Rezultatele alegerilor prezidențiale au fost finalizate și oficializate, iar atenția presei va fi concentrată în următoarea săptămână pe noul președinte. Cel mai probabil nimeni nu se va mai deranja cu deslușirea marilor mistere ale campaniei recent încheiate – unele dintre ele decisive pentru rezultatul final – așa că am să încerc să punctez eu câteva.
Victor Ponta – pionul decisiv
Posibil cel mai spectaculos succes al primei runde a alegerilor a venit din partea lui Victor Ponta. Acesta a obținut, pe persoană fizică și împotriva propriului său partid, peste 1,2 milioane de voturi. Performanță extraordinară în sine, această cifră e cu atât mai de apreciat cu cât Ponta a trebuit să joace un rol dublu: Pe de o parte să erodeze din votul suveranist – dar mai ales să rupă-n două campania lui Crin Antonescu. Actor (politic) talentat, Ponta s-a achitat cu brio. Bașca, a punctat unul din cele mai spectaculoase momente de auto-strangulare politică din istorie – cel în care s-a autodenunțat că a inundat România, ca să salveze Belgradul… La momentul respectiv, am publicat un articol în care am arătat că Ponta mințea (Din nou? Ce surpriză!) și că aceea era cel puțin a treia variantă prezentată de el în legătură cu inundațiile respective.
Pentru un autointitulat „suveranist”, e extrem de stupid să vii din proprie inițiativă, să te apuci să povestești cum ai aruncat țara la gunoi. De argumentele vădit absurde (gen „Belgradul e un oraș mare, un oraș frumos”) nu mai zic… Ce l-a determinat pe Ponta să-și facă harakiri? Eu nu am identificat decât două variante posibile: Fie păpușarii se temeau că Ponta ia prea mult de la Simion și nu se mai califică Simion în Turul II (deci trebuia compromis suveranismul lui Ponta), fie – și mai rău – se temeau că Ponta e pe cale să intre el însuși în Turul II. O finală Ponta-Simion ar fi cerut o nouă anulare a alegerilor. Iar o finală Ponta-Nicușor Dan nu era cu nimic mai bună, Ponta putând capta ușor atât votul fanilor naivi din PSD, cât și pe cel al suveraniștilor rămași fără candidat.
Comoara lui Ponta
Pe lângă talentul politic și cel de actor, Ponta mai are o calitate esențială – nu dă niciodată din casă, ar fi în stare să te îmbârlige și pe patul de moarte, cu ultima suflare. Deci cel mai probabil nu vom afla niciodată ce l-a apucat să se autosaboteze. Cert este că prestația lui Ponta l-a scos definitiv pe Crin Antonescu din cursă. Fără Ponta, Nicușor Dan ar fi privit Turul II la televizor. Conform sondajelor, mai mulți fani PSD l-au votat pe Ponta, decât pe Antonescu. 86.000 de voturi i-au lipsit lui Antonescu să joace el în rolul de „pro-european, salvator de pericolul hitleristo-rusesc-legionarist-etc-ist”. Deci Nicușor Dan putem spune că are niște datorii deloc mici de plătit lui Ponta…
Că tot vorbirăm de plăți: Recolta de voturi a lui Ponta a fost spectaculoasă – dar nu la fel de spectaculoasă ca suma colosală investită! Conform informațiilor publice, doar în prima săptămână de campanie, Ponta cheltuise peste 4 milioane de lei – cu doar două milioane mai puțin decât PSD și dublu față de Nicușor Dan. Suma finală a campaniei sale – 34 de milioane. Dacă pe Nicușor întrebarea despre sursa finanțelor sale îl făcea de fiecare dată să transpire și să dea în bâlbâială, Ponta nu are asemenea emoții: Pe el nici nu l-a întrebat, nici n-a să-l întrebe nimeni nimic…
Asta-iarna, pentru 200.000 de euro dați de Peșchir la lăutari și 200.000 de euro băgați din greșeală de PNL în campania lui Georgescu, plus faptul că Georgescu e „suveranist”, a ieșit că Rusia ne-a furat alegerile așa că au trebuit anulate. Avem acum nu 200.000, ci 7 milioane de euro plătiți de cetățeanul „suveranist” Ponta în campanie. Dar nu se întreabă nimeni dacă am fost din nou atacați de ruși, dacă e normală treaba asta, de la cine sunt banii, sau din ce țară au venit. Mister total…
Un articol de Răzvan PETRE
