Şapte scheme voluntare de verificare a durabilităţii biocombustibililor au fost recunoscute, pe 19 iulie, de către Comisia Europeană.
O astfel de schemă verifică dacă biocarburanţii respectă criteriile de durabilitate, unde şi cum sunt produşi aceştia. Dacă regulile schemei sunt respectate, este emis un certificat pentru produsul respectiv.
Ca să primească recunoaşterea, o schemă este verificată pentru a se constata dacă respectă sau nu cerinţele în materie de durabilitate prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile. În cazul în care cerinţele sunt respectate, Comisia acordă schemei o recunoaştere valabilă pe o perioadă de cinci ani.
Biocarburanţii pot fi un înlocuitor ecologic al combustibililor fosili, dar aceştia pot afecta, la rândul lor, echilibrul natural, atunci când culturile de plante ce reprezintă materii prime pentru biocombustibili se extind în detrimentul altor ecosisteme.
Obiectivul UE este ca până în anul 2020 minim 10% din energia …
Şapte scheme voluntare de verificare a durabilităţii biocombustibililor au fost recunoscute, pe 19 iulie, de către Comisia Europeană.
O astfel de schemă verifică dacă biocarburanţii respectă criteriile de durabilitate, unde şi cum sunt produşi aceştia. Dacă regulile schemei sunt respectate, este emis un certificat pentru produsul respectiv.
Ca să primească recunoaşterea, o schemă este verificată pentru a se constata dacă respectă sau nu cerinţele în materie de durabilitate prevăzute de Directiva privind energia din surse regenerabile. În cazul în care cerinţele sunt respectate, Comisia acordă schemei o recunoaştere valabilă pe o perioadă de cinci ani.
Biocarburanţii pot fi un înlocuitor ecologic al combustibililor fosili, dar aceştia pot afecta, la rândul lor, echilibrul natural, atunci când culturile de plante ce reprezintă materii prime pentru biocombustibili se extind în detrimentul altor ecosisteme.
Obiectivul UE este ca până în anul 2020 minim 10% din energia utilizată în transporturi să fie din surse regenerabile. Dacă biocarburanţii vor asigura realizarea acestei cote, vor trebui îndeplinite o serie de criterii de durabilitate. Aceasta înseamnă că biocarburanţii nu pot fi obţinuţi în zone cu o mare biodiversitate, precum ariile protejate sau zonele în care se află depozitată o cantitate mare de carbon, precum pădurile sau turbăriile.
De asemenea, trebuie să existe garanţia că faţă de combustibilii fosili, biocarburanţii utilizaţi în UE contribuie în mod însemnat la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Aici intervine rolul schemelor privind durabilitatea biocarburanţilor. Cele şapte scheme recunoscute de Comisia Europeană sunt: ISCC (schemă din Germania, finanţată public, care vizează toate tipurile de biocarburanţi), Bonsucro EU (iniţiativă sub formă de masă rotundă pentru biocarburanţi obţinuţi pe bază de trestie de zahăr, cu accent pe Brazilia), RTRS EU RED (iniţiativă sub formă de masă rotundă pentru biocarburanţi obţinuţi pe bază de soia, cu accent pe Argentina şi Brazilia), RSB EU RED (iniţiativă sub formă de masă rotundă care vizează toate tipurile de biocarburanţi), 2BSvs (schemă a industriei franceze, care vizează toate tipurile de biocarburanţi), RSBA (schemă industrială pentru Abengoa, care vizează lanţul lor de aprovizionare), Greenergy (schemă industrială pentru Greenergy, care vizează etanolul obţinut din trestie de zahăr şi provenind din Brazilia).
Mai multe detalii pot fi găsite aici.
Departamentul pentru Afaceri Europene
