitație sume importante. Perpetuarea crizei ar putea duce și la perpetuarea guvernului demis – pentru că nu se cade să schimbi guvernul în plină criză (vezi cazul Orban/Cîțu, de la începutul pandemiei).
• Guvernul vrea să ne obișnuiască cu criza energetică. Cum scriam de acum doi ani, 2026 e anul în care România devine, din națiune independentă energetic – una incapabilă să asigure necesarul minim de energie. Până la finale anului, ne-am obligat prin PNRR să închidem jumate din centralele pe cărbune. Iar în decembrie expiră valabilitatea Unității 1 de la Cernavodă, reactorul urmând a fi închis definitiv. Dacă începem de pe-acum să importăm energie (din vina naturii, nu a guvernului!), șocul de la iarnă – când vom importa ca la balamuc, e atenuat.
• Guvernul speră să obțină o păsuire de la UE. Oficialii vor pretinde că aveau de gând să închidă centralele pe cărbune până în decembrie – dar natura și schimbările climatice nu ne-au lăsat! UE ar trebui să ne mai păsuiască 1-2 ani, cât rezolvăm problema – sau cel puțin așa speră guvernul. În definitiv, dacă guvernul a reușit să-i prostească pe români, de ce n-ar reuși să-i prostească și pe europeni?
Un articol de Răzvan PETRE
(sursa foto articol – Facebook/Radu Miruță)
