Agonia șantierului naval Mangalia continuă: Planul de reorganizare a societății nu a putut fi adoptat, instanța a respins definitivarea tabelului creditorilor și a valorii reale a datoriilor, iar administratorul judiciar se declară încrezător că aceiași creditori care au împins Damen Mangalia în prăpastie vor accepta salvarea șantierului, prin preluarea lui de către altă firmă.
Istoria ultimilor șase ani din viața șantierului naval din Mangalia este de natură să pună sub semnul îndoielii eficiența parteneriatul public-privat și a parteneriatelor strategice semnate de statul român: După șase ani de colaborare, jumătate din angajați au fost concediați, șantierul a acumulat datorii considerabile, iar partenerul olandez dă acum în judecată statul pentru daune de sute de milioane de euro.
Damen acuză Statul Român…
Grupul olandez Damen, care a asigurat managementul operațional al șantierului până anul trecut, acuză Statul Român că a încălcat memorandumul de asociere semnat în 2018. Atunci, Damen a preluat de la Daewoo pachetul de 51% din acțiunile șantierului, apoi a cedat 2% Statului – cu mai multe condiții, printre care aceea că partenerul olandez va avea putere exclusivă de decizie.
Potrivit Damen, nealinierea politicilor și refuzul de a respecta clauzele contractuale au făcut imposibilă continuarea activității și gestionarea eficientă a societății. În consecință, olandezii au cerut fie retragerea din asociere, fie să le fie redate cele două procente din acțiuni cedate anterior statului. Ruptura a fost decisă de acționari în noiembrie 2024, când s-a votat rezilierea contractului, iar ca răspuns, Damen a acționat România în instanța de arbitraj de la Viena, cerând o sumă amețitoare, estimată la 500 de milioane de euro, reprezentând despăgubiri pentru investițiile făcute și pierderile suferite.
… Iar Statul Român acuză Damen
Statul Român, prin acționarul majoritar (Șantierul Naval 2 Mai SA), nu stă cu mâinile în sân și ripostează cu acuzații mult mai grave. Documente din procedura de insolvență arată că autoritățile române acuză Damen de „operațiuni ilegale și orchestrate” menite să falimenteze șantierul. Concret, Statul susține că olandezii ar fi deturnat zeci de milioane de euro prin tranzacții fictive. Metoda ar fi fost umflarea artificială a datoriilor șantierului între 2021 și 2024, prin contractarea unor servicii (IT, Resurse Umane, gestionare documente) de la propriile filiale ale Damen din Polonia și Olanda, în condițiile în care șantierul nu avea activitate. Astfel, datoria șantierului către Damen (sau companiile afiliate) este privită de Stat ca fiind în mare parte nejustificată și artificial creată. Pe fondul acestui conflict, șantierul a ajuns la datorii totale de un miliard de lei.
Privatul și Publicul și-au dat mâna pentru a jumuli cetățeanul
La prima vedere, dreptatea este de partea Statului, Damen angajând cheltuieli către firma-mamă prin care șantierul din Mangalia a ajuns dator-vândut. Practic, deși erau acționari minoritari, olandezii au profitat de clauza prin care aveau putere de decizie. Efectele acestei șmecherii se văd acum: Deși asocierea cu Damen a fost reziliată, datoriile au făcut Șantierul Naval Mangalia insolvabil, iar Damen a revenit în capul mesei din postura de principal creditor.
De partea cealaltă, și Statul are partea lui de vină: Pe lângă fanfaronada din 2018 (când a devenit acționar majoritar – fără drepturile aferente acestui statut), Statul a asistat nepăsător la creșterea datoriilor șantierului din Mangalia. În 2017, coreenii de la Daewoo s-au retras când erau încă pe val, încheind anul cu 150 de milioane de euro profit – dar și cu datorii de 750 de milioane de lei, majoritatea către bugetul statului. Datoriile au continuat să crească și sub bagheta olandezilor de la Damen, ajungând acum la un miliard de lei.
Statul – care pe o firmă amărâtă o execută și pentru 10 lei datorie – a trecut cu vederea ani de zile neplata de către Damen a contribuțiilor aferente muncii salariaților de la Mangalia. Cât despre matrapazlâcurile făcute de olandezi – statul le invocă abia acum, dar la vremea când au fost ele săvârșite, nu a chemat nimeni poliția să constate presupusele ilegalități…
În loc de ajutor, guvernul român dă lecții muncitorilor
„Este pentru prima dată în ultimii 28 de ani când statul român preia controlul asupra unui obiectiv industrial strategic privatizat. Din calitatea de acționar majoritar putem să protejăm eficient interesele statului român și putem să protejăm inclusiv forța de muncă înalt calificată de la Șantierul Naval”, declara în 2018 ministrul Economiei, Dănuţ Andruşcă. Așa cum s-a văzut ulterior, statul n-a preluat niciun control și n-a protejat pe nimeni…
Ba mai mult, actualul ministru al economiei, Radu Miruță, i-a acuzat pe muncitorii de la șantier că protestează nu pentru că nu și-au primit salariile… ci pentru că fac jocuri politice – după care le-a bătut obrazul că nu sunt suficient de educați: „Când erați păcăliți de clasa politică, eu îmi făceam un doctorat serios și asta îmi permite să vă vorbesc astăzi!”
Deși singura șansă acum ar fi ca șantierul să fie preluat de altă companie, Miruță, în loc să pună umărul la îmbunătățirea imaginii șantierului sau măcar să tacă din gură (pentru a salva șantierul, muncitorii și valoarea acțiunilor statului), s-a grăbit să-i pună cruce: „Trebuie ca șantierul să devină atractiv pentru un investitor. În situația în care ați fost aduși, nu este atractiv!”
Cu așa vânzători, cine ar mai vrea să cumpere marfa?
Statul olandez face lucrurile un pic altfel…
În timp ce guvernul României se chinuie să distrugă cel mai mare șantier naval românesc, guvernul Olandei sare în ajutorul Damen.
Deși compania Damen și mai mulți din directorii săi fac obiectul unui dosar penal pentru luare de mită, spălare de bani, falsificare și încălcarea sancțiunilor împotriva Rusiei, autoritățile olandeze au intervenit în favoarea companiei – pentru salvarea locurilor de muncă și a sectorului de construcții navale, considerat strategic. Astfel, la cererea guvernului, parlamentul olandez s-a reunit excepțional și a aprobat un ajutor de stat de urgență, în valoare de 270 de milioane de euro.
Un articol de Răzvan PETRE
