Lui Gigi i-a șuierat glonțul pe la ureche. Trei ani, din fericire, cu suspendare. Din fericire pentru echipa de fotbal Steaua, care ar fi rămas brusc fără parale și fără obiectul muncii (nu poți să ridici cota de audiență a unei persoane care, din motive obiective, nu poate apărea pe post). Din fericire și pentru Becali, căruia i se confirmă (a câta oară?) că Dumnezeu îl iubește și că țărișoara nu îl merită, la cât de bun este.
În toată povestea e un singur aspect negativ: România a ratat o șansă importantă de a-și demostra încă o dată că e o țară mică. Dacă, în loc de “cu suspendare”, pe sentință ar fi scris “cu executare”, ar fi fost declanșat circul. Prevăzător și bine sfătuit de avocații săi, Gigi plecase deja din țară, spre teritorii mai calde, mai plăcute, și cu reguli de extrădare complicate (între Emiratele Arabe și România sunt extrădați doar infractorii condamnați pentru crime serioase – omor, trafic de droguri sau armament etc.).
Un editorial de Răzvan PETRE
Pe fază, televiziunile din România au relatat pe larg despre faptul că vestea condamnării l-a prins pe Becali în Dubai, unde se afla “pentru a-și vizita finul – pe Mirel Rădoi”. Fapt emoționant și autentic, dacă Gigi ar fi fost renumit pentru vizitele pe care le face finilor, sau pentru faptul că își cinstește nașul de cununie (în loc să spună despre el vrute și nevrute și să îl compromită în public). Încă mai surprinzător este faptul că Gigi, căruia i se făcuse, pasă-mi-te, dor de Rădoi, a greșit adresa: Olteanul-minune joacă la Al Ain, în Emiratul Abu Dhabi, iar Becali dădea declarații live din Emiratul Dubai. Chestie pe care televiziunile “nu au sesizat-o”.
Situația ar fi fost și mai interesantă dacă Gigi ar fi fost acasă, în țărișoară. Asta pentru că, în România, se bucură de avantajele funcției de parlamentar. Cu drepturile aferente, care includ imunitatea blindată prin recentele modificări ale Statutului. Mai mult, el este membru și în Comisia Juridică a Camerei. Facem o paranteză: Cine își închipuie că Gigi s-a vrut în Parlament, apoi fix în acea comie, pentru că are multe idei despre cum ar trebui perfecționate legile ajunse în plen, se cam înșală. Pentru cei care nu știau, denumirea completă a comisiei este “Juridică, de disciplină și imunități”. Cum Gigi nu prea duduie pe partea cu “juridică”, iar partea aia cu „disciplină” e oricum de decor, e destul de limpede ce l-a determinat să intre în zisa comisie. Sigur, el nu ar putea să voteze împotriva ridicării imunității sau arestării sale, dar, până la o eventuală materializare a unor asemenea decizii, poate să îi dez-imunizeze sau să îi dea pe mâna procurorilor pe alții. Adică e în postura unuia pe care e bine să îl protejezi, dacă vrei să primești tratament similar.
Faptul că Gigi, cu suspendare sau fără, a fost condamnat, a dat un nou prilej analiștilor mari și mici să iasă pe la televiziuni și să ceară “decență”, “bun-simț”, “asanarea Parlamentului”, “dezicerea PNL de Becali”, și așa mai departe. S-a vorbit mult despre cum partidele ar trebui să își aleagă mai atent candidații, despre faptul că această condamnare întipărește și mai adânc în conștiințele cancelariilor occidentale ideea că România e o țară coruptă și o democrație pervertită. Toate acestea fiind teze mai mult sau mai puțin corecte.
Din tot iureșul a lipsit însă o constatare necesară: Pentru scoaterea lui Gigi din pușcărie au ieșit în stradă mii de inși. Pentru scoaterea lui din Parlament, cu siguranță, nu va ieși în stradă nimeni. Asta și pentru că, în țărișoara noastră, funcția de parlamentar e asociată cu lenea, imbecilitatea, corupția și fudulia. Gigi, condamnarea lui și circul aferent fac parte din ceea ce, în părțile noastre, se numește normalitate. În final, vă spun și poanta: Cele trei lucruri pe care Becali le-ar lua cu el pe o insulă pustie sunt ProTV, GSP și Digi.
