Venirea toamnei, care în alte locuri înseamnă sfârșit de sezon turistic, este la Constanța doar prilejul unei înnoiri: Din destinația distracției estivale, Constanța și Mamaia devin destinația peisajelor perfecte.
Constanța rămâne refugiul celor care caută clima blândă
Un secret descoperit prima oară de aristocrația română în urmă cu mai bine de 100 de ani este acela că vremea la Constanța este de obicei mai plăcută decât în celelalte provincii ale țării.
Dacă vara asta înseamnă maxime mai scăzute și atmosferă respirabilă, iarna este mai blândă decât chiar în zonele învecinate – Dobrogea interioară, Bărăganul, sudul Moldovei.
La fel, toamna este un anotimp special pe Litoral: Apropierea mării face nopțile calde și plăcute, iar extremele de căldură sau frig sunt temperate de specificul climatic, maxima zilei încadrându-se adesea între 20-25 de grade în lunile septembrie și octombrie.
Plimbări, activități, peisaje
Vremea plăcută și activitățile diverse fac din Mamaia-Constanța destinația perfectă pentru lunile septembrie-octombrie. Dacă la început de toamnă majoritatea locațiilor de vacanță de pe Litoral își închid porțile și întâmpină vizitatorii cu peisaje deprimante asemănătoare unor orașe-fantomă, Constanța și Mamaia rămân vii și vibrante.
Turistul de final de sezon poate alege o plimbare pe plaja din Mamaia, la vânătoare de scoici superbe, în sunetul valurilor și adierea brizei plină de aerosoli. Sau poate lua la pas străzile Peninsulei, unde fiecare casă spune o poveste și fiecare intersecție dezvăluie un peisaj nou.
Unele restaurante din Mamaia și toate cele din Constanța rămân deschise, iar multe dintre ele oferă oaspeților, pe lângă preparatele culinare, și un bonus pe care restaurante din alte locuri nu îl au – peisajul superb al mării sau al lacului Siutghiol.
Dacă vremea este închisă, la Constanța și Mamaia asta nu înseamnă decât schimbarea peisajului. Marea, plaja, valurile, toate capătă culori și forme noi: Într-adevăr, Constanța este frumoasă și pe furtună, așa cum puteți vedea în imaginea de final.
Un articol de Răzvan PETRE
