Menu

Fântâna Mare – comoara ascunsă a Dobrogei de sud Recomandat

Colinele Dobrogei se succed monotone – câmpuri arate, văi line, păduri umbroase. Apoi, după o curbă, răsare de niciunde un peisaj pe care nu credeai că ai să îl vezi în România: Canionul Independența-Deleni, în care stă cuibărită localitatea Fântâna Mare. Vechi sat turcesc, despre care se mai spune metaforic că ar fi neschimbat de pe vremea lui Osman Pașa, Fântâna Mare a fost propus acum 10 ani pentru transformarea în „muzeu viu” inclus pe lista UNESCO. Proiectul a picat iar localnicii au adoptat arhitectura modernă, dar farmecul vechilor case dobrogene și cadrul natural unic s-au păstrat.

Viața satului gravitează în jurul cișmelei de lângă geamie, cea care a și dat numele satului. Aici localnicii se adună pentru a lua apă de băut și gătit, sau pentru a spăla covoarele. În toată Dobrogea de sud vei întâlni asemenea cișmele, dar ele sunt de obicei situate pe traseul vechilor drumuri sau la marginea localităților, fiind destinate adăpării cailor sau turmelor. Un accident fericit ce a intrat în legenda locului a făcut ca la Fântâna Mare apa să țâșnească în inima satului – localitatea întreagă gravitând acum în jurul ei.

Apa care dă cursul vieții

Am coborât povârnișul pe care vine drumul dinspre satul Independența și ne-am oprit și noi în centru, unde am fost întâmpinați de un peisaj rar în Dobrogea, la orele amiezii, în luna lui Iulie: zeci de oameni de toate vârstele, veniți cu treburi la cișmea. Dacă în alte părți viața localității gravitează în jurul centrului civic (primărie – poliție – piață sau târg – centru comercial și magazine), la Fântâna Mare principalul reper este cișmeaua satului – frumos întreținută și acoperită de o cupolă ce aduce cu aceea a unei moschei. Un bărbat cu o Dacie veche căra bidoane de apă, iar în portbagajul mașinii sale am zărit unul lângă altul zeci de astfel de recipiente – în total cam 200 de litri de apă. Ceva mai încolo, pe platoul de ciment și gardul betonat din fața cișmelei, câteva fete spălau covoare. Copii veneau să bea apă, sau se luau la întrecere cu bicicletele. Oameni în toată firea se opriseră în drumul lor să umple sticla cu apă, sau să schimbe câteva vorbe unul cu celălalt. Mai mult ca swigur, la Fântâna Mare zvonurile circulă repede...(Vezi Video)

Potențial turistic uriaș, dar greu de valorificat

Fântâna Mare sau Bașpunar – cum îi spun localnicii – e arhetipul satului turcesc dobrogean. Rămas singurul sat locuit exclusiv de musulmani, acesta mai păstrează din arhitectura specifică – case joase, cu prispă, și acoperite cu olane, ca vechile geamii dobrogene. Farmecul arhitectonic pentru care localitatea era propusă în 2007 pentru includere pe lista UNESCO s-a păstrat pe alocuri. Oamenii locului sunt primitori, deschiși și de bun-simț, iar cadrul natural completează acest tablou, cu canioane maiestuoase, grote locuite încă din Paleolitic și consemnate acum ca situri arheologice și floră și faună unică în România. Valea ce se lărgește spre satul Petroșani e străjuită de abrupturi de zeci de metri și e vegheată de vulturi semeți, ce ar putea să se ridice la cer cu un miel în gheare. Ciobanii locului par să se fi gândit la asta, căci fiecare turmă e bine păzită de câte cinci-șase dulăi mari, gata oricând să dea piept cu șacalul sau cu ciocul păsărilor de pradă.
De la oameni și natură, satul Fântâna Mare are tot ce îi trebuie pentru a deveni un Maramureș în miniatură, al Dobrogei – locația în care agroturismul și turismul de drumeție să ofere un colț de Rai omului ce vrea să scape de agitația orașului.
Toată această frumusețe ascunsă are însă prețul ei – căci Dombrogea a știut să-și ascundă bine giuvaerul cel mai de preț. Bașpunar nu e nici pe departe pe vreunul din traseele turistice consacrate. Deși accesul prin Cobadin și Independența se face relativ ușor și rapid, satul este pe o rută lăturalnică, într-un colț al hărții, aproape de granița cu Bulgaria. În același timp, natura locului e atât spectaculoasă, cât și dificil de îmblânzit. Apa izvorăște doar în vale, iar diferențele mari de nivel au făcut ca până în ziua de azi localnicii să depindă exclusiv de cișmea, în sat neexistând apă curentă și doar câțiva dintre localnici permițându-și „luxul” elementar al unei fântâni proprii.

Izvorul taurului

Cișmeaua din vatra satului Fântâna Mare are o poveste aparte, ce ne-a fost istorisită de unul din localnicii veniți să ia apă: Pe vremuri, casele bătrânilor erau risipite pe dealuri – mai aproape de ogoare și ferite de viiturile din vale. Apa era cărată de la cișmele zidite la nord de sat, de-o parte și de alta a văii ce șerpuiește spre actualul sat Petroșani. Într-o zi toridă de vară, unul din bătrânii din deal a pierdut un taur. Acesta a rupt legăturile ce îl țineau în locul de păscut și, după un muget puternic, a pornit în galop.  Bătrânul și-a strigat vecinii și rudele și împreună au plecat în urmărirea fiorosului taur. L-au ajuns din urmă în valea din mijlocul satului, într-un loc cu verdeață. Taurul se oprise aici și răscolea pământul cu copitele, căutând să adâncească o vâlcea în care se adunase puțină apă. Văzând aceasta, moșneagul s-a luminat și a înțeles bogăția pe care le-o arătase puternicul taur. I-a trimis pe toți să aducă de acasă topoare, târnăcoape, furcoaie sau ce vor mai fi avut prin gospodărie, apoi s-au apucat cu toți a curăța și lărgi vâlceaua cu apă. Bătrânul a avut dreptate – căci pe măsură ce valea se lărgea, apa țâșnea din pământ și umplea tot locul. Au săpat în piatră jgheaburi, au construit prima cișmea de pe acest loc, iar aceasta a devenit inima și vatra satului. În timp, casele noi au fost construite din ce în ce mai jos, spre vale, spre noua vatră. Lângă cișmea a fost zidită o geamie, iar satul și-a primit numele ce urma să dăinuie peste secole: Bașpunar sau Baș Pînar – Fântâna Mare. Și în zilele noastre, sub mica cupolă de moschee ce acoperă cișmeaua, apa țâșnește prin trei guri de curgere, vijelioasă și neînduplecată precum vijelios și neînduplecat era odinioară taurul uncheșului din deal. De-ai goli jgheaburile, ele s-ar umple la loc într-o clipită, așa de multă e apa ce țâșnește din stâncă. E ușor să înțelegi de ce localnicii au numit locul Baș Pînar, căci „baș” înseamnă în limba turcă „ șef”, „căpetenie”, „rege”, sau „cel dintâi”, iar „pînar” – izvor. În inima Dobrogei arse de soare sălășluiește Baș Pînar – izvorul-rege, Izvorul Izvoarelor.

Un articol de Răzvan PETRE

Adaugă comentariu

Dezvaluiri.ro, administratorul site-ului şi autorii articolelor nu îşi asumă responsabilitatea pentru comentarii. Aceasta aparţine în exclusivitate persoanelor care le scriu.

Codul de securitate
Actualizează

înapoi la partea de sus

Revista Presei

Error: No articles to display

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)

Redactor Şef: Ştefan Doru COPOŢ (tel: 0788032808)

Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)

Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Călin GAVRILAȘ

Adresa redacţiei: Constanţa, Bd. Al. Lăpuşneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4
Fax: +40 341 816 200                  E-mail: [email protected]

Copyright © 2014 Organizaţia de Investigaţii Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu îşi asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori şi

conţinutul informaţiilor preluate din alte publicaţii. 

Fotografiile însoțite de simbolul 'T' sunt trucate iar cele însoțite de simbolul 'P' sunt publicitare.

Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Sigma Media- București și distribuit prin chioșcurile Telegraf și Cuget Liber.

Politica de confidențialitate