Comisia Europeană propune astăzi ca Uniunea Europeană să creeze o rețea de fonduri pentru soluționarea, la nivelul UE, a crizelor bancare, astfel încât, pe viitor, falimentul unei bănci să nu mai afecteze contribuabilii și să nu mai destabilizeze sistemul financiar. După dezbaterea în cadrul următorului Consiliu European, Comisia Europeană își va prezenta ideile la summitul G20, care va avea loc la Toronto în 26 şi 27 iunie 2010. Aceste fonduri vor face parte dintr-un cadru mai amplu de măsuri care urmăresc prevenirea unei noi crize financiare şi consolidarea sistemului financiar. Comisia consideră că una dintre soluţii este crearea unei rețele armonizate de fonduri naţionale la care băncile să aibă obligaţia să contribuie. Fondurile astfel create nu ar fi utilizate pentru a salva băncile, ci doar pentru a garanta că falimentul unei bănci este gestionat corect şi că nu destabilizează sistemul financiar.
Michel Barnier, comisarul pentru Piața Internă și Servicii, a declarat: „Este …
Comisia Europeană propune astăzi ca Uniunea Europeană să creeze o rețea de fonduri pentru soluționarea, la nivelul UE, a crizelor bancare, astfel încât, pe viitor, falimentul unei bănci să nu mai afecteze contribuabilii și să nu mai destabilizeze sistemul financiar. După dezbaterea în cadrul următorului Consiliu European, Comisia Europeană își va prezenta ideile la summitul G20, care va avea loc la Toronto în 26 şi 27 iunie 2010. Aceste fonduri vor face parte dintr-un cadru mai amplu de măsuri care urmăresc prevenirea unei noi crize financiare şi consolidarea sistemului financiar. Comisia consideră că una dintre soluţii este crearea unei rețele armonizate de fonduri naţionale la care băncile să aibă obligaţia să contribuie. Fondurile astfel create nu ar fi utilizate pentru a salva băncile, ci doar pentru a garanta că falimentul unei bănci este gestionat corect şi că nu destabilizează sistemul financiar.
Michel Barnier, comisarul pentru Piața Internă și Servicii, a declarat: „Este inacceptabil ca contribuabilii să continue să plătească preţul greu pe care îl presupune salvarea sectorului bancar. Nu ei trebuie să fie în prima linie. Eu cred în principiul «poluatorul plătește». Trebuie să ne construim un mecanism care să garanteze că sectorul financiar va suporta costul crizelor bancare viitoare. Iată de ce consider că băncilor trebuie să li se ceară să contribuie la un fond destinat să gestioneze situaţiile de faliment bancar, să protejeze stabilitatea financiară şi să limiteze „contaminarea” altor bănci, dar care să nu constituie un fond de salvare. Europa trebuie să îşi asume rolul de lider în dezvoltarea unor abordări comune şi în asigurarea unui model de cooperare care să poată fi aplicat la nivel mondial.”
De ce sunt necesare fonduri pentru soluționarea crizelor bancare
Criza financiară a obligat guvernele naționale să folosească masiv banii contribuabililor pentru a veni în sprijinul sectorului financiar național, pentru a menține stabilitatea financiară și pentru a proteja depozitarii. Sunt necesare eforturi pentru a evita apariția unor situații similare. Comisia elaborează deja o serie de măsuri de prevenire care ar trebui să reducă posibilitatea falimentelor bancare, însă se impun eforturi suplimentare pentru a garanta că, în cazul unor viitoare falimente bancare, există mecanisme robuste, susținute prin fonduri private, care să facă față unor astfel de situații.
În octombrie 2009, Comisia și-a afirmat în mod clar sprijinul pentru crearea unui nou cadru de gestionare a situațiilor de criză bancară la nivelul UE. Acest nou cadru va include un ansamblu armonizat de competențe și reguli care le vor permite organelor de reglementare să evite falimentele în sectorul bancar și să faciliteze soluționarea corectă a cazurilor de insolvenţă bancară, minimizând totodată costurile suportate de contribuabili ((IP/09/1549). Comisia propune astăzi completarea acestui nou cadru prin crearea unor fonduri pentru soluționarea situațiilor de criză bancară, ale căror amploare și sferă vor depinde, după cum este și natural, de eficiența unei supravegheri și a unei reglementări ameliorate.
Diverse state membre ale UE au impus deja sau iau în considerare posibilitatea de a impune taxe în sectorul lor bancar. Cu toate acestea, lipsa unei abordări coordonate în ceea ce privește valoarea taxelor şi modul de utilizare a banilor implică riscul unor denaturări ale concurenței între piețele bancare naționale și al apariției unor dificultăți la nivelul cooperării transfrontaliere în perioadele de criză.
Ce sugerează Comisia? O rețea de fonduri finanțate de bănci pentru soluționarea, la nivelul UE, a crizelor bancare
Comisia este convinsă că instituirea, la nivelul UE, a unei reţele de mecanisme prefinanţate, cu mandate clar definite, ar fi cel mai bun mijloc de utilizare a banilor proveniţi din taxele impuse băncilor. Fondurile ar avea ca scop finanţarea categoriilor de măsuri prezentate în comunicarea din octombrie 2009 privind gestionarea crizelor, printre care se numără: finanțarea unei „bănci punte” (bridge bank), transferul total sau parţial de active şi/sau pasive şi finanţarea unei separări între băncile „bune” şi băncile „rele”.
Crearea unor fonduri de soluţionare ar spori rezistenţa sectorului bancar la situaţiile de criză şi ar elimina necesitatea de a recurge la banii contribuabililor. Totodată, Comisia recunoaşte că existenţa unor mecanisme ample finanţate de bănci ridică importante probleme de „risc moral” dacă s-ar considera că astfel de fonduri ar fi destinate să protejeze băncile împotriva unui eventual faliment. Acest aspect constituie o preocupare majoră, care trebuie atenuată indicând în mod clar şi fără echivoc că acţionarii şi creditorii neasigurați trebuie să fie primii care să suporte consecințele unui faliment bancar și că fondurile de soluționare nu vor constitui o poliță de asigurare și nu vor fi folosite pentru a salva băncile de la faliment, ci pentru a facilita o gestionare corectă a falimentului.
Amploarea potențială și funcționarea fondurilor
Fondurile pentru soluționarea crizelor bancare trebuie constituite treptat, iar procedurile de colectare a taxelor de la bănci ar putea fi concepute astfel încât să încurajeze un comportament adecvat și să reducă nevoia de a recurge la un mecanism de soluționare. Însă Comisia nu intenționează, în această fază, să detalieze cu precizie cum se estimează că vor funcționa aceste fonduri de soluționare și cât de ample ar trebui să fie ele. Comisia recunoaște că va fi esențial să se asigure o înțelegere clară și o evaluare atentă a efectelor cumulate ale gamei largi de reforme legate de taxe și de capitalul băncilor. În acelaşi timp, va fi necesar să se garanteze că aceste costuri sunt calibrate astfel încât să nu inhibe refacerea economică şi să nu afecteze costul creditelor pentru economia reală.
Etapele următoare
În cursul lunii iunie 2010, Comisia îşi va prezenta ideile în fața miniştrilor de finanţe şi a şefilor de stat din UE, precum şi în cadrul G20. Comisia va pleda pentru un larg consens asupra principiilor şi orientărilor generale.
În octombrie 2010, Comisa va prezenta propuneri detaliate asupra planurilor mai vaste pe care le are pentru dezvoltarea unui nou cadru de gestionare a crizelor, precum şi calendarul prevăzut pentru adoptarea propunerilor sale legislative. Comisia va analiza cu atenţie implicaţiile propunerilor sale de creare a unor fonduri pentru soluționarea crizelor bancare în cadrul analizei impactului ce va însoţi aceste propuneri.
Pentru a menţine egalitatea condiţiilor de concurenţă la nivel mondial, Comisia intenţionează să orienteze eforturile G20 spre o abordare globală a fondurilor pentru soluționarea crizelor bancare, pe baza ideilor prezentate în comunicarea sa.
Informații suplimentare
Comunicarea Comisiei asupra fondurilor pentru soluționarea crizelor bancare este disponibilă la adresa – click aici
O alta adresa -click aici
SURSA: COMISIA EUROPEANĂ
