În Portul Constanța nu mai trebuie să prinzi pește. Este suficient să citești un indicator.
La prima vedere, pescarul amator înțelege un singur lucru: dacă aruncă undița în apă, îl așteaptă o amendă cât o mașină second-hand. Zece mii de lei minim. Treizeci de mii maxim. Parcă ai fi prins cu un petrolier sub braț, nu cu o râmă în cârlig.
Doar că, dacă lași undița jos și deschizi Hotărârea Guvernului nr. 1704/2024, surpriză!
Textul invocat de Compania Națională Aadministrația Porturilor Maritime Constanța vorbește despre plase, unelte fixe de pescuit și situații în care acestea pun în pericol navigația. Adică despre obstacole pentru nave, nu despre nea Vasile care încearcă să prindă doi guvizi de pe dig.
Cu alte cuvinte, compania a reușit performanța administrativă de a transforma un articol privind siguranța navigației într-un bau-bau pentru pescarii de weekend.
Probabil că următorul pas va fi un panou pe faleză:
„Nu călcați pe iarbă. Conform legislației privind transportul maritim internațional, riscați falimentul.”
Desigur, pescuitul poate fi interzis într-o anumită zonă portuară. Nimeni nu contestă dreptul administratorului portului de a restricționa accesul acolo unde există motive de siguranță.
Dar una este să spui clar: „Pescuitul este interzis în această zonă.”
Și alta este să fluturi în fața oamenilor un articol dintr-o hotărâre despre siguranța navigației și să lași impresia că simpla lansare a unei undițe valorează până la 30.000 de lei.
Pare mai degrabă o lecție de marketing administrativ: dacă nu sperie gardul, sperie amenda.
Numai că legea nu funcționează după principiul „să se teamă omul și vedem noi după aceea”.
Legea se citește până la capăt. Iar când o citești, constați că articolul invocat de CN APMC nu vorbește despre pescarul cu undița, ci despre plase și unelte fixe care pot pune în pericol siguranța navigației. O diferență mică pentru un panou, dar uriașă pentru adevăr.
