Kilipirim, târgul copiilor şi al fanilor Coelho

Luni, 14 Iulie 2008 16:13

Magazin

Peste un miliard pentru taraba de la malul mării

Pe 9 iulie a.c. a început Târgul de carte Kilipirim, organizat de societatea X PO NOI, eveniment susţinut, printre altele, şi de Primăria Constanţa.

Un articol de Andreea PAVEL

Aflat de-abia la a doua ediţie la malul mării, târgul a reuşit să stârnească o serie de controverse pe marginea cărora cititorii din Constanţa se scindează în două tabere total opuse: iubitorii de „literatură” comercială (cei mai câştigaţi de pe urma târgului) şi cei care ar refuza să citească, chiar şi pe plajă, Paulo Coelho sau Sandra Brown. Dintre editurile prezente amintim Humanitas, Polirom, Corint, Curtea Veche, Trei, Nemira. Din păcate, cunoscătorii şi-au dat seama că ceea ce se vroia a fi un târg de succes a eşuat într-o tentativă de tarabă mai complexă, în primul rând din cauza unui număr modest de cărţi expuse, apoi din cauza calităţii acestora. Autori de mâna a doua, cărţi de „consum”, muzică şi filme care nu se vând şi probabil nici nu se vor vinde şi aşa-zisele reduceri. Scopul? O mână de ajutor întinsă editurilor care nu şi-au vândut, pesemne, cele mai proaste publicaţii. Scopul scopului? Necunoscut încă. Cert e că nici miliardul investit în eveniment, nici numele „grele” ale partenerilor evenimentului, precum Cotidianul sau Kiss FM, n-au putut să facă mai mult pentru salvarea acestuia.

Iuliana Radu, PR Manager la societatea X PO NOI, organizatoarea târgului, care este şi membră RTC,  a declarat că scopul principal al Târgului de carte Kilipirim este acela de a ajuta editurile să îşi vândă cărţile care nu au fost alese de cititori în decursul anului şi, de asemenea, de a contribui la vânzarea publicaţiilor şi pe timp de vară când, conform celor spuse de manager, prin librării nu prea mai trece nimeni. „Discountul este un concept nou în domeniul târgurilor de carte. Noi venim în ajutorul editurilor să vândă şi, astfel, să reinvestească. La Bucureşti predomină titlurile vechi, dar la Constanţa am venit cu noutăţile din acest domeniu. Până acum s-au vândut 6000 de cărţi (în primele trei zile ale târgului, n.red.) şi experienţa anilor trecuţi ne-a demonstrat că, în general, există un echilibru în vânzări. Copiii reprezintă segmentul nostru ţintă, din câte se pare, întrucât 4000 din cărţile vândute până acum sunt din cele destinate lor”. Prezenţa majoritară a cărţilor de „consum”este pusă de Iuliana Radu în cârca cererii: „Noi selectăm tematica publicaţilor după experienţa anului trecut care ne-a făcut să înţelegem că asta e cerera practic. Foarte apreciate şi căutate sunt acum cărţile educaţionale, motivaţionale şi romanele”. Îmi permit să contrazic PR Manager-ul, trecând în revistă faptul că la majoritatea târgurilor de carte există reduceri al căror scop, de multe ori, este promovarea autorului şi nu aşa-zisul ajutor dat editurilor. 

Părerea mea? Un chilipir…

Ieri am ţinut morţiş să merg la deja vestitul Târg de carte Kilipirim, de pe faleza Cazinoului. Mi-am sunat o bună prietenă, ahtiată după cărţi şi târguri, şi-am ajuns în faţa cortului care „adăpostea” numărul modest de publicaţii. Că mi-am pierdut timpul, sau nu, ce mai contează? Cert e că am înţeles încă o dată că la târgul lădat n-are rost să mă duc nici cu sacul, nici cu economiile strânse tot anul. Humanitas, Nemira, Polirom, Corint, Curtea Veche… părea că am de unde să aleg, cât pentru tot timpul liber. Aiurea! În mijloc erau expuse multe, multe cărţi pentru copii. M-a apucat nostalgia şi-am întors spatele, în căutarea unor cărţi adecvate vârstei, desigur. La un moment dat, îmi văd prietena scârbită, lăsând deoparte o carte, cu o privire pe care aş cataloga-o undeva la limita dintre dezamăgire şi dezgustare. „Salvarea relaţiilor”. „Cele cinci limbaje ale scuzelor”.  Eh, se mai întâmplă, diversitatea e totul şi mă întorc în căutarea Cărţilor. La scurt timp, sunt obligată să repet gestul Mădălinei… „De ce se însoară bărbaţii cu anumite femei şi nu cu altele?”. „Cum să fii o lady?”. „De ce se însoară bărbaţii cu scorpii?”. Apoi, ne strâmbăm amândouă la titlurile „10 motive care distrug un cuplu”, „Singurătatea în doi nu e pentru noi”. „Tot ce ştiu bărbaţii despre femei” – o carte goală şi la propriu şi la figurat… Râsul isteric e inevitabil: „Şi tu poţi fi Supernanny!”. „De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă?”. „El e cu minciuna, ea vorbeşte-ntruna”. Nu ne mai puteam opri, dar am văzut un cameraman şi-o reporteriţă şi ne-am amintit că acolo era, de fapt, un eveniment serios. Era prea cald. Nu mai avea nici un rost foiala noastră în goana dupa cărţi. Pe gustul nostru, desigur. Cuplurile în schimb, îşi numărau banii, făceau calcule  şi se sfătuiau dacă au nevoie de „Tânăr şi bogat?”, sau „Mami, tati, mă auziţi?”. Se făcuse deja prea cald. Am plecat la Hotel Tineret. În meniu am găsit singurul chilipir din ziua aia.