Copiii străzii răspândesc teroare în cartierul Viile Noi
De ani de zile, locuitorii străzii Mitropolit Veniamin Costache din Constanţa au de-a face cu violenţa şi scandalurile provocate de grupuri de tineri cu vârste cuprinse între 10 şi 23 de ani. Aceşti tineri s-au aciuat pe lângă oratoriul salezienilor Don Bosco care îşi are sediul pe strada amintită, iar aproape în fiecare după amiază, după terminarea activităţilor din cadrul oratoriului, îşi pierd vremea pe stradă fumând, consumând alcool şi făcând scandal. Recent, impactul prezenţei acestor grupuri pe strada Mitropolit Veniamin Costache a depăşit orice limită. Locuitorii din zonă au început să primească ameninţări cu incendierea caselor, cu tăiatul cauciucurilor la maşini şi chiar ameninţări cu violenţe fizice.
Un articol de Ştefan KOSTOFF
Şi asta de la simplul fapt că aceşti locuitori au încercat să ia atitudine vizavi de comportamentul execrabil al acestor grupuri de adolescenţi care se dedau la scandaluri, injurii, curse de viteză cu scutere şi maşini etc. Agenţii secţiei 5 Poliţie Constanţa, au fost solicitaţi de nenumărate ori prin apelarea numărului de urgenţă 112, dar de fiecare dată nu s-a luat nici un fel de măsură. Explicaţia poliţiştilor e clasică: puştanii sunt minori şi nu au ce să le facă. O replică dată însă de un agent de poliţie de la secţia 5 Constanţa în urmă cu cîteva seri unor cetăţeni care au solicitat intervenţia poliţiei, a depăşit orice închipuire: “Nu avem ce să le facem, ei intră pe internet, văd că amenzile sunt mici şi că pentru 150 de RON (plătibili la jumătate în 24 de ore) îşi pot permite să facă ce vor”. În schimb aceiaşi poliţişti au venit şi cu o soluţie pe care se pare că locuitorii s-ar putea să o aplice: „Cel mai bine e să-i prindeţi singuri, nu în grup că atunci au mai mult tupeu, şi atunci să le daţi o mamă de bătaie… Azi aşa, maine iar, şi până la urmă se vor linişti. Pe noi legea nu ne ajută cu nimic, că altfel am lua altfel de măsuri. Aşa că… fără martori merge să-i ardeţi. Şi noi mai prindem câte unul din ăsta mai rău şi îl mai frigem aşa, la blat, altfel nu merge…” . În consecinţă există riscul ca în Viile Noi legea va fi aplicată în curând cu parul, sau mai bine zis educaţia acestor mici infractori în devenire va fi implementată de oamenii furioşi din zonă, dacă de acest lucru nu se ocupă poliţia, părinţii lor sau, în cazul de faţă, salezienii de la Don Bosco.
Accidente rutiere trecute cu vederea
În vara anului trecut, un asemenea grup de adolescenţi din care făceau parte şi câteva fete cu vărste cuprinse între 14 şi 18 ani, făceau curse în viteză pe strada amintită cu un scuter de 125 de cm cubi. Vehiculul era neînmatriculat şi pentru conducerea căruia era necesar permis categoria A1. Pe marginea străzii se aflau parcate autoturismele locatarilor caselor din vecinătatea oratoriului Don Bosco. La un moment dat, o minoră a fost lăsată să se urce pe acel scuter şi cu viteză a intrat într-unul din automobilele parcate. În urma accidentului, fata a fost rănită uşor, iar automobilul marca Seat a fost avariat (haionul îndoit, stopurile sparte, vopseaua de pe partea stângă a autovehicolului a fost zgăriată). Proprietarul maşinii avariate a chemat un echipaj de poliţie să constate accidentul. Poliţiştii comunitari au venit la faţa locului şi au dat din umeri. Au întrebat fata dacă are nevoie să meargă la spital pentru îngrijiri şi au încercat să-l convingă pe proprietarul maşinii avariate să nu depună plângere: „Sunt minori, le distrugeţi viaţa, nu au părinţi, fie-vă milă de ei…”. La un moment dat a sosit la faţa locului şi administratorul oratoriului unde îşi pierdeau timpul acei adolescenţi pe timpul zilei. Acesta din urmă a încercat şi el să-i convingă pe poliţişti dar şi pe păgubit să nu depună plângere. Oamenii păgubiţi au înţeles şi s-au lăsat păgubaşi lăsând „săracii copii” în pace.
Atacuri violente asupra bătrânilor
În primăvara acestui an, un grup de adolescenţi s-a strâns pe scările unui magazin de mobilă aflat în vecinătatea oratoriului. Fete şi băieţi cu vârste cuprinse între 14 şi 24 de ani fumau şi consumau alcool pe treptele magazinului. La un moment dat soseşte un alt adolescent la volanul unei maşini, opreşte în dreptul grupului deja gălăgios şi dă drumul la muzică la volum maxim. Strada s-a umplut de zgomot de manele! Deranjat de zgomot dar şi de limbajul suburban folosit de grupul tinerilor, cel care locuia în curtea magazinului de mobilă, un bărbat în vârstă de 65 de ani, a ieşit să-i roage pe tineri să dea muzica mai încet, mai ales că deja era o oră târzie. Gestul bărbatului a ridicat la maxim nivelul adrenalinei a doi dintre tinerii deja beţi. Aşa că omul a fost luat la înjurături şi îmbrâncit. Au urmat ameninţări cu moartea şi alte chestii. Scandalul a scos în stradă şi alţi vecini care au sărit în apărarea omului în vârstă, fapt care l-a salvat pe acesta de la o bătaie pe care tinerii aflaţi în stare de ebrietate se pregăteau să i-o aplice.
Asemenea situaţii şi exemple legate de impactul negativ al prezenţei acestor grupuri de tineri lipsiţi de cea mai elementară educaţie în zona menţionată, există cu sutele. Reclamaţiile şi sesizările la poliţie sunt şi ele depuse cu zecile. În schimb situaţia a rămas aceiaşi, iar locatarii zonei caută soluţii pentru rezolvarea problemei. Una dintre soluţii ar fi acţionarea în judecată a instituţiei oratoriului Don Bosco, alta ar fi angajarea unor firme de pază şi protecţie care să patruleze zona şi să „spargă” găştile.
De la divin la diavolesc
În România, Salezienii lui Don Bosco s-au stabilit din anul 1996. La Constanţa şi-au deschis un oratoriu pe strada Mitropolit Veniamin Costache, loc unde desfăşoară activităţi tipice oratoriului. Aceşti călugări italieni au de fapt o misiune nobilă care priveşte grija faţă de copiii străzii. Salezienii de la Don Bosco gestionează două case familiale pentru copii cu probleme în familie, oferă cursuri şcolare elementare, precum şi cursuri de calificare profesională în domeniul informatic, gestionează un mic atelier de croitorie şi oferă servicii religioase în propria capelă publică.
Conform celor susţinute de responsabilii acestui cult: „Spiritualitatea saleziană se caracterizează prin realism şi simplitate populară şi se prezintă ca o spiritualitate pe măsura tinerilor, dându-se importanţă la descoperirea acţiunii Duhului Sfânt în inimă pentru a o secunda. O spiritualitate a cotidianului ce propune viaţa de zi cu zi ca loc al întâlnirii cu Dumnezeu. O spiritualitate pascală a bucuriei în tot ceea ce se face, se dezvoltă astfel o atitudine pozitivă de speranţă în resursele naturale şi supranaturale ale persoanelor, şi prezintă viaţa creştină ca un drum către fericire. O spiritualitate a prieteniei şi a relaţiei personale cu Isus, cunoscut şi frecventat în rugăciune, Euharistie şi Cuvânt. O spiritualitate de comuniune eclezială trăită în grupuri, în special în cele educative, care unesc tinerii şi educatorii într-un ambient familiar în jurul unui proiect de educaţie integrală a tinerilor. O spiritualitate a serviciului responsabil, care trezeşte în tineri şi adulţi o reînnoită implicare apostolică pentru transformarea creştină al propriului ambient. O spiritualitate mariană, care se încredinţează cu simplitate şi încredere în ajutorul matern al Mariei.”
Sacralitatea acestei misiuni ale călugărilor de la Don Bosco este de apreciat. Însă aceste chestiuni sunt valabile din păcate doar între porţile metalice masive ale oratoriului, dincolo de care tinerii se întorc la viaţa profană urmând calea suburbană şi pestilenţială a lucrării- să-i spunem mai popular- diavoleşti.
