Razboiul maidanezilor din Consiliul Local Tulcea

Sedintele Consiliilor tulcene se desfasoara în frumoasa si încapatoarea sala Kogalniceanu, aflata la parterul Consiliului Judetean. În mod normal, alesii judeteni se întrunesc în zilele de miercuri, iar cei locali, joia, pentru ca fiecare dintre cele doua consilii sa aiba la dispozitie sala pentru câte o zi întreaga. Anul acesta, însa, ultima miercuri din februarie s-a întâmplat sa pice în ultima zi a lunii. Din aceasta cauza, sedinta de Consiliu Local, care ar fi trebuit sa fie joi, 1 martie, a fost devansata cu o zi pentru a avea loc în februarie. Rezultatul a fost un maraton administrativ, ce a debutat cu întrunirea Consiliului Judetean si s-a continuat, pâna târziu, cu dezbaterile Consiliului Local Municipal.
Sedinta Consiliului Judetean s-a desfasurat fara mari probleme. Asa cum va relatam într-unul din numerele precedente ale ziarului nostru, acest Consiliu este un exemplu de armonie. Asemenea parabolei biblice, în care leul traieste alaturi de miel, în pace si respect, consilierii judeteni tulceni voteaza cot la cot toate propunerile de hotarâri, indiferent cine le initiaza sau cine le sustine. În nota obisnuita, s-a votat cu unanimitate aproape tot. S-au adus în discutie putine amendamente, si acelea prost fundamentate. S-au facut putine obiectii, carora li s-a raspuns, ca de obicei, pe lânga subiect. Formal, calm si elegant, dar cu un zâmbet strengaresc, vicepresedintele Ion Bara si-a facut datoria: „25 de membri prezenti. 25 de voturi pentru. Se opune cineva? Nu. 0 voturi împotriva. Abtineri?”

Cu totul alta a fost atmosfera în sedinta de Consiliu Local. Propuneri diverse, sustinerea proiectelor, comentarii în sala. La un moment dat, atmosfera s-a tensionat. Timp de mai bine de o ora, sedinta a fost blocata de dezbaterea unui banal proiect ce viza administrarea problemei câinilor vagabonzi. Cearta a pornit de la o banala modificare de tarife pentru activitatea de gestionare si supraveghere a câinilor maidanezi. Propunerea  Directiei Servicii Publice, în cadrul careia functioneaza Compartimentul gestionare si supraveghere animale fara stapân a generat o întreaga dezbatere, care a deviat de la subiectul anodin aflat în discutie, într-o infinita disputa de principii. Degeaba a încercat directorul DSP Tulcea sa explice despre ce era vorba. Cu vocea tremurata, încurcat de consilierii certareti si gâtuit de emotia provocata de prezenta camerelor video, el nu a reusit decât sa întarâte. Desi directorul DSP a precizat ca Municipalitatea are nevoie de bani mai multi, si ca nu îsi permite sa captureze nici un câine, decât în cazuri speciale, dezbaterea a deviat catre zona protectiei drepturilor animalelor. În frunte cu consilierul PRM Stefan Gavrila, aparatorii maidanezilor au cerut clementa si facilitati pentru înfierea câinilor. Discutia si-a schimbat din nou natura, devenind furtunoasa când consilierii s-au împartit în doua tabere: cei care fusesera si cei care nu fusesera muscati. Într-un final apoteotic, cu nuante filosofice hamletiene, alesii locali au început sa se întrebe daca cei ce iau apararea câinilor fara stapân doar exprima pareri personale, sau daca nu cumva încearca sa-i convinga pe ceilalti.
Cearta s-a mutat pe holuri, unde consilierii pro si anti-maidanez iesiti la cafea au continuat sa-si aduca reprosuri. Într-un final nesperat, proiectul de modificare a tarifelor DSP a fost supus la vot. A fost respins, pentru a doua oara.

Disputa furtunoasa din Consiliul Local Tulcea nu a ramas fara ecouri. În urma dezbaterilor, nu s-a modificat nimic, nu s-a îmbunatatit, dar nici nu s-a înrautatit cu nimic starea câinilor vagabonzi. Atentia data subiectului a atras, însa, o somatie adresata de Fundatia Vier Pfoten România primarului Constantin Hogea, prin intermediu unei scrisori deschise. Scrisoarea fundatiei debuteaza astfel: „Reprezentantii Fundatiei pentru Protectia Animalelor VIER PFOTEN România privesc cu mare îngrijorare faptele care se desfasoara în orasul dumneavoastra si care au ca scop maltratarea si uciderea câinilor fara stapân din Tulcea.” În continuare, scrisoarea aminteste de existenta unui contract între primarie si fundatie, prin care membrii ONG-ului asigurau sterilizarea si deparazitarea câinilor, si îl someaza pe primar sa vegheze bunastarea câinilor comunitari, în caz contrar fundatia putând cere despagubiri materiale.