Oil Terminal, paravan al sponsorizărilor campaniilor electorale liberale
Lupta pentru mărire a aşa-zişilor politicieni locali ai Constanţei atinge valori absurde. Costurile campaniilor electorale ajung să se ridice la cote inimaginabile pentru un om de rând, fapt ce denotă dorinţa acerbă a acestor personaje cu veleităţi de mari politicieni, de a accede cu orice preţ la funcţii şi ranguri înalte în Guvernul şi Parlamentul României.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Sursele acestor campanii electorale sunt variate, începând de la sponsorii direcţi care investesc în slugile parlamentare cu anumite intenţii puternic materiale, mergând până la folosirea banului public provenit din marile societăţi comerciale cu capital majoritar sau parţial de stat. Cum se folosesc aceşti bani publici, sau cum sunt deviaţi de la traseul lor normal către conturile de campanie a diferiţilor “politicieni” cu target Parlament sau Camera Deputaţilor, putem vedea sau cel puţin putem să tragem o concluzie dintr-o serie de mici măgării aflate în derulare chiar la Constanţa, mai precis în curtea celei mai mari societăţi cu capital de stat, Oil Terminal. Oil Terminal Constanţa este singura companie din România specializată în prestări de servicii privind primirea, depozitarea, condiţionarea şi expedierea ţiteiului, păcurii şi a altor materii prime lichide pentru import, export şi tranzit. Compania a înregistrat anul trecut un profit net de 7,43 milioane de lei, de aproape cinci ori mai mare faţă de nivelul de 1,56 milioane de lei, raportat în anul 2006. Afacerile companiei au crescut, anul trecut, cu circa 1%, ajungând la 123,5 milioane de lei. Acţionarul majoritar al operatorului de depozite de carburanţi din Constanţa este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care controlează 59,62% din capital. Alţi acţionari sunt Fondul Proprietatea, cu 10% şi Fondul de Investiţii Broadhurst, cu alte 7,6% din titluri. După cum bine se vede, această găină cu ouă de aur este poftită de mulţi care ar vrea la un moment dat să o declare nefezabilă şi să o scoată la mezat pe doi bani, pentru ca ulterior s-o cumpere pe nimic. Dar până atunci, această sursă ultrapotentă de bani, este atacată din toate părţile, prin diferite tertipuri comerciale, în sensul că prin anumite pseudo-contracte comerciale în care sunt rulate sume imense de bani, se sponsorizează de fapt campanile electorale ale anumitor indivizi care au misiunea de a ajunge în Guvern sau Parlament.
Lacrimi cu interes imobilar
La data de 17 ianuarie 2008, o firmă din Constanţa intră în posesia unui contract ciudat încheiat cu SC Oil Terminal Constanţa. SC Agla SRL din Constanţa este câştigătoarea unei licitaţii organizate de Oil Terminal, care are ca obiect de aplicare “dezimvestirea utilajelor şi echipamentelor aferente acestora”, la un depozit de carburant şi produse petroliere aflat în zona Pod Butelii – şoseaua Brătianu din Constanţa. În luna martie 2008, Tribunalul Constanţa a dat câştig de cauză operatorului de depozite de carburanţi Oil Terminal în procesul în care compania şi Consiliul Local Constanta îşi disputau dreptul de proprietate asupra unui teren de peste 38,4 hectare, aferent unei unităţi de înmagazinare a produselor petroliere. Astfel, instanţa a anulat o hotărâre emisă de autoritatea locală în luna martie 2007. Acel depozit de carburant efectiv ras de suprafaţa amintită, pentru a face loc rapid unor investiţii imobilare. Cum activitatea de “dezimvestire” trebuia să coste destul de mulţi bani, cineva din cadrul Oil Terminal a venit cu ideea de a plasa afacerea unei firme agreate. Momeala deja aruncată a atras imediat prietenii celor din Oil Terminal. Informaţia a fost însă din timp aflată de un personaj probabil din anturajul lui Mihai Lupu, directorul general al Oil Terminal, membru marcant al Partidului Naţional Liberal din Constanţa. Amarildo Viorel Iosifides a aflat de pont şi după câte ştim a şi demarat din timp, încă din 2007, procedurile de achiziţie a unui SRL profilat pe recuperare materiale refolosibile. SRL-ul ales este SC Agla SRL cu sediul, pe atunci, în localitatea Ovidiu. Agla în limba turcă înseamnă “plâns” sau “lacrimi”. Firma la ora preluării era la zi cu toate plăţile către stat şi avea o situaţie financiară bunicică. Capitalul social al firmei era de 210.00 RON, numărul părţilor sociale era de 21, iar valoarea unei singure părţi sociale era de 10.00 RON. Obiectul de activitate al SC Agla SRL era în principal “Recuperarea materialelor reciclabile sortate, recuperare deşeuri şi resturi nemetalice reciclabile, procesare şi valorificare”. În datele de bilanţ din anul 2005, firma înregistra o cifră de afaceri de 1026092.00 RON, avea un număr de 14 angajaţi şi profitul declarat era zero. La data preluării firmei de către Iosifides, managerul acesteia era Vasile Zaharia. Din cauza faptului că activitatea firmei ce se derula aproape exclusiv în oraşul Ovidiu se diminuase, Zaharia a decis să o vândă. Pe Iosifides, Zaharia l-a cunoscut pe vremea când ambii lucrau în Portul Constanţa în cadrul SOCEP Constanţa. Din cauza faptului că Iosifides s-a ocupat cu furtul de îngrăşăminte din cadrul unităţii amintite, fiind prins la un moment dat cu un camion plin de îngrăşăminte pe care ar fi încercat să-l scoată din Port, acesta şi-a pierdut locul de muncă şi s-a ales şi cu un dosar penal la Poliţia Port pentru furt. Relaţia de amiciţie dintre Iosifides şi Zaharia s-a menţinut însă, culminând cu asociarea primului în firma pe care Zaharia voia să o vândă. Iosifides i-ar fi spus lui Zaharia că este bun prieten cu directorul general de la Oil Terminal şi că ar fi fost chiar colegi de bancă în şcoală şi că ar avea “pe ţeavă” o afacere beton pusă la cale de un “mare şef cu relaţii în PNL, care se învârte mai mult prin străinătate”. Iosifides şi cei din anturajul său îl numeau pe marele şef “unchiul” sau “Naşu”. La un moment dat, Zaharia ar fi mirosit că ceva nu era în regulă cu intenţiile lui Iosifides şi astfel s-a retras definitiv din firma Agla. Cum au fost predate firma şi actele ei, Iosifides s-a şi lipit de contractul cu Oil Terminal.
Alambicate sunt vorbele contractuale…
Perversitatea celor care au organizat licitaţia care prevedea distrugerea rezervoarelor de produse petroliere aflate în perimetrul care urma să fie destinat unui proiect imobilar, atinge cote imprevizibile. Pentru a se ascunde de eventualele contestaţii, cei de la Oil au inventat termenul de “dezimvestire”. Căutat în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române acest cuvând nu există, aşa cum nu există nici cuvântul “imvestire”. Există însă expresiile “investire”, “învestire”. Potrivite cu ceea ce vor să facă cei de la Oil, prin firma Agla, ar fi expresiile “dezafectare”, “demolare”, etc. Acest tertip folosit în contractul atribuit societăţii Agla SRL, are ca scop acoperirea juridică în cazul vreunei contestaţii sau vreunei alte neplăceri. Cu toate acestea, expresia amintită şi folosită de cei de la Oil există undeva într-un manual abscons de contabilitate, dar care se referă la cu totul şi cu totul altceva. Valoarea totală a contractului atribuit celor de la SC Agla SRL este de 1028026.14 RON. O sumă deloc neglijabilă! De la atribuirea contractului (şi probabil a banilor) şi până în prezent, la locul faptei nu s-a petrecut încă nimic spectaculos, ba chiar putem spune că nu s-a aprins nici măcar un bec de acetilenă. Cert este faptul că în locul în care acele rezervoare vor fi să spunem “dezimvestite”, trebuie să se facă şi un foarte mare effort financiar pentru decontaminarea terenului de produsele petroliere infiltrate în pământ demai bine de 100 de ani de când există locaţia acelor rezervoare. Deci, pentru a se putea construi ceva durabil, cu fundaţii serioase, şi fără a se expune nimeni pericolului de explozie datorat acumulărilor de gaze rezultate evaporării petrolului din sol, ar trebui investite alte sute de miloane de RON pentru decontaminare şi drenare a solului. Dar şi pentru aceste activităţi, banii Oil Terminal trebuie acordaţi tot prin şmenuri şi combinaţii, în funcţie de coloratura politică a directorului general.
