Banii Bisericii sunt un subiect tabu pentru societatea noastră. Nimeni nu știe exact câți bani publici primește anual Biserica Ortodoxă Română din diferite surse: Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăriii, Consilii Județene, Compania Națională de Investiții etc. Singura certitudine este că BOR primește bani publici și nimeni nu știe ce se întâmplă cu ei.
Curtea de Conturi a României, instituția care ar trebui să verifice ce se întâmplă cu banii publici, a răspuns solicitării ziarului „Dezvăluiri” că verifică modul de respectare a legii la „Secretariatul de Stat pentru Culte și la autoritățile administrației publice locale (primării și consilii județene n.n.)-entități prin bugetul cărora se acordă sprijin financiar unităților de cult, aparținând celor 18 culte recunoscute în România.”
Cu alte cuvinte, la întrebarea noastră referitoare la controlul în ultimii 20 de ani a vreunei instituții aparținătoare BOR, Curtea de Conturi răspunde că verifică instituțiile care finanțează Biserica, nu și modul concret în care acești bani sunt cheltuiți de oamenii Bisericii. În cazul fericit în care preoții știu să facă rost de facturi care să explice banii publici primiți, aceștia sunt considerați cheltuiți legal. De asemenea, în cazul salariilor care ar trebui să ajungă la preoți, banii plecând de la Secretariatul de Stat pentru Culte, nimeni nu se asigură dacă în realitate aceștia chiar întră în buzunarele slujitorilor. Desigur, tabele cu semnături se pot face la tot pasul, preoții fiind sub „ascultare”.
Curtea de Conturi, ne informează, în continuare că toate „cheltuielile pentru întreținerea cultelor religioase, precum și desfășurarea activității acestora se acoperă, în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, realizate și administrate în conformitate cu statutele lor”.
Tot de la instituția de control a României aflăm că statul finanțează parțial cultele recunoscute pentru obiective precum întreținerea și funcționarea unităților de cult cu venituri mici sau fără venituri și sub forma sprijinului financiar acordat în completarea resurselor financiare proprii, pentru salarizarea personalului neclerical și clerical astfel:
De la bugetul de stat, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, organ abilitat să controleze modul de utilizare a fondurilor primite de către culte la bugetul de stat, potrivit destinației stabilite
De la bugetul local, prin bugetul primăriilor sau ale consiliilor județene, sub formă de contribuții pentru personalul neclerical angajat la unitățile de cult. De la bugetele locale se pot aloca unităților de cult fonduri pentru completarea veniturilor proprii necesare pentru construirea sau repararea locașurilor de cult sau conservarea bunurilor aparținând cultelor care fac parte din patrimoniul cultural național
Așadar, conform Curții de Conturi a României, instituția verifică, potrivit legii, „Secretariatul de Stat pentru Culte, iar prin intermediul camerelor de conturi județene verifică autoritățile administrației publice locale, în măsura în care aceste entități acordă sprijin financiar unităților de cult”. Nicio referire la verificarea unităților de cult cu privire la modul în care cheltuie banul public venit prin aceste surse de finanțare.
Banul public, cheltuit netransparent de BOR
Deși Secretariatul de Stat pentru Culte (SSC) ar trebui să verifice, conform Curții de Conturi, cum cheltuie episcopiile, parohiile sau alte instituții bisericești banii pe care-i virează în conturile lor, verificarea, în realitate se face pe sistemul „încredere”.
Pentru a exemplifica inexistența unui sistem real de verificare a cheltuirii banului public vă menționăm, două exemple din eparhia Tomisului.
Conform SSC, mănăstirea Sf. Elena de la Mare – Costinești a primit în anul 2014 suma de 95.000 de lei și în anul 2015 suma de 250.000 de lei ”pentru executarea de lucrări de reparații capitale și amenajare corp chilii”. Este greu de înţeles cum o mănăstire construită relativ recent (biserica a fost finalizată în anul 2005) are deja nevoie de ”reparații capitale”. În schimb, de bani pentru amenajarea unui corp de chilii avea nevoie deoarece acest corp trebuia să devină „Vila” de 3 stele folosită în scopuri comerciale de o firmă în spatele căreia este chiar arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Petrescu. Nu întâmplător construcția parțială și dotarea acestui corp de chilii se face în anii 2014 și 2015, exact aceeași ani în care lângă acest corp de chilii se ridică și inaugurează „Centrul de Diagnostic și Tratament Recuperator Sf. Elena de la Mare”. Așadar, banii de la Culte au întregit afacerea.
Instituția statului abilitată să dea Bisericii anumite fonduri, dar și să verifice cum sunt cheltuiți aceștia, SSC, ne-a transmis că, din punctul lor de vedere, la mănăstirea Costinești toate sunt bune și frumoase, că banii s-au cheltuit pentru chilii (așa au primit ei documente justificative), iar dacă noi avem alte bănuieli ar trebui să ne adresăm Arhiepiscopiei Tomisului. Cu alte cuvinte, ne-au pasat chiar către cei suspectați că s-au folosit de bani publici pentru a pune la punct o afacere care produce un profit ce intră în buzunare private. În plus, banii de la Stat sunt destinați bunului mers al mănăstirii, nicidecum amenajării unor camere de hotel cu care o firmă să desfășoare activități comerciale.
Al doilea exemplu al nepăsării Secretariatului de Stat pentru Culte este cazul fermei Nazarcea, investigat chiar de procurorii DNA. În acest dosar, Teodosie Petrescu și alți preoți sunt trimiși în judecată pentru fraudarea subvențiilor APIA. Concret, Arhiepiscopia Tomisului a obținut în perioada 2010-2016 aproximativ 1,3 milioane de lei ca subvenții pentru cultura viței-de-vie, care în realitate nu a existat.
La vremea respectivă, „Dezvăluiri” a adresat mai multe întrebări proprietarului de fapt al Fermei Nazarcea, Secretariatul de Stat pentru Culte, care ne-a explicat că „Arhiepiscopia Tomisului a folosit ferma doar din anul 2008, până atunci fiind un lung șir de procese cu lichidatorul judiciar al SC Nazarcea-Ovidiu SA. Din momentul în care a putut să-și exercite pe deplin drepturile, conform celor comunicate de Arhiepiscopia Tomisului, Centrul Eparhial a efectuat cheltuieli (2009-2016) în valoare de aproximativ 1,5 milioane de lei pentru realizarea lucrărilor agricole și pentru menținerea și conservarea substanței terenului.” Deși nu se explică concret ce fel de cheltuieli s-au făcut și care este dovada realizării lor în realitate, Secretariatul de Stat pentru Culte nu observă nici măcar faptul că Arhiepiscopia a finanțat cu o sumă mai mică decât a luat de la APIA pe aceeași perioadă (din datele noastre obținute de la APIA lipsesc anii 2009 și 2016), iar cei 100 de mii de euro dați de Adrian Năstase în anul 2002 lui Teodosie pentru achiziționarea de utilaje, sunt uitați cu desăvârșire. Nici utilajele, dar nici acei bani nu mai există! În plus, în anul 2010 Arhiepiscopia avea peste 500 de mii de litri de vin (producție 2002, 2003) scoși la vânzare.
Este încă un caz în care Secretariatul de Stat pentru Culte nu verifică în teren ce se întâmplă cu bunurile sau banii statului român, preferând să ceară și să primească niște hârtii cu explicații de la cei bănuiți de fraudă pentru a-și acoperi ridicolul explicațiilor.
Brutăria nu s-a făcut, banii s-au evaporat
Dacă este să ne referim doar la un singur caz de bani publici dați de o primărie și evaporați fără explicații de biserică, ne readucem aminte de hotărârea consiliului local Constanța din aprilie 2014, când primăria lui Mazăre a dat Arhiepiscopiei lui Teodosie 150.000 de lei pentru construirea unei brutării. Aceasta nu a fost construită, dar nici banii nu s-au întors în bugetul municipiului.
Așadar, nimeni, niciodată nu a tulburat cheltuirea banilor publici de către instituțiile bisericești care beneficiază și de alte scutiri de taxe și impozite, conform Legii Finanțelor Publice. Sute de milioane de lei merg anual către BOR (și către celelalte culte recunoscute, BOR fiind de departe cea mai mare) sub forma salariilor clericilor, a cântăreților sau altor persoane, ajutoare pentru diferite reparații etc.
Un articol de Călin GAVRILAȘ
