Video
Librăria Sophia
Reportaj
În urmă cu câţiva ani, o serie de organizaţii civice şi de mediu au organizat o amplă acţiune de protest împotriva construirii unui mall în Parcul Tăbăcărie. Astăzi, pe lângă mall-ul în cauză, parcul mai „găzduieşte” un restaurant, un teren de sporturi urbane, un complex bisericesc, o uzină de tratare a apelor uzate, un pavilion expoziţional, două benzinării şi câteva hoteluri, aflate în diferite stadii de execuţie. Chiar dacă suprafaţa sa efectivă a fost redusă cu peste 50%, Tăbăcărie reprezintă singurul parc autentic al Constanţei, motiv pentru care este luat cu asalt, zilnic, de mii de constănţeni. Pe lângă spaţiul redus, aceştia se mai confruntă şi cu o problemă mai nouă - traficul auto, mai mult sau mai puţin legal, ce se desfăşoară pe aleile parcului. În multe zone ale parcului, aleile pietonale au fost înlocuite de drumuri de acces şi parcări. Până de curând, traficul era restricţionat de bariera amplasată la intrarea în Satul de Vacanţă. O dată cu inaugurarea Pavilionului expoziţional şi a unor hoteluri, precum şi cu crearea unui traseu de minicar de-a curmezişul parcului, traficul a devenit imposibil de controlat.
Un articol de Răzvan PETRE
Ce au oferit primarii constănţeni, localnicilor, în mini-vacanţă?
Începutul celei din urmă luni din primăvara unui an tulbure a adus cu sine, parcă pentru prima oară în 2010, petrecerea şi voia bună, în comunele constănţene. Nu este primul an când şefii administraţiilor locale transformă sărbătoarea dedicată zilei de 1 Mai, în serbare câmpenească. Muzica populară, nelipsiţii mititei şi berea, pajiştile de verdeaţă sau pădurile, hohotele de râs şi aerul curat au completat atmosfera relaxantă din prima mini-vacanţă a acestui an. Lupte tătăreşti, lasere şi artificii, sau tradiţionalism? Cum au ales să sărbătorească unii primari ai comunelor constănţene, alături de localnici, vă invităm să citiţi în rândurile ce urmează.
Un articol de Andreea PAVEL
Ţiganii - căldărari din Cuza Vodă au fost deportaţi de mareşalul Antonescu, în Rusia
Atmosfera creată de Mircea Eliade în nuvele precum „Pe strada Mântuleasa”, sau mai ales, „La ţigănci”, nu înseamnă aproape nimic în comparaţie cu evantaiul de stări prin care treci, dacă ajungi pe strada ţiganilor din localitatea Cuza Vodă, din Constanţa.În fapt, strada este o uliţă îngustă şi şerpuită, astfel încât de-abia încape o Dacie Logan, fără să atingă ţigăncile care stau la poartă, şi reprezintă „bulevardul” cel mai de seamă dintr-un adevărat cartier de vile cu „turnuleţe”, specifice, aveam să aflu, ţiganilor „căldărari”. Căldărarii îşi spun ţigani şi dacă le spui rromi, se răstesc la tine întrebându-te de ce le spui aşa, că ei sunt ţigani! Discriminare? Nici vorbă, ei vorbesc ţigăneasca, sunt judecaţi după legea ţigănească, au obiceiuri ţigăneşti şi sunt ţigani. Sunt foarte uniţi, dovadă fiind concentrarea acestora într-un singur cartier. Sunt mai bogaţi decât ceilalţi locuitori ai comunei şi, pe vremuri, făceau căldări, ceaune şi cazane de ţuică.
Un articol de Andreea PAVEL, Sebastian Adrian TARCEA
Iarna friguroasă şi zăpezile ce au căzut din abundenţă au lăsat în urmă drumuri desfundate, şosele pline de gropi, brăzdate de mii de crăpături. Deja, Ministerul Transporturilor a anunţat că, întrucât costurile operaţiunilor de deszăpezire au fost de cel puţin trei ori mai mari decât se estimase, fondurile destinate reparaţiei covorului asfaltic sunt insuficiente pentru a permite reabilitarea integrală a drumurilor naţionale. Prin urmare, şoselele României, clasificate oricum ca fiind cele mai proaste din Europa, vor fi şi mai proste anul acesta.
Un articol de Andreea PAVEL
Înainte de startul cursei, caii au fost botezaţi şi împodobiţi împotriva deochiului
În comuna Dăeni, din judeţul Tulcea, localnicii au reînviat, o dată cu sărbătoarea Bobotezei, tradiţia „Calului dobrogean”. Pe 6 ianuarie a.c., dis de dimineaţă, toţi caii din localitatea tulceană au fost sunt curăţaţi şi împodobiţi cu panglici şi împletituri roşii, împotriva deochiului, într-un ritual de gătire pentru un an bun, cu recoltă bogată şi sănătate pentru toate animalele din gospodărie. Apoi, preotul comunei a “botezat” armăsarii pentru ca aceştia să fie zdraveni, iuţi şi harnici tot anul. Tradiţia face ca în fiecare an, de Bobotează, copiii, tinerii sau chiar oamenii mai în vârstă ce încă sunt în putere să se înscrie într-o competiţie specifică plaiurilor dobrogene: “Calul dobrogean”.
Un articol de Andreea PAVEL
Autorităţile locale din Săcele au lăsat de izbelişte o minune a naturii
Canionul “Şapte scări” din judeţul Braşov, o minune a naturii, este impracticabil din cauza incompetenţei autorităţilor. În anul 2000, Guvernul Statelor Unite a finanţat construirea şi montarea unor poduri şi scări de acces pe care turiştii puteau intra în corpul muntelui, prin tunelul săpat de ape. În 2009, o plăcuţă de metal prinsă în stâncă la intrarea în defileu avetizează că traseul este impracticabil. Acest avertisment este tot ceea ce au reuşit să facă autorităţile locale în faţa distrugerii traseului: scările metalice s-au degradat, şipcile de lemn au putrezit, barele de protecţie s-au rupt. Parafrazând o vorbă de duh intrată în mentalul colectiv după 1989, putem spune că românii nu sunt în stare nici măcar să sudeze ceea ce au construit americanii!
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Pentru că nu există locuri special amenajate, practicanţii de nudism se fac vinovaţi de “expunere indecentă”
Pe mai multe plaje de pe litoralul românesc se practică nudismul ilegal. Mamaia, Eforie, Costineşti, 2 Mai şi Vama Veche sunt teritorii cucerite de către nudişti la începutul anilor 90 sau chiar, în unele cazuri, de pe vremea regimului comunist. În aceste locuri, “turiştii în fundul gol” pot fi acuzaţi de expunere indecentă. Altfel spus, a sta gol pe plajă echivalează cu a ieşi dezbrăcat pe stradă, căci toate plajele din România aparţin domeniului public. În contextul legislaţiei româneşti, este practic imposibil să apară plaje “private” pentru nudişti, căci accesul este liber chiar şi în zonele de nisip concesionate de către hotelieri. În ţările vestice, pe plajele publice este interzis chiar şi topless-ul, iar persoanele care încalcă legea sunt amendate imediat. Nudiştii au însă la dispoziţie locuri special amenajate.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Vârful Secaru este, la cei 401 metri ai săi, cel mai înalt punct din Podişul Babadagului. Frumuseţea peisajului, dar mai ales caracteristicile speciale ale asociaţiilor vegetale din acestă zonă, au dus la declararea sa ca rezervaţie naturală. Pentru cei care credeau că Dobrogea reprezintă un teritoriu antropizat, în care mâna omului a modificat şi cultivat tot spaţiul natural, Vârful Secaru poate fi o revelaţie. Foarte puţin cunoscută, zona sa este o nebănuită oază de sălbăticie. De altfel, în lipsa unui drum de acces sau a unei poteci marcate, chiar şi accesul în rezervaţie este o aventură în sine.
Un articol de Răzvan PETRE
Mai multe articole..
JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL
