Un sondaj realizat în rândul turiştilor, care a fost dat publicităţii luna trecută, le dădea mult de gândit strategilor din domeniu. Printre concluziile-şoc ale sondajului s-au regăsit ideile că mitul Dracula a fost promovat excesiv şi că litoralul românesc, aşa aglomerat, haotic şi de slabă calitate cum este, nu merită inclus în brandul de ţară.
Din fericire, turismul românesc nu duce lipsă de puncte de atracţie şi de obiective demne a fi promovate. Din păcate, însă, cei care se ocupă de strategii, fie îşi fac vacanţele prin străinătate, fie poartă ochelari de cal, care îi împiedică să vadă aceste obiective. Când vine vorba de litoralul românesc, toată lumea presupune că turistul vine aici ca stea pe plajă. Greşit. Un bronz bun poţi prinde pe terasa blocului, la o partidă de pescuit, sau la ştrandul din orice oraş din România.
Un articol de Răzvan PETRE
Ba chiar, cea mai frumoasă, uniformă şi rapidă bronzare se face pe culmile muntoase, nu la Mamaia, sau Neptun. Nici baia în mare nu e cine ştie ce senzaţie specială. Până spre sfârşitul lui iunie, marea este rece, atât de rece încât poate să-ţi dea un şoc termic. În restul sezonului, apele costiere sunt invadate, dacă nu de alge, atunci de mizeriile aruncate de turişti.
Faptul că turiştilor nu li se oferă nimic de făcut este evident, în momentul în care faceţi o plimbare prin centrul marilor staţiuni de pe Litoral. Odată ziua de plajă terminată, toată suflarea se strânge pe promenadele staţiunilor, unde trage ture în jos şi în sus, haleşte o şaormă sau se înţeapă la restaurantele din centru, cumpără nişte zorzonele, apoi se trage la culcare. Peisajul este izbitor de asemănător cu cel de pe şoseaua principală a marilor sate dobrogene, unde, din lipsă de distracţii adecvate, toată suflarea iese la stradă, pe înserat, pentru a socializa şi pentru a se plimba aiurea.
Paradoxal, marile obiective turistice ale Dobrogei şi Litoralului sunt cele mai ignorate. Delta, care este promovată stupid, la modul „Delta e frumoasă – du-te în ea!” are o grămadă de lucruri de arătat turiştilor, dar prea puţine agenţii sau birouri guvernamentale care să organizeze excursii şi drumeţii. Excursiile de observare a păsărilor, care în străinătate se vând la preţuri de sute de euro, sunt imposibil de aranjat în deltă, iar obiectivele turistice şi arheologice aşteaptă să fie descoperite de cei ce pleacă de capul lor, cu nimic mai mult decât o hartă în mână. Singura aventură deltaică accesibilă turiştilor de pe Litoral include banala plimbare cu vaporaşul, plus o masă de peşte. Dar şi aceasta este este accesibilă, aproape exclusiv, vizitatorilor străini, în timp ce românii (adică 90% din turişti) trebuie să se mulţumească cu pachetul standard, de plajă+plimbare.
Pe lista obiectivelor turistice ignorate se înscriu, la loc de cinste, oraşele Tulcea şi Sulina. Dacă Sulina, cu atmosfera ei specială, bisericile şi poveştile ei vechi, este mai greu accesibilă (şi nimeni nu s-a gândit să facă o cursă Constanţa – Sulina , cu vaporul, pe mare), Tulcea, în schimb, este la o azvârlitură de băţ de Constanţa. Acvariul, muzeele şi peisajele tulcene sunt speciale. Casele vechi şi străzile cu piatră cubică au scăpat de buldozerele care au distrus zonele autentice ale Litoralului, iar o plimbare în Dealul Monumentului face de o mie de ori cât una prin Peninsula Constanţei, unde singurele atracţii turistice sunt peştii şi prostituatele, ori riscul să se prăbuşească vreo clădire peste tine.
Lista bijuteriilor ignorate nu este completă fără menţionarea Parcului Naţional Munţii Măcin. Dincolo de flora, fauna, sumedenia de ecosisteme şi toate celelalte informaţii interesante, Măcinul oferă vizitatorului peisaje care te lasă cu gura căscată, precum şi şansa unică de a face trasee de munte, în timpul concediului la mare. Din păcate, nici Măcinul, la fel ca toate celelalte locaţii de care am vorbit mai sus, nu face parte din reţeta-minune de promovare a turismului românesc.
