Din ce în ce mai des ies la iveală adevărate „afaceri cu moartea” în care unii reprezentanți ai bisericii se implică. De ce? Pentru că este o afacere bănoasă, care nu presupune nicio taxă la stat, făcută în completă ilegalitate și chiar ocrotită de către Ministerul Sănătății, instituția care prin intermediul Direcțiilor de Sănătate Publică ar trebui să verifice astfel de afaceri.
Celebrele „capele mortuare” care au început să împânzească locașurile de cult din toată țara sunt locuri „binecuvântate” de Ministerul Sănătății care le exclude de la orice fel de autorizare sau control. De aceea, preoții au speculat repede o nișă aducătoare de mari profituri, în unele cazuri ajungându-se ca o noapte la capela unei biserici să fie mai scumpă ca o noapte la un hotel de 3-4 stele. (https://www.dezvaluiri.ro/investigatii/ancheta/512190-afaceri-cu-moartea-o-noapte-la-capela-mortuara-mai-scumpa-ca-o-noapte-la-hotel)
Asta în timp ce multe firme de servicii funerare plătesc taxe și impozite la stat și îndeplinesc toate condițiile legale pentru a fi autorizate.
Sfânta ilegalitate
Afacerile preoților funcționează simplu. Au ridicat în incinta bisericii unde slujesc niște construcții pe care au scris mare „Capelă mortuară”. Desigur, construcția respectivă nu are niciun fel de autorizație de la DSP (asta în cazul în care ar avea măcar autorizație de construcție), conform Legii 102/2014. În aceste „capele” sunt depuse cadavrele timp de 2 sau 3 zile până la înmormântare. Pentru fiecare zi de ședere, familia defunctului plătește sume care pot depăși chiar și 500 de lei/zi. Banii, în cazul fericit în care preotul dă o chitanță pe parohie, intră într-o instituție care nu plătește taxe sau impozite la stat. În cazul în care nu se dă niciun document, acei bani intră direct în buzunarul afaceristului în sutană.
Condițiile în care sunt ținute persoanele decedate diferă de la o biserică la alta și țin exclusiv de bunul simț al preotului respectiv. Aici vorbim de temperatura din camera respectivă, de spațiile destinate zonelor de așteptare, de toalete amenajate și de multe altele. Mai mult, majoritatea celor care au astfel de „capele mortuare” au și mașini cu care transportă decedații spre capela lor și de aici la cimitir. Normal, legea spune că ele trebuie să fie autorizate special, dar nimeni în România nu verifică astfel de lucruri.
De ce aleg oamenii capelele mortuare ale bisericilor? Deoarece preotul este cel care intră în contact direct cu familia defunctului chiar înainte ca acesta să-și dea obștescul sfârșit. Cu toate că pare incredibil, în astfel de momente este cel mai ușor să faci marketing, să-ți promovezi afacerea, lumea având deplină încredere în tine și în scopul tău nobil de a sluji lui Dumnezeu și oamenilor. În plus, preotul este cel care oficiază și înmormântarea.
Ce spune Legea, cum interpretează Ministerul Sănătății
Deși Legea 102 din 8 iulie 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare spune la art. 1 al. 2 că legea se aplică persoanelor fizice şi/sau juridice care prestează servicii funerare, precum şi activități legate de întreținerea şi funcționarea cimitirelor, a operelor comemorative sau a crematoriilor umane. Ministerul Sănătății reinterpretează legea în favoarea evaziunii și ilegalității bisericilor.
În aceeași Lege, la articolul 21 se prevede că (1) Serviciile funerare constau în: primirea comenzii pentru înmormântare, transportul persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, aşezarea pe catafalc şi organizarea ceremoniei de ultim rămas bun, coborârea sicriului în mormânt, deschiderea şi închiderea mormântului, exhumarea şi reînhumarea, incinerarea, preluarea urnei şi așezarea acesteia în nișa specială, predarea urnei. Art. 22 Prestarea serviciilor funerare se face potrivit prezentei legi, hotărârii Guvernului adoptate potrivit prevederilor art. 40 şi normelor tehnice sanitare emise de către Ministerul Sănătăţii. Articolul 23 (1) Prestarea serviciilor funerare se poate face numai în spaţii autorizate.
Așadar, deși legea spune clar că se aplică persoanelor fizice sau juridice care prestează servicii funerare, fără a menționa un anumit cod CAEN, Ministerul Sănătății reinterpretează legea și îi exceptează de la ea pe… oamenii Bisericii.
Într-un răspuns primit din partea Direcției de Sănătate Publică (DSP) Constanța, se spune clar că „deși nu există în mod expres un articol care să excepteze de la aceste norme capelele de pe lângă biserici, HG 741/2016 se aplică pentru agenții economici/societăți comerciale de pompe funebre (cod CAEN 9063) și nu pentru biserici și capelele de pe lângă acestea”.
Mai mult, DSP Constanța invocă adresa Ministerului Sănătății nr. 19387/08.05.2018 unde se spune: „capelele de pe lângă biserici nu se autorizează ca obiectiv de sine stătător. Ele pot fi menționate în autorizație în situația în care biserica deține o societate de pompe funebre (cod CAEN 9063)”.
Din răspunsurile de mai sus se nasc mai multe întrebări:
- 1. De ce Ministerul Sănătății se rezumă la invocarea HG741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare și nu aplică Legea 102/2014?
- 2. Cine din Ministerul Sănătății, și în ce temei juridic, a decis exceptarea bisericilor de la Legea 102/2014, lege care nu face nicio referire la un anumit cod CAEN sau la exceptarea anumitor persoane juridice?
- 3. Dacă orice persoană juridică din România își face o capelă mortuară neavând cod CAEN 9063, poate funcționa nestingherită?
- 4. Cum protejează Ministerul Sănătății, prin intermediul DSP-urilor, agenții economici cinstiți care fac afaceri în domeniul serviciilor de pompe funebre de concurența neloaială și ilegală pe care o fac bisericile?
Revenind la HG741/2016 pe care o invocă Ministerul Sănătății, în articolul 2(1) se spune: Serviciile funerare cuprind toate serviciile ce pot fi aduse unui defunct și familiei acestuia după momentul decesului…(2) Prezentele norme nu se aplică manipulării cadavrelor pentru activități didactice și științifice și nici activităților specifice serviciilor de prosectură realizate numai în spitale și în instituțiile de medicină legală… Așadar, nu se vorbește de exceptarea „capelelor mortuare” de la această HG.
Cât privește „sălile de ceremonii” care au rolul „capelelor mortuare” ale bisericilor, așa cum apar ele menționate în HG741/2016, art. 28(1) spune: Sălile de ceremonii funerare vor fi amplasate în incinta cimitirelor sau în afara acestora. Pentru sălile de ceremonii funerare amplasate în afara cimitirelor se asigură o distanță de minimum 20 metri de clădirile de locuit.(2) Sălile de ceremonii funerare trebuie să fie prevăzute cu echipamente de climatizare, pentru asigurarea unei temperaturi ambientale de maximum 20°C în perioada anotimpului cald și trebuie astfel compartimentate pentru a asigura atât reducerea potențialelor riscuri epidemiologice, cât și intimitatea aparținătorilor. Mai mult, pentru construirea și funcționarea unor astfel de săli trebuie autorizație din partea primăriei și a Direcției de Sănătate Publică.
Cine verifică respectarea acestor reguli în cazul „capelelor mortuare” din curțile bisericilor care sunt în mijlocul cartierelor din marile orașe? Cu siguranță că nu Ministerul Sănătății prin Direcțiile de Sănătate Publică.
Am solicitat mai multe răspunsuri și de la Ministerul Sănătății, adresa noastră fiind înregistrată cu numărul 24812 / 18.05.2018, însă până acum nu am primit nici un răspuns.
Un articol de Călin GAVRILAȘ
