De ce pierdem aici, dar câştigăm la CEDO?
În ultima vreme, din ce în ce mai mulţi români care pierd în instanţele româneşti îşi caută dreptate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Şi culmea, contrar situaţiei din România, la CEDO aceştia chiar îşi găsesc dreptatea. Aşa se face că în ultimii 12 ani, Statul român a fost obligat să plătească despăgubiri în valoare de aproape 40 de milioane de euro, celor cărora li s-au făcut nedreptăţi în sălile de judecată româneşti. Deşi acest lucru înseamnă mai mult de 3 milioane de euro pe an, până acum nici un magistrat nu a fost sancţionat pecuniar pentru greşelile care ne costă atât de mult. Care sunt totuşi explicaţiile fenomenului ce ia o amploare din ce în ce mai mare, vă lăsăm să vedeţi în rândurile ce urmează.
Un articol de Andreea PAVEL
Facultăţile de Drept nu ne învaţă despre CEDO
Din păcate, cel puţin în Constanţa, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative (FDSA) se laudă cu „cele mai avansate metode de studiere la nivel european”, dar, din păcate, cu nici o specializare în prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În mod contrar, reprezentanţii facultăţii ne asigură, pe site-ul oficial al FDSA, că instituţia „asigură absolvenţilor săi posibilităţi sporite de a-şi exercita profesia atât în ţara noastră, cât şi pe plan european”. Pentru început, Facultatea de Drept Constanţa ar trebui să asigure studenţilor o minimă specializare în ce înseamnă CEDO, astfel încât în viitorul apropiat să nu mai fie nevoie ca românilor să li se facă dreptate tocmai la Curtea Europeană, ci direct în instanţele româneşti. Deocamdată, specializările FDSA sunt în drept, administraţie publică, asistenţă managerială şi secretariat, poliţie comunitară şi sociologie, în timp ce masterul se poate face în drept maritim, legislaţie privind siguranţa transporturilor, drept public, ştiinţe penale şi drept canonic.
Specializări à la Strasbourg, doar cu vorba
Nici în planul de învăţămând al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti nu există vreun curs pe parcursul căruia studenţii să deprindă cunoştinţe despre prevederile Convenţiei Europene. Singura situaţie în care studenţii pot învăţa câte ceva despre ceea ce implică normele europene ar fi participarea la activităţile Centrului de Drept European, din cadrul centrului de cercetare, care nu este însă obligatorie. Cât despre cursuri, există unul singur despre „Protecţia Internaţională a Drepturilor Omului”, unde se predau aspecte generale despre instituţii, organizaţii internaţionale şi istoria acestora, şi drepturile omului, dar, din nou, nici un cuvânt despre CEDO.
Nici Facultatea de Drept din Iaşi (care, ca un mic amănunt, scoate pe bandă rulantă 400 de absolvenţi pe an) nu prea oferă condiţiile necesare specializării studenţilor în Convenţia Europeană. Astfel, pe pagina de web, la capitolul „Introducere”, reprezentanţii facultăţii promit foarte pompos să-şi integreze studenţii „în spaţiul naţional şi european”. Cu toate acestea, la nici unul dintre subpunctele capitolului „Obiective” nu este menţionată nici o soluţie ori metodă prin care această integrare europeană să fie înfăptuită şi în practică, nu numai teoretic.
Aşa se face că mii de studenţi absolvenţi ai facultăţilor de drept din România ajung avocaţi (în cel mai bun caz) fără să deprindă în cei patru ani nici măcar un minim de cunoştinţe faţă de ceea ce înseamnă Convenţia Europeană, noţiuni care i-ar putea ajuta într-o mai bună reprezentare a românilor în instanţele româneşti şi, cu această ocazie, ar scuti şi Statul de câteva milioane de euro, despăgubiri anuale… .
Revolta absolvenţilor din Constanţa: „Materii inutile pentru salarii de 10.000 RON/lună!”
Jurnaliştii DEZVĂLUIRI au stat de vorbă cu un fost absolvent al Facultăţii de Drept, din Constanţa, care ne-a declarat următoarele: „Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Ovidius” este o bătaie de joc şi o jignire la adresa a ceea ce înseamnă Învăţământ. Cum să se ţină cursuri despre Convenţia Europeană a Drepturilor Omului când decana facultăţii are trei cursuri de sociologie, politologie şi filozofie (!!!) la care nici măcar nu vine, deşi obţine peste 10.000 de RON pe lună. Este nevoie de bun simţ. Dacă s-ar scoate acele materii inutile şi s-ar insista pe Convenţie şi pe speţe, şi grile, şi nu pe cursuri inutile şi introduse doar pentru bunăstarea unora, Constanţa ar ajunge departe. Dar, cum să renunţi la acei bani în interesul studenţilor, dar în defavoarea ta?”, ne-a declarat A.I., care doreşte să-şi păstreze anonimatul, spunându-ne că are, totuşi, un master de urmat la Bucureşti… . Vom reveni cu detalii despre acest subiect!
Sturdza cere 65.000.000 €, Cozma doar două
Statul român a plătit până acum pentru încălcarea drepturilor românilor în instanţele româneşti aproape 40 de milioane de euro. Acesta ar mai putea plăti în viitorul apropiat nu mai puţin de 65 de milioane de euro, despăgubiri cerute de prinţul Sturdza, şi alte două milioane de euro cerute de Miron Cozma pentru anii petrecuţi în închisoare. Cu toate că în urma modificărilor legislative, cei care se fac vinovaţi de astfel de greşeli trebuie să plătească, iată că nici până acum nici un magistrat nu a fost sancţionat pecuniar pentru erorile comise.
Explicaţia magistraţilor: Românii sunt procesomani
Frumos este că cei care au păgubit Statul român (de când s-a ratificat acordul de instanţă de la Strasbourg şi până în prezent) cu 36 de milioane de euro şi urmează, probabil, a-l mai „jumuli” de încă vreo 70 milioane de euro, să arunce vina tot pe cei cărora le-au făcut nedreptăţi, spunând că românii suferă de procesomanie şi acesta este motivul pentru care depun nenumărate plângeri la CEDO, chiar dacă nu cunosc legislaţia. Culmea e că, multe dintre cazuri arată contrariul: românii cunosc legislaţia şi câştigă la Curtea Europeană.
I-am întrecut şi pe turci, şi pe ruşi
Aceste informaţii aparţin site-ului euro avocatura.ro care citează un cotidian central. Acelaşi site mai citează un raport al Curţii Europene, din 2007, care arată că topul ţărilor cu cele mai multe plângeri pe cap de locuitor este condus de România. Suntem urmaţi, la o distanţă considerabilă, de Turcia şi Rusia, două dintre cele mai „democratice” state din împrejurimi… . Astfel, ţara noastră se situează pe veşnicul prim loc atunci când vine vorba de astfel de clasamente, din cauza neîncrederii în justiţia oarbă, surdă, invalidă, deci, într-un cuvânt, „legumă”. Aşa se face că un român din 2600 apelează la CEDO.
