Energie si dolari

Cazurile Arafat și Tobă – se reaprinde războiul dintre servicii?

Reverberațiile dezastrului de la Colectiv au afectat nu numai viața politică din România, ci și zone ale administrației considerate anterior intangibile. Presa, care altădată nu îi scotea pe Raed Arafat și pe pompieri din categoria „Eroilor”, a luat la puricat matrapazlâcurile „salvatorilor” și manevrele de imagine ale maestrului Arafat – culmea! – într-un moment în care aceștia au cel mai puțin să își reproșeze.

Un articol de Răzvan PETRE

Răfuielile dintre serviciile secrete din România erau destul de frecvente spre sfârșitul anilor 90. Se purtau deconspirările, scoaterea dosarelor de la Securitate, demontarea afacerilor puse pe picioare de servicii. Una din mizele mari ale acestui război era controlul activităților economice conspirate, prin care șefii serviciilor făceau bani pentru structurile din subordine, sau pentru buzunarele proprii. În prim plan se aflau serviciile secrete ale căror activitate se suprapunea pe teritoriul României: SRI, serviciul secret al armatei și cel al MAI.
Cel mai spectaculos incident din acest război a fost Dosarul Țigareta II. În primăvara lui 1998, un avion Iliușin înregistrat în Ucraina a adus pe Aeroportul Otopeni o cantitate impresionantă de țigări de contrabandă, care au fost prelucrate printr-o unitate militară din perimetrul aeroportului. Transportul ilicit nu a fost descoperit din întâmplare de lucrătorii aeroportului, sau în urma vreunei anchete oficiale. Povestea completă a traficului de țigări a fost livrată – cap-coadă și cu toate indiciile necesare – în mod anunim, către redacțiile mai multor ziare centrale. Ulterior, s-a descoperit că acela nu fusese primul transport, iar consilierul președintelui – Zoe Petre – a declarat că în cel puțin o ocazie, traficanții ar fi încercat să folosească una din reședințele prezidențiale pentru a adăposti marfa de contrabandă.
După explozia informațiilor în presă, dosarul a fost preluat de instituția cu cea mai lungă tradiție în materie de mușamalizare – Parchetul Militar. După ce au lălăit-o suficient ca dosarul să dispară de pe agenda publică, procurorii au trimis în judecată un lot restrâns de simpli țârța-pârța. Doi șefuleți de la Otopeni au fost demiși, iar colonelul Truțulescu – până mai ieri un amărât de executant de ordine – a fost încoronat Rege al traficului internațional de tutun. Deși e extrem de amuzant, atât procurorii, cât și judecătorul și-au asumat punctul de vedere că amărâtul Truțulescu putea să dea ordine autorităților civile și militare de pe aeroport și să organizeze o amplă rețea internațională de contrabandă. Condamnat la 7 ani, Truțulescu a executat cinci. La puțină vreme după eliberare, am dat de urma lui pe Litoral, unde desfășura diferite afaceri la mică distanță de reședința prezindețială din Neptun.
Treptat, ghionturile dintre servicii s-au rărit. Dezvăluirile despre operațiunile doi ș-un sfert, sau deconspirările „întâmplătoare” ale agenților SRI și SIA s-au diminuat, ca număr și amploare. Focul s-a reaprins în preajma cursei prezidențiale din 2014. Anterior, în 2012, DGIPI-ul fusese decapitat în urma unor interceptări ale SRI.
Conform lui Ion Cristoiu, care cita, la rândul său, din jurnalul Elenei Udrea, instituțiile de forță s-ar fi scindat în 2014 pe două axe: Careul Maior (șef SRI), Meleșcanu (SIE), Horia Teodorescu (ANI), Alina Bica (DIICOT) și cu Elena Udrea în coadă ar fi fost pro-Ponta. În timp ce axa din spatele lui Iohannis avea ca repere pe Coldea (șef operativ SRI), Kovesi (DNA) și Livia Stanciu (ÎCCJ). Pentru ambele tabere, miza nu era atât victoria în alegeri, cât mai ales evitarea situației ca cealaltă tabără să acapareze puterea absolută.
În același context, s-a mai întâmplat un eveniment aparent minor. Raed Arafat – a cărui statuie de „tehnocrat în luptă cu sistemul” fusese clădită mediatic de-a lungul ultimor 10 ani și care declarase personal în nenumărate rânduri că nu se implică în politică – a apărut cap de listă printre susținătorii lui Ponta. Această manevră urmărea transferarea capitalului de imagine al lui Arafat asupra lui Ponta – mai ales pentru că Arafat este foarte respectat în județele din Ardeal în care au apărut primele centre SMURD – dar în care Ponta și PSD scot tradițional scoruri mizerabile la alegeri.
Un alt fapt trecut ușor cu vederea a fost acela că, după accidentul din Apuseni, același Victor Ponta îl propusese pe același Raed Arafat pentru a prelua conducerea unui serviciu secret – STS.
Deși e alintat cu apelativul „medic”, Arafat are în spate o lungă istorie de relații cu MAI. Între oamenii din structura MAI, Arafat era respectat și temut ca un zeu – statut pe care în Ministerul Sănătății nu l-a avut niciodată (ba, din contră, în MS era privit cu neîncredere de colegi și subordonați). Pe la colțuri, se vorbea și se mai vorbește de relațiile lui Arafat cu șefii DGIPI (serviciul secret al MAI).
De-a lungul anilor, Arafat a direcționat resursele Sănătății și ale Fundației pentru SMURD pentru dotarea unităților din subordinea MAI. Ministerul Sănătății a organizat achiziția de ambulanțe – inclusiv cele deținute de ISU. De la fundație au plecat sume consistente strânse sub sigla SMURD, dar cu destinația Pompieri și Inspectoratul Aviației MAI. În paralel, sub supravegherea și uneori chiar la propunerea lui Arafat, a fost promovată o legislație care asigura transferul unor sume importante din bugetul sănătății către MAI, Inspectoratele pentru Situații de Urgență asigurând la SMURD doar plata salariilor paramedicilor și întreținerea mașinilor, iar restul cheltuielilor – de la decontarea misiunilor și până la salariile medicilor SMURD – fiind acoperite din banii Sănătății.
Pe parcurs, Arafat părea să fi devenit un alintat al tutoror serviciilor – fundația sa primind sponsorizări de la SRI și având site-ul inclus între cele apărate pe linie de securitate cibernetică de STS. Să fi fost momentul în care Arafat a fost propus șef la STS (propunere căreia el nu i s-a împotrivit), picătura care a umplut paharul?
Cert este că după dezastrul de la Colectiv, Raed Arafat a intrat în bătaia focului. Asta deși, cu acest prilej, el nu a făcut decât ceea ce făcuse de fiecare dată. După accidentul din Apuseni, Arafat a declarat senin la emisiunea lui Gâdea că a întârziat demararea operațiunilor de căutare a victimelor, pentru ca apelurile disperate ale acestora să poată fi verificate. În fața acestei informații, care îi angaja răspunderea morală (dacă nu și pe cea penală), ziarul Dezvăluiri a fost singurul care a luat atitudine. De asemenea, toată presa a preluat din zbor minciunelele lui Arafat privind neinplicarea sa în organizarea și coordonarea operațiunii de salvare, sau privind motivele pentru care avionul SMURD zăcea nefolosit.
Și după dezastrul de pe Siutghiol, Arafat și-a traficat popularitatea în sensul acoperirii vinovaților. Procurorii miliatri s-au executat, facând teste ca să verifice dacă strigătele victimelor nu se puteau auzi (așa cum a afirmat șocant Arafat), iar în rest ancheta bate pasul pe loc.
După Colectiv, Arafat a procedat ca de fiecare dată: „Interventia a fost ireproșabilă. Netransferarea pacienților în străinătate a fost nomarală. ISU nu știa de Colectiv!” etc. Colac peste pupăză, modul de reacție al ISU cu ocazia incendiului de la Colectiv a fost net superior bâlbelor pricinuite de accidentul de pe Siutghiol. Cu toate astea, în presă „s-a deschis sezonul de vânătoare la Arafat”. Toate afirmațiile secretarului de stat – care altă dată erau înghițite pe nemestecate de o media fascinată parcă de aura „salvatorului” – au fost acum întoarse pe toate fețele. Rând pe rând, toate redutele minciunii și toate personajele-cheie din ISU București au picat, tsunami-ul dezvăluirilor amenințând să îl măture și pe șeful IGSU – colonelul Cornea – cel ajuns în fruntea Inspectoratului în paralel cu urcarea lui Arafat pe cele mai înalte culmi ministeriale.
Într-un fel de retorsiune, au apărut în presă informații despre vârful de lance al acestei campanii – Cătălin Tolontan de la GSP. După această semi-deconspirare, „Tolo” a fost forțat de circumstanțe să dea un fel de desmințire palidă și lipsită de credibilitate, prin care a arătat că tatăl său – ofițer de rang înalt, înainte de 1989, în cadrul controlului frontierei la Aeroportul Otopeni – nu fusese ofițer de Securitate.
La scurtă vreme, a explodat de nicăieri scandalul de plagiat ce îl vizează pe „tehnocratul” Petre Tobă. Superior direct al lui Arafat și principalul personaj care ar trebui să ceară demisia secretarului de stat, generalul Tobă a fost prins cu un plagiat vizibil din lună, dar care nu surprinde pe nimeni, mai ales că e vorba de un individ promovat constant de Gabi Oprea – senseiul doctoratelor copy-paste din MAI. Pare un pic ciudat că informațiile despre doctoratul lui Tobă (altfel un tip vulnerabil în fața instituțiilor de forță, prin implicarea lui într-o serie de dosare penale) apar fix acum, deși implicarea lui în politică și funcții importante sunt la fel de vechi ca doctoratul plagiat.
Treptat, tot scandalul din MAI începe să aducă cu climatul de la sfârșitul anilor 90, când se purtau deconspirările, dezvăluirile cu țintă și pe surse și ghionturile date date unul altuia de către serviciile secrete. Se prefigurează chiar un deznodământ precum în cazul Țigareta II, când insighifiantul Truțulescu a fost scos țap ispășitor, într-o afacere în care adevărații organizatori ai contrabandei cu țigări au pierdut zeci de milioane de dolari. Ca atunci, scandalul actual din MAI se poate opri la decapitarea ISU București și la reașezarea situației dintre servicii.
Colac peste pupăză, în toiul acestui scandal a explodat și povestea arestării extremistului maghiar Atilla Beke. Această operațiune este rolul colaborării în premieră între SRI și DGIPI. Să fie acesta un semnat al îngropării securii războiului? Sau un nou cartonaș galben arătat de SRI (care îl supraveghea pe Beke) structurilor din MAI (deși suspectat de activități extremiste, Beke deținea un poligon de tragere autorizat de Poliție)?

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top