Conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu ridică probleme care afectează direct țara noastră, iar evoluția lor în ultima lună riscă să creeze crize fără precedent.
O primă problemă, care poate afecta țara noastră cât de curând este una cu care România nu s-a mai confruntat recent: Poluarea severă.
Începând în 6 iulie, ucrainenii au atacat navele civile rusești din Marea de Azov. Peste 100 de petroliere, nave cargo, dar și barje, remorchere și două macarale plutitoare au fost lovite de drone. După implementarea de către ruși a unor măsuri de contracarare, atacurile s-au mutat la navele din Marea Neagră. Dacă aceste atacuri ucrainene au fost până la urmă machiate ca fiind împotriva unor ținte legitime și prezentate în presa din România, nu la fel s-a întâmplat cu replica rușilor – probabil pentru a nu fi stricată impresia generală că ucrainenii câștigă războiul. Așa ne-am trezit pe 21 iulie cu o navă atacată în dreptul coastelor românești – aparent din senin, în realitate ea fiind doar cea mai recentă victimă a schimbului de focuri dintre Rusia și Ucraina.
În ultima săptămână – complet nerelatat în presa din România – Rusia a impus o blocadă de facto a porturilor ucrainene. Au fost atacate infrastructura petrolieră, portuară, precum și toate vasele care intrau sau ieșeau din porturile ucrainene de la Marea Neagră. Mai puțin pregătiți decât ucrainenii, rușii nu au lovit decât 15-20 de nave, dar – lucru important – de data asta acțiunea e în imediata apropiere a țărmurilor noastre.
Cel mai mare pericol e ca una din navele lovite de ruși să fie grav avariată sau să se scufunde – iar noi să ne trezim cu o mare pată de petrol. Problema e că, deși avem echipaje competente în limitarea și evitarea poluării cu hidrocarburi în bazinele portuare, nu am mai avut niciodată de curățat o maree de petrol ajunsă la țărm. În plus, știm cu toții ce mare deranj și scandal se face pentru algele ajunse pe plaje. Înlocuiții 100 de tone de alge cu 100 de tone de păcură și problema e de 100 de ori mai mare…
Nici din partea ucrainenilor nu putem sta liniștiți: O parte din alimentarea cu petrol și mai ales producția de motorină în România depind de importul de aur negru din Kazahstan, care se face printr-un terminal din portul rusesc Novorosiisk. Săptămâna trecută ucrainenii au atacat o navă sub contract cu Chevron alimentată prin acest coridor, iar interesele României sunt minuscule prin comparație cu cele ale Chevron. Bașca, terminalul respectiv livrează inclusiv petrol rusesc nesancționat, și a mai fost atacat acum un an de ucraineni, deci posibilitatea să avem o pauză în livrările de petrol e cât se poate de reală.
Dacă amenințările conflictului din Ucraina sunt apropiate și imediate, cele ale conflictului din Iran sunt mai îndepărtate, dar potențial catastrofice. SUA și Iran sunt în plin conflict, iar singura șansă să avem pace în Golf este ca americanii să rămână (din nou) fără bombe și să-și epuizeze rezerva strategică de petrol. Datorită manipulărilor bursiere ale lui Trump precum și faptului că SUA exportă petrol în draci din rezerva strategică, costul barilului e undeva pe la 90 de dolari – deși real ar trebui să fie între 150 și 200 (prețul „spot” al barilului de petrol la ora la care e scris articolul este 141 de dolari). Inevitabil, cele două realități invocate mai sus (stocul limitat de bombe și de petrol ale SUA) se vor epuiza – dar nu și stocul de mândrie al SUA. Prin urmare e o chestiune de timp ca prețul pe bursă al petrolului să prindă din urmă prețul real.
Ca referință, petrolul kazah pe care îl importăm noi se vinde la un discount de circa 5% față de indicele Brent, iar petrolul românesc e extras de OMV cu 17-18 dolari pe baril și devine profitabil de la 30 $/baril, de la prețul acesta în sus fiind profit curat. Prin urmare, cu un preț la benzinărie dictat de o cotație internațională de 150 $/baril, companiile și guvernul (bugetul de stat încasează 60-70% din prețul benzinei) ne vor jefui la pompă în stil mare.
Mai rău decât acest jaf, un preț de 15 lei/litru la pompă (care va fi probabil atins până la finalul anului) va provoca inflație cum nu am mai văzut. Sectoare precum transporturile și agricultura vor fi grav afectate. Agricultura în special va suferi o lovitură dublă, atât prin prețul la motorină, cât și prin cel la îngrășăminte. Din 2025, UE a impus taxe vamale prohibitive pentru îngrășămintele din Rusia, îndemnând agricultorii să se orienteze spre alte piețe, precum Orientul Mijlociu. Cu strâmtoarea Ormuz închisă, exportul de îngrășăminte din Golf e la cota zero, FAO estimând deja că la anul multe teritorii vor fi lovite de foamete din cauza penuriei de îngrășăminte și a producției agricole scăzute.
Bun, în situația asta, ce ar putea face România? Diplomatic, suntem niște pitici, deci șansele ca țara noastră să aibă curajul să propună o încetare a războiului din Ucraina (sau măcar o încetare a loviturilor ucrainene asupra infrastructurii petroliere ce asigură fluxul nostru de petrol) sunt zero. România deține teoretic o rezervă de petrol suficientă pentru a acoperi 2-3 luni de consum intern. Spun teoretic, pentru că ea e deținută de privați, nu în depozitele statului, și doar 50% din rezervă se află fizic pe teritoriul țării. În mod normal, ar trebui să ne gândim la extinderea rezervei, dar cu un guvern-fantomă (demis, dar încă în funcție) și cu o clasă politică dependentă 100% de directivele europene, slabe șanse.
Deși la gaze naturale stăm mai bine ca la petrol, nici aici perspectivele nu sunt bune: În 1990 aveam 11 combinate de producere a îngrășămintelor și eram un mare exportator global. În ultimii 15 ani, principala preocupare a autorităților a fost de a-i băga la pușcărie pe toți cei care cereau susținerea acestui domeniu strategic. Rezultatul a fost închiderea și tăierea la fier vechi a 10 din cele 11 combinate, singurul rămas în viață – Azomureș – fiind în moarte clinică după creșterea prețului la gaze, în 2022. Momentan, se dorește preluarea combinatului de către Romgaz, dar dacă UE ne dă peste degete (pe motiv de intervenție neconcurențială a statului), rămânem 100% dependenți de importuri – de unde și la ce preț neștiind nimeni să răspundă.
În fine, în privința unui dezastru ecologic, România aplică până acum tactica „Stați liniștiți la locurile dumneavoastră!” Aceleași autorități care acum o săptămână dădeau pe telefoane „alertă extremă de inundații” pentru două picături de ploaie la Mamaia, când veni vorba de nava arzând lângă Sf. Gheorghe au transmis că „nu există pericol pentru populație și turiști”. În cazul unei poluări masive, cel mai probabil vom fi surprinși și depășiți de situație. Să sperăm că nu ajungem în situația să aflăm cât de pregătiți suntem…
Un articol de Răzvan PETRE
