Editorial

Poluarea de care nu vorbește nimeni

La începutul anilor ”90, Pepsi rupea gura târgului cu o sticlă de un litru, returnabilă. Alegerea companiei avea două motive: 1) Românii erau săraci și era mai ușor să le vinzi doar sucul, fără să îi taxezi pe sticlă, respectiv 2) România avea o cultură a reciclării adânc înrădăcinată, după zeci de ani de cumpărat aproape orice „cu sticlă la schimb”. Treptat, cultura a fost dezrădăcinată, iar acum românul mediu consumă probabil mai mult petrol sub formă de ambalaje, decât sub formă de benzină.
„Pentru fiecare sticlă se arde un metru cub de metan!” m-a mustrat un nene când eram copil, după ce m-a văzut aruncând cu pietre, la țintă, într-o sticlă de bere. Practica m-a făcut un bun țintaș, fiind și acum capabil să lovesc și veverița din copac, dar mustrarea lui neobișnuit de tehnică mi-a rămas în minte.
Pe vremea lui Ceaușescu, regula Celor Trei R (reducere, reutilizare, reciclare) era adânc înrădăcinată în mentalul public. Lactatele se vindeau cu sticla la schimb – nu aveai sticla, nu primeai lapte. La bere sau suc plăteai garanție pentru sticlă, care uneori era mai scumpă decât conținutul. Dacă returnai recipientul, îți recuperai garanția. Doar apa minerală și vinul nu mergeau pe sistemul acesta – dar exista până și în satul copilăriei meu un centru de reciclare, unde primeau orice fel de sticlă. Țin minte când am găsit cu prietenul meu, sub porumbarul unei vecine, un maldăr de sticle pe care le-am spălat, apoi le-am predat la reciclare, încasând 10-15 lei – o avere pentru doi puști de 6 ani…
Pungi de plastic existau și atunci, erau vestitele „pungi de 1 Leu”, dar ele erau folosite și refolosite, iar regina pieței era „plasa” – punga din material textil sau plastic, reutilizată de 1000 de ori și uneori lăsată la coadă, să țină locul proprietarului. Copiii duceau maculatură la școală. Gălețile de gunoi erau tapetate cu foi de ziar, iar tomberoanele de la bloc erau pline de coji de cartofi (nu de saci de plastic, ca acum).
Ulterior, ne-am înfruptat din miracolele consumerismului: ambalaje de unica folosință, manusi de unică folosință, tacâmuri de unică folosință, măști de unică folosință. Mai lipsea doar „prietenul de unică folosință” din „Fight Club”…
Sucuri la PET. Mere în țiplă. Carne la vid. Snacksuri la pungă. Vin și nectar la cutie. Pâine de doi lei ambalată și vândută cu 5 lei. Jucării, haine, pantofi, totul complet și corect ambalat. Să aibă data de expirare pe ambalaj, să aibă gramajul specificat pe cutie, să fie totul steril, conform și unic ambalat pentru tine. Ai dreptul să desigilezi ambalajul când vine curierul (apoi să arunci ambalajul la gunoi).

Timp de 10-20 de ani, astfel am fost răsfățați.
Acum s-a întors roata – nu mai suntem ținuți în brațe, ci suntem puși la zid: Reciclează! Colectează selectiv! Stinge becul! Strânge cureaua! Nu ai atins cota, nu ai colectat selectiv suficient, ai irosit mâncare și curent, ai omorât planeta!
Pentru cine nu a observat șmecheria – noi, care am fost încurajați ani de zile să consumăm fără remușcări, suntem acum scoși vinovați și puși la plată: Nu e vina Pepsi că a renunțat la sticlele returnabile – e vina noastră că nu colectăm selectiv PET-urile. Nu e vina supermarketului că are pungi de plastic – ni le dau în continuare, dar noi trebuie să plătim „taxa de mediu” că din cauza noastră le fac și ni le vând. Nu e vina firmelor că ambalează telemeaua în țiplă, suntem noi nesimțiți că o cumpărăm și că după aia aruncăm țipla (în loc să o mâncăm, poate?)
Copiii nu mai duc maculatură la școală. Să duci o sticlă la reciclare nu mai e recompensat – e datoria ta de criminal împotriva mediului să o faci. Statul se implică salvator în continuare – dar nu mai dă bani copiilor care reciclează, ci mogulilor gunoiului care, pe lângă banii din produsele reciclate, beneficiază de subvenții de milioane, unele luate direct din buzunarul nostru.
Tu ești vinovat, eu sunt vinovat, noi suntem vinovați. Companiile? – Nu știu, zice Statul, mai vedem, mai analizăm…
Din televizor, supermarketul X ne anunță că a fost certificat ca fiind „Zero deșeuri” – asta în timp ce, la casă, același supermarket îți bagă ție în sacoșă tone de deșeuri – sub forma ambalajelor, multe dintre ele inutile sau ușor de înlocuit cu alte materiale decât cele plastice. În paralel, cea mai mare firma de băuturi la PET ne anunță din site-ul oficial că „va investi resurse financiare și expertiza sa de marketing în susținerea obiectivului de colectare 100%, cu scopul de a-i ajuta pe consumatori să înțeleagă ce, cum și unde să recicleze”, scopul fiind #olumefărădeșeuri. Evident, compania nu promite nimic clar – ca să nu poată fi prinsă în plin act de „green washing” – și are grijă să arunce responsabilitatea pe consumatori: Noi venim cu expertiza de marketing (n.n. – marketingul reciclării?!? ) și cu o sumă confidențială de bani, iar consumatorii să facă reciclarea!


Pentru compania de sucuri ar fi mai simplu să vină 100% cu sticle reutilizabile, dacă tot mor de grija mediului. Dar n-o fac, pentru că „expertiza de marketing” le spune altceva, și anume că în ultimii 20 de ani ei au devenit cei mai mari comercianți de plastic, la nivel global. Practic, cel puțin la recipientele mici, conținutul (care oricum e 99% apă chioară) costă mai puțin decât ambalajul. Și, între timp, PET-urile lor tapetează toate râurile și plajele planetei
Ironia supremă este aceea că trăim în epoca în care ni se spune de exemplu că petrolul este rău, sau că trebuie să ne reducem dependența de Rusia. Petrolul rusesc este rău – când vine sub forma motorinei pe care o pui în rezervor, dar este bun (chiar minunat!) – când vine sub forma unui PET sau a unei țiple peste caserola de struguri.
Aceasta este noua față a capitalismului: Rolul companiilor este să facă profit. Rolul cetățeanului este să fie vinovat – de exemplu pentru toate gunoaiele create de companii, în goana după profit.

Un articol de Răzvan PETRE

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top