Peste 2.000 de puieți de ulmi au fost plantați în comuna Pantelimon. Inițiativa aparține primarului Costel Armășescu, cel care nu a uitat că cetatea Ulmetul din comuna sa își are denumirea după pădurea de ulmi care exista aici în urmă cu aproape două milenii.
„Acești puieți au fost plantați în tot centrul comunei și la toate instituțiile publice de pe raza Pantelimonului. Pe viitor vom îmbrăca întreaga comuna. Mai mulți copaci pentru un aer cât mai curat”, spune Costel Armășescu.
Ulmul (în latină Ulmus) este un gen de arbori sau arbuști din familia Ulmaceae, cu scoarța netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne, asimetrice și dințate, albicioase, și cu peri moi pe partea inferioară, cu fructul o monosamară aripată, cu lemnul tare, folosit în rotărie.
Ulmii sunt componente ale multor tipuri de păduri naturale. Mai mult, în secolele XIX și începutul secolului XX, multe specii și culturi au fost, de asemenea, plantate ca arbori ornamentali de stradă, grădină și parc în Europa, America de Nord și părți ale emisferei sudice, în special Australasia. Unii ulmi individuali au atins dimensiuni și vârste mari.
Cu toate acestea, în ultimele decenii, majoritatea ulmilor maturi, de origine europeană sau nord-americană, au murit din cauza bolii de ulm olandez, cauzată de un microfungus dispersat de gândacii de scoarță. Ca răspuns, au fost dezvoltate cultivare rezistente la boli, capabile să restabilească ulmul în silvicultură și peisagistică.
Ulmetum sau „Pădurea de Ulmi”
Cetatea Ulmetum, situată în apropierea localității Pantelimon, este un fost sat al tracilor bessi şi al unor veterani romani. Ea a devenit în secolul IV d.H un castru important al Moesiei Inferior. Atacat mereu de migratori, Ulmetum a fost reclădit în secolul VI, din ordinul împăratului Iustinian.
Prin secolul III, Imperiul Roman a decis ca la răscrucea de drumuri comerciale de la Ulmetum să construiască o puternică fortificație. Treptat, civilii din vicus s-au mutat între zidurile cetăţii, iar satul a dispărut.
Ulmetum este cetatea în care a fost găsit mormântul unui războinic got (secolul IV) iar faptul că acesta se află în interiorul zidurilor (şi nu într-o necropolă din afară, aşa cum era obiceiul), conferă acestui sit un element de unicitate. Între 420 şi 450, cetatea a fost de trei ori cucerită de huni, ultimul atac fiind efectuat de războinici care i se supuneau marelui Attila.
În secolul VI, împăratul romano-bizantin Iustinian a ordonat ca cetăţile din Dobrogea să fie reconstruite. Aşa s-a întâmplat şi cu Ulmetum, doar că, în scurt timp, aceasta a fost distrusă definitiv de către atacatorii avaro-slavi.
