Sub presiunea deficitului bugetar, Guvernul Bolojan a scos din dulap fantoma reformei administrative, care bântuie România de douăzeci de ani.
Pusă pe tapet prima oară de guvernele conduse din umbră de Liviu Dragnea, prima tentativă mai serioasă de restructurare a administrației publice a eșuat lamentabil. Deși toate guvernele care au abordat problema aceasta între timp se bucurau de majorități parlamentare, de timp berechet și de resurse bugetare mult mai consistente, fiecare tentativă a avut aceeași soartă, nimeni nereușind să avanseze măcar un centimetru pe calea debirocratizării. De aceea, tehnic vorbind, șansele ca actualul guvern să reușească ce nu au putut predecesorii lor tind la zero…
Și mai rău, după cum au debutat discuțiile pe tema reformei administrative, e clar că de această dată vom avea un eșec… răsunător. Presați de timp și de necesitatea de a arunca peste bord cât mai repede ce se poate, pentru a păstra corabia pe linia de plutire, guvernanții au găsit soluții jalnice: S-a propus tăierea a câteva zeci de mii de posturi neocupate (deci economii zero și reformă mimată pe ritmuri de manele), plus vreo 15.000 de posturi reale și ocupate, dar alese pe Schema Pristanda: Unul la prefectură, unul la spital, două la școala de fete etc.
Punem primăria la pământ, dar economisim doi lei!
Singura certitudine este că „reforma” propusă acum va afecta exact instituțiile care funcționau cât-de-cât și va pune cruce departamentelor din primării care deja scârțâiau. La Primăria Constanța, de exemplu, după plecarea fostului primar Decebal Făgădău și-au dat demisia jumătate din lucrătorii departamentului de Comunicare Publică, iar primăria, pentru a reduce costurile, nu a angajat pe nimeni în loc. În mandatul lui Făgădău, departamentul nu comunica nimic pentru risca să dea de gol matrapazlâcurile din primărie. După schimbarea echipei lucrurile merg aproape la fel de prost – comunicate slabe, scrise pe fugă, explicații insuficiente, întârzieri la solicitările de informații etc. – de data asta pentru că volumul de muncă e prea mare pentru numărul de angajați. Dacă în urma reformei vor mai da afară măcar un angajat, fie pun lacătul, fie eu (ca jurnalist) nu le mai fac solicitări, ci îi dau direct în judecată – pentru că altfel nu am cum să aștept ca Departamentul să îmi răspundă la timp…
Soluții sunt, guvernanții se fac că nu le văd
În județul Constanța funcționează o primărie într-o comună care are câteva sute de locuitori. Având în vedere numărul minim de posturi de acoperit și populația satului, e rezonabil să estimăm că 5-10% din forța de muncă din comună lucrează în primărie. Existența acelei primării e o dublă bătaie de joc: Cu număr minim de funcționari, serviciile publice sunt la pământ, și în același timp comuna are nevoie de sute de mii de lei de la guvern sau autoritățile județene – doar pentru a ține lumina aprinsă și salariile plătite.
În fiecare județ sunt 5-10 asemenea cazuri de comune care ar trebui eliminate imediat. Pe vremea comunismului, anual erau desființate zeci de unități teritoriale – deși și în acea perioadă legislația era complicată, bașca desființările se făceau de obicei și cu strămutarea populației și toate eforturile aferente.
Nu mai zic – actuala coaliție dispune de o majoritate confortabilă și de o Opoziție de carton. Dacă ar vrea, ar putea modifica și Constituția, d-apoi legislația privind desființarea comunelor.
Un sediu mic și doi angajați care să preia cererile localnicilor ar fi soluție optimă. Clădirile ar putea fi refolosite pentru școlarizarea copiilor sau ar putea fi valorificate, echipamentele donate altor primării, iar în 6-12 luni ai putea realiza astfel economii de zeci și sute de mii de lei, anual. Or, așa cum au fost creionate de actualul guvern, măsurile de „reformă” vor lăsa în picioare aceste comune disfuncționale. În schimb, vor fi puse să taie din posturi exact acele comune și orașe mari, care își permiteau schema de personal, sau chiar aveau nevoie să mai angajeze câte un urbanist, un expert în achiziții etc.
În loc să desființeze prefectura, partidele își împart funcții
Parcă în bătaie de joc, în același timp în care ne prezentau planul de exterminare a câteva zeci de mii de angajați din primării, partidele din coaliție au anunțat triumfale împărțirea posturilor de prefect.
Spun „bătaie de joc”, pentru că, la nivel local și regional, nu există funcție mai inutilă decât cea de prefect. După descentralizarea administrativă din anii 90, funcția de ordonator de credite a trecut de la prefectură, la consiliile locale și județene, iar „reprezentantul guvernului în teritoriu” a rămas o sinecură de lux, pentru protejații partidelor de guvernământ.
Momentan, prefecții mai au doar trei îndatoriri – și alea de râsul curcilor: „Supraveghează” organizarea alegerilor, „conduc” comitetul pentru situații de urgență, respectiv „verifică” legalitatea hotărârilor de consiliu local. În realitate, la alegeri muncesc primăriile, poliția și autoritățile electorale, rolul real al prefectului (în caz că există unul…) putând fi preluat de oricare din aceste autorități. Situația e și mai penibilă la comitetul pentru situații de urgență: Acum patru ani scriam de o decizie ilegală a acestui comitet din Constanța, prin care comisia condusă de prefect și alcătuită din polițiști, spioni, jandarmi, militari, plus șefii șantierelor navale, rafinăriei, centralei electrice, aeroportului etc. și având doar un medic în componență (și acela – cu rol consultativ!) a dispus o stare de urgență… medicală!
Practic, singura funcție reală și utilă a prefecturii este aceea de a verifica HCL-urile și de a le bloca pe acelea ilegale. Inutil să spun, însă – 99% din prefecți nu au noțiuni elementare de drept – deci și acolo rolul concret al prefectului este de a prinde muște, într-un birou cu uși capitonate.
Faptul că acesta este singurul rol al prefecturii care chiar contează explică de ce, la recenta împărțeală, USR a renunțat la 9 din cele 13 posturi de prefecți care li se cuveneau, conform algoritmului: Primarii de mari localități au nevoie de prefecți obedienți, care să treacă cu vederea matrapazlâcurile din consiliile locale. Or, USR, neavând mulți primari, după ce și-au asigurat prefecți USR la Timișoara, București și pe unde mai aveau nevoie, au dat la schimb prefecturile inutile, pe funcții de secretari de stat.
Revenind la „reforma administrativă”, dacă guvernul chiar ar fi interesat de așa ceva, primul lucru care ar trebui făcut ar fi desființarea prefecturilor. Zilnic, 42 de prefecți merg la serviciu ca să facă… nimic. Iar în spatele fiecăruia dintre ei e o armată de 50-100 de angajați care îi ajută să facă… nimic.
Verificând organigramele prefecturilor din țară, am găsit 44 de angajați în Prefectura Tulcea (în 2020), respectiv 57 la Mureș (în 2021). La o medie de 50 pe județ (în realitate media e probabil mai mare), ies peste 2.000 de angajați, plus 500-1.000 de jandarmi care asigură paza. Deci avem 150-200 de juriști care chiar eu de lucru (și care ar putea asigura verificarea legalității hotărârilor de consiliu local și fără ca actele lor să fie semnate de un prefect habarnist), restul circa 2.500 de inși care taie frunză la câini – în frunte cu șeful lor ierarhic…
Un articol de Răzvan PETRE
