Menu

Expoziţia „Mari Români” – minciuni şi invenţii despre mari români Recomandat

În timp ce Guvernul şi alte autorităţi dorm în front, o serie de firme şi agenţii publicitare au transformat „România 100” în slogan comercial şi campanie de marketing. Pare că Platforma România 100 s-a mutat la magazin - Sub semnul centenarului ni se vând bere, salam şi mititei. Mai nou, suntem invitaţi să ne cheltuim banii la un cunoscut mall din Bucureşti unde sub titlul „Mari români şi invenţiile lor” sunt înşirate o serie de năzdrăvănii şi neadevăruri, menite a demonstra că românii au inventat cam tot ce mişcă – de la avion, la apa rece.

Multe din informaţiile din expoziţie şi materialele de promovare sunt false, dar pe organizatori nu îi deranjează – vii la mall, vezi expoziţia de bazaconii, dacă tot eşti acolo mai cheltuieşti un ban şi la final cam asta e tot ce contează...

Primul om care s-a ridicat de la sol cu o minciună mai grea ca aerul

Spotul de promovare a expoziţiei ne invită să dăm buzna la mall ca să aflăm despre primul om care s-a ridicat de la sol cu un aparat mai greu ca aerul. Clişeul acesta poetic, dar fals de la bun început (orice aparat de zbor, chiar şi un balon cu aer cald, e mai greu ca aerul) e o aluzie la zborurile lui Traian Vuia din 1906. Vuia nu a fost primul om care s-a ridicat de la sol cu un aparat mai greu ca aerul (cum se afirmă în fals în spotul radio) şi nici nu a construit primul avion din lume (cum stă scris pe panoul de la expoziţie). La data primului său zbor, zeci de alţi pionieri ai aviaţiei zburaseră cu planoare şi avioane, iar fraţii Wright aveau la activ încă din 1904 ore întregi de zbor susţinut şi controlat, în ciurcuit, pe distanţe de peste 1.000 de metri etc., faţă de cei 11 metri reuşiţi de Vuia în 1906.
La  primele sale teste, Vuia a stabilit, într-adevăr, un record: A fost primul om care s-a înfipt cu avionul într-un copac. Primul său avion era prea greu pentru a se menţine în zbor, dar prea uşor pentru a nu fi luat de vânt şi testele s-au terminat abrupt, cu avionul avariat şi concluzia că trebuie construit alt aparat.
Totuşi, Vuia rămâne un important pionier al aviaţiei. „Vuia 1” este primul avion din lume cu elicea în faţă (inovaţie esenţială pentru faza iniţială a dezvoltării aviaţiei – dar care nu este menţionată deloc de organizatorii expoziţiei). Totodată, este primul avion care s-a ridicat de la sol de pe roţile proprii. Autorii textului imbecil de la expoziţie se pare că ştiu de acest lucru, dar, în loc să îl prezinte ca atare, se chinuie să vină cu un enunţ savant, care nu e numai aiurea ci şi fals – „primul aparat de zbor din lume care s-a ridicat de la sol în urma accelerării pe o anumită distanţă”. În realitate, toate avioanele şi planoarele cu care zeci de oameni zburaseră înaintea lui Vuia acceleraseră „pe o anumită distanţă” înainte de a-şi lua zborul, de pe dealuri, movile, sau şine construite în acest scop. Avionul lui Vuia avea roţi şi asta îl făcea unic – dar insuficient de interesant, se pare, pentru staff-ul mall-ului ce organizează expoziţia.

Ura! Am inventat vitamina care nu e vitamină şi scaunul ejectabil care nu e ejectabil

În expoziţie, la loc de cinste figurează şi Ana Aslan, cu invenţia ei – Vitamina H3. Ana Aslan nici nu a descoperit, nici nu a inventat Vitamina H3, singura invenţie a ei în acest domeniu fiind legată de denumirea substanţei. În spatele produsului magic împotriva îmbătrânirii stă o substanţă numită novocaină – un drog uşor, folosit ca anestezic de medicii dentişti. Majoritatea persoanelor peste 30 de ani aproape sigur au luat cunoştinţă de efectele novocainei, cu ocazia unui detrartraj sau a altor lucrări dentare.
Ana Aslan a venit cu ideea de a folosi novocaina pentru alte lucruri şi, întrucât asta se întâmpla într-o perioadă în care vitaminele erau foarte la modă, fiind nou descoperite şi clasificate, a făcut ceea ce azi s-ar numi un „rebranding”, dând novocainei numele de „Vitamina H3”. În realitate, novocaina nu a figurat niciodată pe lista moleculelor esenţiale denumite generic „vitamine”. Produsul Anei Aslan este clasificat în majoritatea ţărilor ca „supliment alimentar”, iar vitamina H3, ca „pseudovitamină” – substanţă care e comercializată ca fiind vitamină, dar care nu e aşa ceva.
O altă mare invenţie – din partea organizatorilor expoziţiei de minciuni de la mall – e aceea cu scaunul ejectabil. Păcăliţi de titlul „Mari inventatori şi invenţiile lor celebre”, mulţi reprezentanţi mass-media au proclamat că Anastase Dragomir a inventat scaunul ejectabil folosit în avioane. În realitate, Dragomir nu a fost nici primul şi nici ultimul care a patentat un sistem de evacuare de urgenţă a pasagerilor unui avion. În aceeaşi ordine de idei, scaunul lui nici măcar nu prea poate fi numit „ejectabil” – conform proiectului, scaunul era eliberat din avion printr-o deschizătură din podea (faţă de modelele ulterioare ale altor inventatori, care chiar sunt ejectate prin geamul cockpitului, prin acţiunea unei încărcături pirotehnice sau a unei butelii de aer comprimat).
Scaunul lui Dragomir nu a intrat niciodată în producţie – parţial din cauză că în loc de paraşută era dotat cu un fel de umbrelă ceea ce nu îl făcea foarte sigur, şi parţial din cauză faptului că aplicarea lui presupunea modificări structurale ale avioanelor.
În 2011, când încă nu ne îmbătasem deja de tot cu apă rece, Poşta Română a emis un timbru în cistea lui Anastase Dragomir, în care acesta era creditat a fi realizat „precursorul scaunului ejectabil”. Şapte ani mai târziu, organizatorii expoziţiei de gogomănii au aruncat la gunoi cuvântul „precursor”, ca să dea bine la prostime că noi am inventat scaunul ejectabil.
Atât în timbrele emise în 2011 de Poşta Română cât şi în fotografiile de la expoziţia Mari Inventatori sunt folosite desene şi scheme tehnice ale scaunului ejectabil produs de firma britanică Martin-Baker (care, evident, nu a fost inventat de Anasatase Dragomir).

Victor Babeş a inventat ceva, dar nu ştim exact ce

Cartonul cu Victor Babeş ne informează că acesta a inventat „precursorul penicilinei”. Care o fi acela, nu ni se spune şi nici nu o să aflăm prea curând, pentru că penicilina nu are o substanţă-precursor. În schimb, într-un limbaj alambicat şi agramat (cu virgulă între subiect şi predicat – greşeală ce revine obsedant, de exemplu pe cartonul dedicat lui Henri Coandă), suntem informaţi că „S-a dovedit însă, că studiile anterioare ale lui Victor Babeş, au pus bazele acestui medicament (n.n. – penicilină), el fiind recunoscut astfel inventatorul primului antibiotic din lume.”
Când o să aflaţi cum se pot pune bazele unui medicament, sau cum se poate inventa (nu descoperi!) o substanţă existentă deja în natură, să ne anunţaţi şi pe noi. Până atunci luăm notă de faptul că organizatorii expoziţiei îl recunosc pe Babeş ca fiind „inventatorul” penicilinei. Restul lumii îl creditează pentru această descoperire pe Alexander Fleming, care a şi luat premiul Nobel pentru ea.
Atât „invenţia” lui Babeş, cât şi cea a Anei Aslan sunt ilustrate cu o imagine conţinând formule chimice ale unor compuşi organici, deşi niciunul dintre cei doi nu era chimist.

Teoria conspiraţiei

Începând cu anii “30-50 ai secolului trecut, autorităţile din URSS s-au apucat să demonstreze că toate invenţiile importante din lume au fost făcute de ţărani şi muncitori sovietici şi că au fost ulterior furate şi publicate de bandiţi imperialişti. Unele poveşti aveau un sâmbure de adevăr, dar cele mai multe erau poveşti de adormit copiii.
Şi celelalte ţări din lagărul socialist s-au raliat acestui curent, cel mai de seamă exponent român al „invenţiilor redescoperite” din România fiind Nicolae Paulescu. Regimul comunist din România a acreditat teoria conform căreia Paulescu a descoperit tratamentul diabetului, a trimis hârtiile pentru publicare, ideea i-a fost furată şi republicată apoi de bandiţi imperialişti din SUA şi Canada, care au primit ulterior Premiul Nobel pentru o descoperire pe care o furaseră de la un român, pentru ca premiul imperialist Nobel să nu fie decernat unei personalităţi din spaţiul estic.
Piesa de rezistenţă a acestei teorii a conspiraţiei era aceea că membrii echipei premiate nu s-au mai făcut remarcaţi prin niciun alt studiu, în timp ce Paulescu este un cercetător recunoscut. Există însă o explicaţie – membrii echipei americano-canadiene erau medici şi tehnicieni farmacişti, niciunul nefiind cercetător. În timp ce Paulescu a trebuit să-şi întrerupă testele din cauza Primului Război Mondial în care a plecat direct pe front, americano-canadienii au beneficiat de fonduri şi de asistenţa companiei farmaceutice Eli Lily. Eli Lily a pus la bătaie fonduri şi farmacişti specializaţi, care au reuşit ceea ce toţi ceilalţi – inclusiv Paulescu – nu reuşiseră: să obţină insulină pură.
La final, amricano-canadienii au primit premiul Nobel pentru că extractul de insulină preparat de ei era stabil şi fusese testat pe oameni, eficienţa tratamentului fiind demonstrată. În schimb, extractul de pancreas al lui Paulescu genera efecte secundare potenţial periculoase şi fusese testat doar pe câini. În altă ordine de idei, Paulescu nici nu fusese primul care crease şi testase un extract de pancreas.
Cu toate acestea, spotul de promovare a expoziţiei îl creditează pe Paulescu ca fiind cel care „a inventat leacul pentru diabet” (în realitate, insulina doar compensează efectele diabetului, un leac pentru această afecţiune neexistând nici în ziua de azi). Năzbâtia aceasta poate să fi fost inspirată de  Wikipedia, unde scrie că Paulescu „a descoperit insulina” (o altă afirmaţie falsă, căci insulina şi efectul ei fuseseră descoperite cu zeci de ani înainte ca Paulescu să se apuce de treabă).

Snobism şi bătaie de joc

Toţi „marii români” comemoraţi în expoziţie sunt personalităţi de seamă ale civilizaţiei universale, care ar merita apreciaţi pentru ceea ce au făcut, nu pentru bazaconiile inventate de organizatorii expoziţiei. Babeş e unul din cei 4-5 oameni care pot fi numiţi „părinţii microbiologiei”. Paulescu a avut o contribuţie semnificativă la dezvoltarea tratamentului diabetului, pentru care ar fi meritat să fie şi el premiat alături de membrii echipei americano-canadiene. Traian Vuia a fost un inventator de geniu, proiectând până şi motoarele cu care erau echipate avioanele sale. Vuia a pus elicea în faţă şi a demonstrat că avioanele pot decola şi ateriza de pe orice suprafaţă pe care se poate rula cu un automobil, iar descoperirile lui au fost demonstrate public şi făcute practic cadou omenirii (în timp ce fraţii Wright, de exemplu, cereau 50.000 de dolari la semnătură, înainte de a demonstra capacităţile avioanelor lor). Ana Aslan a făcut din România o Mecca a turismului medical ş.a.m.d.
Toţi aceşti mari inventatori, oameni de ştiinţă, mari români ar merita onoraţi pentru descoperirile lor reale, pentru munca şi ingeniozitatea lor, nu pentru  prostiile şi minciunile înşirate de organizatorii expoziţiei.
Nu în ultimul rând, aceşti organizatori ar trebui să arate mai mult respect pentru publicul care cu ocazia expoziţiei cheltuieşte bani la mall. Care public, la cât de plină de prostii e expoziţia, ar trebui să primească despăgubiri...

Un articol de Răzvan PETRE

Adaugă comentariu

Dezvaluiri.ro, administratorul site-ului şi autorii articolelor nu îşi asumă responsabilitatea pentru comentarii. Aceasta aparţine în exclusivitate persoanelor care le scriu.

Codul de securitate
Actualizează

înapoi la partea de sus

Revista Presei

Error: No articles to display

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)

Redactor Şef: Ştefan Doru COPOŢ (tel: 0788032808)

Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)

Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Călin GAVRILAȘ

Adresa redacţiei: Constanţa, Bd. Al. Lăpuşneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4
Fax: +40 341 816 200                  E-mail: [email protected]

Copyright © 2014 Organizaţia de Investigaţii Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu îşi asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori şi

conţinutul informaţiilor preluate din alte publicaţii. 

Fotografiile însoțite de simbolul 'T' sunt trucate iar cele însoțite de simbolul 'P' sunt publicitare.

Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Sigma Media- București 

Politica de confidențialitate